ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1154/2011

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178/D/2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6581/110/2009, în temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu art. 323 C. pen.

a fost condamnat inculpatul B.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C. pen.; În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar”, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (faptă din ianuarie 2009); În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „falsificare a unui instrument de plată electronică”, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(fapte din iulie-august 2009); În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „punere în circulație, a instrumentelor de plată electronică falsificate”, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi ) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(fapte din iulie-august 2009); În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (fapte din iulie-august 2009); În baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind „Unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției”, cu art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „accesare fără drept la un sistem informatic”, în formă continuată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (fapte din iulie-august 2009). În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

cu art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului B.I. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. a fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 01 octombrie 2009 și până la 26 aprilie 2010. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că BCR și Bancpost SA nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurator prin indisponibilizarea sumei de 100 Euro ridicată cu ocazia efectuării percheziției domiciliare de la locuința inculpatului B.I., dispus prin Ordonanța de instituire a sechestrului de către procuror la data de 01 octombrie 2009 și consemnată la CEC. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor ridicate la perchezițiile domiciliare efectuate la locația aparținând inculpatului B.I., după cum urmează: 3 telefoane mobile: marca Nokia 1208 seria 359301/02/164096/5 fără cartelă, marca Nokia 1209 seria 351947/03/210273/0 cu cartelă SIM Orange, marca Nokia 1208 seria 35931602250588/4 cu cartelă SIM Orange și alte 18 cartele SIM (identificate potrivit procesului verbal la percheziția domiciliară efectuată și aflat la fila 112 dosar urmărire penală).

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.350 lei de la inculpatul B.I., reprezentând prejudiciile create de acesta prin extrageri neautorizate de numerar de la ATM-uri aparținând BCR și Bancpost SA de pe raza municipiului Bacău și pentru care nu s-au constituit părți civile. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul B.I. a acționat pe diverse segmente ale activității de „carding”, în două perioade, succesive, ocazie cu care a comis diverse infracțiuni incriminate în Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, în asociere cu mai multe persoane.

La data de 25 februarie 2009, prin rechizitoriul nr. 24/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău, s-a dispus disjungerea cauzei fată de numitul B.I. în vederea continuării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cauza fiind înregistrată sub nr. 10D/P/2009 și ulterior, sub nr. 113D/P/2009 în cadrul Serviciului Teritorial Bacău. S-a reținut că la începutul anului 2009, inculpatul B.I. a finanțat și pus la dispoziția grupării trimise în judecată prin rechizitoriul susmenționat - formată din numiții P.A.N., C.P.C., F.C., I.I. - un număr de aproximativ 200 de numere de carduri bancare valide, în vederea reinscripționării și utilizării pentru extrageri de numerar.

Pe baza probatoriului administrat în cauza cu nr. 24D/P/2008 (din monitorizările intruzive, confirmate pe cale de anchetă) s-a stabilit că inculpatul B.I., aflându-se în Anglia, și fiind cunoscut pentru preocupările pe linia infracțiunilor legate de carduri, a luat legătura cu numiții P.A.N. și C.P.C., pe care îi cunoștea de mai mult timp, solicitându-le colaborarea. După ce aceștia din urmă au acceptat propunerea, pentru obținerea unei activități infracționale eficiente, inculpatul B.I. a transmis pe e-mail numitului C.P.C. aproximativ 200 de numere de identificare a unor carduri valide și codurile PIN asociate conturilor aferente. Concomitent, printr-un intermediar, susnumitul inculpat a transmis inculpatului P.A.N.

suma de 1.000 de Euro, necesară achiziționării de blank-uri și inscripționării acestora cu datele ce se aflau în posesia inculpatului C.P.C. Cei doi inculpați se cunoșteau între ei, fiind consăteni, și s-au întâlnit anterior în străinătate unde ambii au desfășurat activități legate de carding. În realizarea rezoluției infracționale luate, inculpații P.A.N. și C.P.C. au cooperat pentru procurarea de carduri blank, achiziționând aprox. 210 blankuri de la diferite persoane neidentificate. Ulterior, inculpatul C.P.C. a apelat la cunoștințele sale ce aveau aceleași preocupări infracționale, însă pe segmentul inscripționării datelor reale ale cardurilor pe blankuri, contactându-1 în acest sens pe inculpatul O.G.R.

