ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.07.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2741/2010

HOTĂRÂRE
21.07.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2741/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Încheierea din 6 iulie 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 3958.1/103/2009, în baza art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului

Prin aceeași

încheiere au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara,

precum și cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulate de

către inculpat.

S-a reținut în esență

că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere

la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat.

Din probatoriul

administrat în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit

faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță,

fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei

avut în vedere și la luarea măsurii arestării preventive împotriva

inculpatului.

În raport de

gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat, împrejurările

concrete în care se presupune că au fost comise, modul de operare reținut în

actul de sesizare, participarea inculpatului (în actul de sesizare reținându-se

că acesta are preocupări pe linia accesării neautorizate a sistemelor

informatice, obținerea datelor și confecționarea unor carduri contrafăcute, cu

scopul de a realiza atât personal, cât și prin intermediari atrași în

activitatea infracțională, retrageri neautorizate de numerar de la ATM-uri

amplasate în România și alte state), Curtea de Apel a constatat că inculpatul

prezintă un pericol concret și actual atât pentru ordinea publică din România,

cât și pentru ordinea de drept din celelalte state ale Uniunii Europene și nu

numai, mai ales că în ultima perioadă de timp există o creștere a numărului infracțiunilor

de genul celor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de

instanța de fond.

În ce privește

cererea de liberare provizorie sub control judiciar, s-a reținut în esență că

în analiza unei astfel de cereri nu se poate ignora gradul de pericol social al

infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat și pericolul concret pe

care-l prezintă acesta pentru ordinea publică.

Curtea a apreciat că

în această fază a procesului penal lăsarea inculpatului în libertate ar genera

o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea

publică; prin punerea inculpatului în libertate, chiar sub control judiciar,

s-ar crea impresia zădărnicirii activităților autorităților judiciare, de

neputință a organelor statului abilitate cu restabilirea ordinii de drept, în

condițiile numărului în creștere al infracțiunilor de genul celor pentru care

este judecat inculpatul, de încurajare a celor care comit astfel de

infracțiuni.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul R.M., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea acestei măsuri și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea

stării privative de libertate.

Examinând încheierea

recurată prin prisma susținerilor inculpatului și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul T.M.C. este cercetat în stare de

arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 și 27 din

Legea nr. 365/2002 și de art. 42 din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că

la începutul lunii august 2009 a contrafăcut 54 de carduri bancare, pe care

intenționa să le folosească în scopul efectuării unor extrageri neautorizate de

numerar de la bancomate amplasate pe teritoriul Ungariei, iar la 26 mai 2009 a

folosit carduri contrafăcute cu scopul de a efectua asemenea extrageri de la un

bancomat aparținând B.T., situat în municipiul Piatra Neamț.

Împotriva

inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive începând cu 6

august 2009, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar

prin Sentința penală nr. 31/P din 9 februarie 2010 a Tribunalului Neamț

inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.

Înalta Curte constată

că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă și la acest

moment, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, presupunerea

rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat este susținută

în prezent de existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță.

Pe de altă parte,

faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt unele grave, activitatea

infracțională imputată inculpatului desfășurându-se în mai multe țări ale

Uniunii Europene și reprezentând o nouă specializare a infractorilor din

România. Nici datele ce caracterizează persoana inculpatului nu-i sunt favorabile

acestuia, în condițiile în care acesta a mai fost în conflict cu legea penală,

fiind recidivist postexecutoriu.

Toate aceste

circumstanțe au condus în mod întemeiat instanța de apel pe rolul căreia cauza

se află, la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un

pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna

desfășurare a procesului penal și a spori neîncrederea opiniei publice în actul

de justiție.

În ce privește

liberarea sub control judiciar, aceasta este o vocație pentru inculpat, iar nu

o obligație pentru instanța de judecată, iar simpla îndeplinire formală a

condițiilor de admisibilitate pentru o asemenea cerere nu conduce automat la

concluzia că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.

Așa cum corect a

reținut și instanța de apel, constatarea admisibilității unei cereri de

liberare provizorie sub control judiciar trebuie urmată de o analiză a

temeiniciei sale, situație în care oportunitatea cercetării în stare de

libertate a inculpatului nu poate fi disociată de împrejurările concrete ale

cauzei, în special gravitatea infracțiunilor imputate inculpatului, ca și

împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală.

În consecință, în mod

legal și temeinic instanța de apel a apreciat că solicitarea inculpatului de a

fi liberat provizoriu sub control judiciar nu este fondată și a respins în mod

corespunzător cererea sa.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

T.M.C. împotriva Încheierii din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

3958.1/103/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iulie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1154/2011
. referitoare la aprecierea probelor, în mod corect a stabilit că faptele inculpatului B.I. care în cursul lunii ianuarie 2009 a inițiat constituirea unei grupări infracționale - trimise în judecată în dosarul nr. 24D/P/2009 al D.I.I.C.O.T.
ÎCCJ 2010-02-02
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 371/2010
1 figura 5 ce a fost ridicat de la locul fapte – poate fi utilizat, prin atașarea la un echipament de tip ATM în cazul fraudării mijloacelor de plată electronice” iar „conținutul memoriei nevolatile prezentat în Anexa 2 nu a putut fi decodi
ÎCCJ 2011-10-21
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3731/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 6916/110/2010/a4, printre altele,
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3499/2012
e pe teritoriul României. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 91.776.55 euro de la inculpatul T.G.L., și a sumei de 36.491,90 euro de la inculpatul A.C., reprezentând prejudiciile create de cei doi inculpa
ÎCCJ 2010-11-12
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4055/2010
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14/E din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iu
Sursă