care poseda aparatura necesară acestei activități, un MSR 206. Întrucât inculpatul O.G.R. domiciliază în municipiul Onești, iar inculpații C.P.C. și P.A.N. nu aveau posibilități proprii de deplasare în această localitate, l-au cooptat în cadrul grupării și pe inculpatul F.C., căruia i-au solicitat să îi ajute în sensul de a-i transporta pentru inscripționarea blankurilor în municipiul Onești, și i-au propus ca în schimbul unui procent considerabil să îi însoțească în Lituania unde urmau să efectueze efectiv operațiunile de retragere neautorizată de numerar. În deplină cunoștință de cauză, inculpatul F.C. s-a deplasat împreună cu inculpatul C.P.C. la locuința inculpatului O.G.R. din municipiul Onești, în trei rânduri, în perioada 24-26 ianuarie 2009, pentru realizarea inscripționării blankurilor.

Hotărând ca plecarea în Lituania să se realizeze la data de 28 ianuarie 2009, inculpații P.A.N., C.P.C. și F.C., au procedat, în prealabil, la ascunderea cardurilor falsificate în portierele dreapta față și spate ale autoturismului marca Alfa Romeo cu număr de înmatriculare străin, sens în care au desprins partea din plastic în care erau aplicate boxele și au introdus cardurile în acest spațiu. Premergător plecării, inculpatul C.P.C., cunoscând că inculpatul I.I.I. a mai fost plecat anterior în Lituania și că deținea date exacte cu privire la locații și la bancomatele neprotejate la care puteau să efectueze în siguranță operațiunile de extrageri de numerar, a apelat la acesta și, în schimbul unui beneficiu financiar i-a solicitat să îi însoțească și să îi ajute în buna realizare a activității infracționale.

Toate aceste activități au fost aduse la cunoștința inculpatului B.I. de către inculpații P.A.N. și C.P.C., aceștia din urmă recunoscându-i celui dintâi calitatea de lider al grupării. La data de 28 ianuarie 2009, inculpații P.A.N., C.P.C. și F.C. au plecat din comuna Sascut, jud. Bacău, cu autoturismul aparținând inculpatului F.C. cu numărul de înmatriculare precizat anterior în municipiul Bacău, unde s-a alăturat grupării și inculpatul I.I.I., și împreună s-au deplasat spre una din vămile din vestul țării, cu intenția de a ajunge în Lituania. La aceeași dată, în jurul orelor 2350, la intrarea în municipiul Cluj Napoca, dinspre localitatea Turda a fost oprit în trafic autoturismul cu care se deplasau cei patru inculpați și, cu ocazia percheziției efectuate asupra acestuia s-au identificat 201 carduri falsificate ascunse în portierele dreapta față și spate.

De asemenea, asupra inculpatului P.A.N. s-a găsit suma de 550 de Euro, reprezentând suma rămasă în urma finanțării inculpatului B.I. Procedându-se la citirea datelor inscripționate pe banda magnetică a cardurilor ridicate cu această ocazie, s-a constatat că datele prezente pe acestea reprezintă date de identificare a unor carduri valide, menționate în procesele verbale întocmite de organele de poliție din cadrul BCCO, în prezența inculpaților, la datele de 29 ianuarie 2009, respectiv 25 februarie 2009. După finalizarea procesului privindu-i pe inculpații P.A.N., C.P.C., F.C., I.I., inculpatul B.I. s-a întors în țară, și în perioada iulie - august 2009 și-a continuat preocupările pe linia activităților infracționale legate de skimming și falsificarea instrumentelor de plată electronică.

De această dată, inculpatul B.I. a primit în ziua de 07 august 2009 de la o persoană neidentificată din străinătate, prin rețeaua Internet la adresa de e-mail jordas66ayahoo.com, un număr de 7 date de carduri bancare împreună cu codurile PIN aferente, pe care le-a inscripționat pe carduri blank cu ajutorul unor persoane necunoscute, falsificând astfel instrumentele de plată. În urma percheziționării autorizate a adresei de e-mail utilizată de inculpatul B.I., au fost identificate un număr de 7 combinații cifrice specifice datelor de identificare a cardurilor, cu codurile PIN aferente, ce sunt evidențiate în procesul verbal de efectuare a percheziției informatice. Din relațiile furnizate de unitățile bancare BCR și Bancpost SA a rezultat că în perioada imediat următoare, începând cu aceeași dată - 7 august 2009 și până pe 12 august 2009 -, inculpatul B.I.

a inscripționat datele cardurilor identificate în adresa de e-mail susmenționată și a utilizat aceste instrumente de plată contrafăcute, efectuând în mod repetat retrageri în valoare totală de 10.350 lei la ATM-urile aparținând BCR și Bancpost SA de pe raza municipiului Bacău. De asemenea, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 01 octombrie 2009 la adresa unde locuiește fără forme legale inculpatul B.I., au fost găsite codurile PIN aferente cardurilor bancare falsificate care au fost utilizate de acesta la efectuarea de retrageri neautorizate de numerar, împrejurare față de care apărarea formulată de inculpat cu ocazia declarației date în fața instanței la judecarea propunerii de arestare preventivă (în sensul că aceste combinații cifrice reprezintă numerele la LOTO) a fost înlăturată de instanță ca fiind total nejustificată.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească și care constă în: xerocopii din dosarul 24D/P/2009 privind pe inculpații P.A.N., C.P.C., F.C., I.I.I. și O.G.R.; rechizitoriul cu nr. 24D/P/2009 din data de 25 februarie 2009; proces verbal de sesizare din oficiu emis de BCCO Bacău; proces verbal emis de BCCO Bacău privind verificările și investigațiile efectuate pornind de la activitatea infracțională a numiților V.A., G.N.

și H.V.; proces verbal de percheziție a autoturismului încheiat cu ocazia flagrantului din data de 28 ianuarie 2009, ora 23,50 și planșele foto aferente; procesele verbale de citire a benzilor magnetice și procesul verbal de ridicare a sumei de 550 de Euro de la inculpatul P.; procesele verbale de identificare; autorizațiile de percheziție domiciliare și procesele verbale aferente; declarațiile martorilor asistenți la percheziții; declarațiile martorilor P.A., J.M.; declarațiile inculpaților P.A.N., C.P.C., F.C., O.G.R., I.I.I.; procesul verbal de confruntare între inculpatul P.A.N. și inculpatul C.P.C.; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; procesele verbale întocmite în urma punerii în aplicare a autorizației privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sisteme informatice efectuate de către inculpatul B.I.

de la adresa de email; procesele verbale întocmite cu ocazia verificărilor efectuate în cadrul Bancpost și BCR privind efectuarea de retrageri neautorizate de numerar de către inculpatul B.I.; adresele unităților bancare, Banca Comercială Română, Bancpost, planșele foto aferente și CD-urile puse la dispoziție de aceste unități bancare; procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpatului B.I.; mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (un bilețel având înscrise codurile PIN aferente celor 7 instrumente de plată contrafăcute și utilizate de inculpat pentru retrageri neautorizate de numerar, acte care dovedesc preocupările inculpatului pe aceeași linie infracțională); declarația martorului audiat cu protejarea datelor de identitate, P.C.; declarația martorei B.M., coroborate cu declarația inculpatului B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 434/2008, purtate de A.P.

cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 19/2009 purtate de A.P. cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr. 24/2009 și nr. 29/2009, purtate de C.P.C. cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 31/2009, purtate de O.G.R.

cu inculpatul B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr.270/2009, purtate de B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 307/2009, purtate de B.I.; procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 346/2009 purtate de B.I.; actele în limba italiană ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința inculpatului B.I. ce fac dovada atât a preocupărilor infracționale ale acestuia, anterior săvârșirii faptelor din prezenta cauză, cât și a legăturilor infracționale ale inculpatului, inclusiv cu persoanele cercetate în dosarul cu nr. 24D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bacău; probatoriul administrat la instanță unde au fost audiați inculpatul - filele 43, 95, 140, 223 și martorii B.M.

– fila 44, P.C. - 138, Duca Ionel -139, P.A.N., F.C., I.I.I. - filele 188-190, O.G.R. - fila 191. Solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că nu s-a dovedit că a aderat, sprijinit sau constituit grupul infracțional organizat, nu a fost primită de instanța de fond care a reținut că din întregul material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul B.I. a desfășurat activități infracționale identice în Italia și în Anglia. De asemenea, s-a reținut că interceptarea convorbirilor telefonice evidențiază comunicarea inculpatului cu inculpații A.P., C.P.C., O.G.R., iar martorul cu identitate protejată, P.C., în declarația dată în fața instanței a arătat „Îl cunosc pe inculpatul B.I.

din Anglia ... se ocupa cu fraudarea cardurilor, adică fura carduri cu aparatură. Am văzut toate acestea ... inculpatul B. a trimis carduri prin Internet pentru retragere de numerar … Cunosc că B. a trimis aproximativ 200 de numere pentru carduri și tot atâtea au fost tipărite. Au plecat către Lituania, dar nu au reușit pentru că au fost arestați”. A mai reținut instanța de fond că și ceilalți inculpați în declarațiile date, confirmă activitatea infracțională a inculpatului B.I. Astfel, inculpatul C.P.C. a declarat „Numele liderului grupului infracțional organizat nu-l pot dezvălui, este vorba de I., din Anglia” și „Conform celor convenite, cea mai mare parte a câștigului infracțional l-ar fi obținut I. din Anglia”; inculpatul A.P.

a declarat, „Știam că I. în Anglia se ocupă cu furatul, I. era cunoștința mea și a inculpatului C. Tot de la I. își procura și C. numerele de card ... Telefonic, ne-am înțeles ca odată ajunși în Lituania să-l înștiințăm. Aveam două variante de plan: ori le vindeam unei persoane recomandate de I. cu 100 Euro bucata, ori introduceam noi cardurile false în bancomate. Plecarea noastră în Lituania a fost finanțată de I. care mi-a trimis prin intermediul unei cunoștințe 1000 Euro”. Concluzionând, instanța de fond a reținut că toate mijloacele de probă administrate în cauză confirmă legăturile existente între inculpați, relațiile lor de colaborare, de atribuire a sarcinilor pentru fiecare dintre ei, așa încât nu poate fi acceptată ideea achitării inculpatului susținută de apărătorul său.

De asemenea, solicitarea apărătorului ales al inculpatului B.I. de a se dispune achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 a fost găsită ca neîntemeiată, cu motivarea că probele administrate în cauză confirmă transmiterea de către inculpatul B.I. către ceilalți inculpați din țară a celor aproximativ 200 de numere de carduri pe care au reușit să le inscripționeze pe carduri blank și să le ascundă în autoturismul lui F.C. Pentru cea de-a doua faptă imputată inculpatului prin rechizitoriu, presupus a fi fost comisă în perioada iulie-august 2009 și pentru care apărătorul acestuia a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., instanța de fond a reținut că existența și a acestei infracțiuni este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, la care se adaugă și mențiunile din procesul verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului, potrivit cărora în domiciliul său au fost găsite codurile PIN care au fost tipărite pe carduri blank cu care inculpatul a efectuat retrageri de la BCR și Bancpost totalizând 10.350 lei, retrageri probate cu planșele foto și CD-urile ridicate de la aceste unități bancare. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului B.I.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, faptă prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; transmitere de date de identificare a instrumentelor de plată electronică în vederea falsificării, faptă prevăzută și pedepsită de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002; punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002; efectuare de operațiuni, fără drept, cu instrumente de plată electronice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și accesarea unui sistem informatic fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acestora în regim de detenție. Din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului, s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 10 octombrie 2009 la data de 26 aprilie 2010 când s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

În ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că Banca Comercială Română și Bancpost SA nu s-au constituit părți civile în cauză și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.350 lei reprezentând beneficiul ilegal obținut prin extragerile neautorizate de numerar de la ATM-urile celor două bănci. De asemenea, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 3 telefoane mobile: marca Nokia 1208 seria 359301/02/164096/5 fără cartelă; marca Nokia 1209 seria 351947/03/210273/0 cu cartelă SIM Orange; marca Nokia 1208 seria 35931602250588/4 cu cartelă SIM Orange și a 18 cartele SIM, bunuri găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului și care au fost folosite de acesta la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Tot cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 1 octombrie 2009, de la locuința inculpatului s-a ridicat și consemnat la CEC suma de 100 Euro prin ordonanța de instituire a sechestrului de către procuror, măsură asiguratorie ce a fost menținută de instanță pentru a se asigura recuperarea celor 10.350 lei de la inculpat. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care, prin apărătorul ales a arătat că recunoaște situația de fapt cu precizarea că mai există un alt „I.” care în realitate a transmis datele card-urilor din Anglia, precum și suma de 1000 Euro pentru a finanța deplasarea grupului în Anglia. Inculpatul a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei. În sprijinul acestei solicitări, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că este student, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, așa cum s-a dispus cu ocazia înlocuirii măsurii arestului preventiv, și-a schimbat total atitudinea și nu va mai săvârși niciodată fapte penale. Prin decizia penală nr. 119 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că prima instanță, dând eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen. referitoare la aprecierea probelor, în mod corect a stabilit că faptele inculpatului B.I. care în cursul lunii ianuarie 2009 a inițiat constituirea unei grupări infracționale - trimise în judecată în dosarul nr. 24D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău, formată din numiții P.A.N., C.P.C., F.C., I.I. -, a finanțat și pus la dispoziția acesteia un număr de aproximativ 200 de numere de carduri bancare valide în vederea reinscripționării și utilizării pentru extrageri de numerar, activitate infracțională materializată doar în falsificarea instrumentelor de plată, deoarece inculpații au fost depistați de organele de urmărire penală în timp ce se deplasau spre Lituania unde urmau să efectueze retragerile neautorizate de numerar, întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

și ale art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, iar faptele aceluiași inculpat constând în aceea că în perioada iulie-august 2009 a primit de la o persoană neidentificată datele de identificare a 7 carduri bancare valide, pe care le-a inscripționat pe blank-uri, falsificând astfel instrumentele de plată electronică pe care ulterior le-a utilizat prin accesarea neautorizată a sistemelor informatice în mod repetat pentru extrageri neautorizate de numerar, cauzând un prejudiciu în sumă de 10.350 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai reținut de către instanța de prim control judiciar că după cele aproape 7 luni petrecute în arest preventiv, după trimiterea în judecată și condamnarea la pedeapsa închisorii – perioadă în care a negat săvârșirea infracțiunilor care i se impută – în fața instanței de apel, inculpatul B.I. a arătat că dorește să dea o nouă declarație ocazie cu care a recunoscut doar parțial săvârșirea faptelor. Astfel, inculpatul a susținut că în ceea ce privește transmiterea celor 200 date de carduri bancare, contribuția sa a constat doar în aceea că a realizat legătura dintre grupul de inculpați din țară și numitul „I.” aflat în Anglia, că a vorbit cu P. de la telefonul acestui „I.” și că deplasarea în Lituania a fost finanțată tot de „I.”.

Instanța de apel a constatat că nu poate reține ca adevărată această recunoaștere parțială a faptelor de către inculpat, având în vedere conținutul declarației martorului cu identitate protejată, P.C., care a arătat că există identitate între cele două persoane, că inculpatul B.I. este cel care a transmis lui C.P.C. datele și că în Anglia apelantul se ocupa cu fraudele prin carduri bancare. De altfel, inculpatul nu a produs nicio dovadă în sprijinul celor arătate, iar dacă susținerile sale ar fi fost veridice ar fi oferit organelor de urmărire penală un minim de date în vederea identificării respectivei persoane, mai ales în situația de a fi fost arestat pentru fapte pe care, așa cum pretinde, nu le-a comis.

Că există identitate între inculpat și pretinsa persoană „I.” aflat în Anglia rezultă cu certitudine și din declarația inculpatului P. aflată în dosarul nr. 593/11/2009 în care acesta arată „eu l-am abordat pe I. în Anglia pentru a-mi procura 100 de numere de carduri, prin ianuarie 2009, ... un prieten de-al meu I., stabilit în Anglia, mi-a trimis un mesaj cu un număr de telefon și care m-a ajutat să iau legătura cu un domn L. de la care am cumpărat blankuri” (contrar celor declarate de inculpatul B.I. în sensul că i-a pus în legătură pe inculpați cu „I.”). Cu referire la faptele comise în perioada iulie – august 2009, constând în falsificarea unui număr de 7 carduri bancare și utilizarea acestora prin accesarea fără drept a sistemelor informatice, urmată de extragerea în mod fraudulos a sumei de 10.350 lei, instanța de apel a reținut că inculpatul le-a recunoscut fără rezerve, cu precizarea că a extras numai 5.500 lei.

Concluzionând, instanța de apel a reținut că, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată pe baza unui probatoriu judicios administrat. Referitor la pedepsele aplicate inculpatului, instanța de apel a constatat că acestea sunt legale, situate între limitele prevăzute în textele incriminatoare și just dozate, instanța de fond, valorificând criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. S-a reținut că infracțiunile informatice pentru care a fost condamnat inculpatul B.I. prezintă un grad sporit de pericol social, mai ales prin amploarea deosebită a acestui fenomen în ultima perioadă de timp, în condițiile în care infractorii români specializați în astfel de fapte și-au extins aria de acțiune în aproape toate țările Uniunii Europene și în afara acesteia cauzând prejudicii enorme.

În speța de față, doar intervenția procurorilor D.I.I.C.O.T. și surprinderea în flagrant a grupului compus din inculpații P.A.N., C.P.C., I.I. și O.G.R., a împiedicat producerea pagubelor materiale. În privința inculpatului B.I., Curtea a reținut că acesta și-a continuat activitatea infracțională pe cont propriu, chiar în condițiile în care a cunoscut că membrii grupării din care și el a făcut parte erau deja arestați preventiv - ceea ce denotă temeritate infracțională și dispreț din partea acestuia la adresa ordinii de drept și a organelor judiciare - și a negat în permanență săvârșirea faptelor, până în faza apelului când le-a recunoscut doar parțial. A mai reținut instanța de apel că în favoarea inculpatului B.I.

nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. care constă în atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților, împrejurări care nu se regăsesc în speță. Raportat la faptele analizate în materialitatea lor, la împrejurarea că inculpatul a avut inițiativa săvârșirii acestora, s-a apreciat că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului nici a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. A concluzionat instanța de apel că nu poate fi primită nici solicitarea privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante în condițiile art. 81 C. pen., apreciind că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.I. care a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute și pedepsite de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., motivat de împrejurarea că nu are antecedente penale, a recunoscut faptele, a executat în detenție 7 luni din pedeapsa aplicată, reducerea cuantumului sancțiunii sub limita minimă prevăzută de textele de lege care incriminează infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării art. 861 C. pen. În sprijinul solicitării sale, inculpatul a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, sentința penală nr. 273/D/2009 din 29 iunie 2009 prin care Tribunalul Bacău i-a condamnat pe ceilalți inculpați la pedepse cu executare în condițiile art. 861 C. pen.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de inculpat care în drept se încadrează în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Împrejurarea că prin sentința penală nr. 273/D/2009, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea celorlalți membri ai grupului infracțional a cărui constituire a inițiat-o recurentul inculpat la pedepse cu executare în condițiile art. 861 C. pen. nu este de natură a duce, prin ea însăși, la admiterea recursului în sensul solicitat de inculpat, deoarece răspunderea penală este personală, iar la individualizarea pedepsei se au în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

prin raportare la fiecare inculpat în parte, ținându-se seama de modul și împrejurările concrete în care a comis faptele, gradul de pericol social concret al acestora, datele ce caracterizează persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și cum a reținut și instanța de prim control judiciar, recurentul-inculpat și-a continuat activitatea infracțională începută în cadrul grupului pe care chiar el l-a constituit, pe cont propriu, în condițiile în care a cunoscut că membrii grupării erau arestați preventiv, ceea ce denotă perseverență infracțională și dispreț din partea sa la adresa organelor judiciare; atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, la instanța de fond a negat comiterea faptelor, revenind asupra declarațiilor inițiale abia în fața instanței de apel când a adoptat însă o poziție de recunoaștere parțială a infracțiunilor și aceasta în condițiile în care s-a aflat în stare de arest preventiv o perioadă de 7 luni.

Pe de altă parte, frecvența cu care se comit infracțiunile informatice, urmările produse, modalitatea în care inculpatul recurent a conceput și desfășurat activitatea infracțională, perioada de timp în care a acționat, inițial în cadrul grupării constituite la inițiativa sa, ulterior singur, impun aplicarea unei pedepse care atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, să fie proporțională cu gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul și de natură să-și atingă scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte constată că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de apel a respins cererea inculpatului, care este inițiatorul comiterii infracțiunilor deduse judecății, de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

cu consecința reducerii pedepselor stabilite de instanța de fond sub limita minimă prevăzută de lege. În ce privește aplicarea art. 861 C. pen. solicitată de recurent, Înalta Curte, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptelor, apreciază că pronunțarea condamnării în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu constituie un avertisment pentru inculpat, neexistând garanții că fără executarea pedepsei, acesta nu va comite infracțiuni, motiv pentru care va menține prevederile art. 57, art. 71 C. pen. dispuse de instanța de fond și confirmate de instanța de prim control judiciar. Așa fiind, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse deciziei de către inculpatul B.I.

și, neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor pronunțate în cauză, recursul declarat de acesta se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 119 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.