ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Buzău a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. și, în baza art. 197 alin. (3) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I.S., studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la câte 8 ani închisoare.

I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Inculpatul urma să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul locuiește în aceeași comună, P. - Buzău, fiind consătean cu familiile părților vătămate C.M. și D.A.

În seara zilei de 4 martie 2008, a invitat-o în autoturismul său, pe minora C.M., atunci în vârstă de 13 ani.

Pretextând că se deplasează să alimenteze, inculpatul a oprit autovehiculul, în câmp, într-un loc izolat și, folosind violența, dar și amenințările cu moartea, a întreținut cu minoră, un raport sexual, deflorând-o.

Cercetările efectuate, după depunerea plângerii penale de familia C., au relevat că inculpatul, folosind același mod de operare, a violat-o pe minora D.A. în luna august 2006, dată la care minora avea vârsta de 12 ani.

Faptele și vinovăția inculpatului au fost probate prin:

- declarațiile părții vătămate C.M. - minora, date în cadrul cercetării penale, dar și în cadrul cercetării judecătorești în prezența mamei sale C.M.;

- declarațiile părții vătămate D.A. date în prezența bunicii sale în cadrul cercetării penale, dar și declarația dată în cadrul cercetării judecătorești și tot în prezența bunicii sale;

- actele medico-legale ale victimelor, din dosarul de cercetare penală;

- declarațiile și sesizările penale formulate de C.M. - mama minorei C.M. și D.M., bunica minorei D.A., date pe tot parcursul procesului penal;

- planșa fotografică a Formației criminalistice din cadrul Poliției Municipiului Rm. Sărat;

- concluziile constatării tehnico-științifice din dosarul de cercetare penală;

- declarațiile martorilor B.I., S.I., C.E., P.C., B.A., G.C., C.M., D.I., C.N. audiați în cadrul cercetării penale și menținute în cadrul cercetării judecătorești;

- procesele-verbale de confruntare ale inculpatului P.I. cu victimele C.M. și D.A.;

- planșa fotografică aflată la dosarul de cercetare penală și procesul-verbal aflat la acest dosar;

- declarațiile inculpatului, date pe tot parcursul procesului penal;

- fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Atât în motivele scrise cât și în concluziile dezvoltate oral prin apărători aleși, acesta a susținut că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru condamnarea pentru infracțiunea de viol, solicitând schimbarea încadrării juridice în cea de raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 C. pen., astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate și ale părinților acestora.

Prin Decizia penală nr. 8 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul inculpatului, fiind desființată sentința atacată.

În rejudecare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen., în două infracțiuni de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

A condamnat inculpatul P.I.S., cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., parte vătămată C.M., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară;

- pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., parte vătămată D.A., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., precum și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În esență, instanța de apel, desființează ipoteza violului, prin declarațiile oscilante ale părților vătămate, care, inițial au declarat în mod ritos că inculpatul, folosind violențe și amenințări a întreținut cu fiecare din ele, raport sexual.

Ulterior, au oferit alte variante, inclusiv inexistența unor astfel de raporturi sexuale, ca apoi să confirme consumarea acestora cu acordul lor.

Considerând că această ultimă variantă oferită de minore se coroborează cu restul probelor, inclusiv testimoniale, instanța a condamnat inculpatul pentru două fapte de act sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

Împotriva deciziei au declarat recursuri, parchetul și inculpatul.

Ministerul Public, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., critică hotărârea pentru greșita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpat.

Interpretând probele administrate în faza de urmărire penală și, parțial, la fond, parchetul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen., în sensul celor dispuse prin Sentința penală nr. 117 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Buzău.

La rândul său, inculpatul invocând prevederile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., consideră pedeapsa aplicată prea severă, iar modalitatea de executare excesivă în raport de circumstanțele reale și personale, solicitând aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. sau 86

1

C. pen.

Înalta Curte, analizând motivele de recurs, va respinge calea de atac a parchetului, ca nefondat și va admite recursul inculpatului.

Cu privire la recursul parchetului

Pentru existența infracțiunii de viol este necesar a fi dovedită înfrângerea consimțământului părții vătămate prin acțiuni de constrângere sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința.

Depozițiile celor două părți vătămate minore au avut o evoluție oscilantă și confuză determinată de vârsta acestora, raporturile cu familia, propagarea într-o comunitate mică a unor informații despre faptă și participanți, etc.

Dacă la început, respectiv faza de urmărire penală, au declarat în mod expres și fără rezerve, că inculpatul folosindu-se de încrederea pe care o prezenta le-a convins pe fiecare din ele să se urce în autoturismul său, iar apoi prin constrângere, a întreținut raport sexual, ulterior au revenit, precizând fie că nu au avut loc astfel de raporturi sexuale, fie că au consimțit la consumarea lor.

La rândul său, inculpatul a negat orice acțiune de constrângere față de minore, recunoscând întreținerea raporturilor intime cu consimțământul minorelor.

Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor I.A., B.I., Ș.I., P.E.C., D.I., D.M. ș.a. nu conțin aspecte relevante, ci doar referiri colaterale, indirecte care nu relevă indubitabil aspecte de vinovăție în sarcina inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Plângerea formulată de reprezentanții legali ai părții vătămate D.A. a fost depusă la aproape doi ani de la data faptei și la insistențele familiei C.

De altfel, în prezent, inculpatul s-a căsătorit cu C.M. la data de 2 septembrie 2010 (certificat de căsătorie, dosar recurs).

Constatând inexistența oricărei forme de constrângere din partea inculpatului față de fiecare minoră, instanța de apel a dispus în mod legal și temeinic schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în cea de act sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., astfel că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești va fi respins ca nefondat.

Referitor la recursul inculpatului P.I.S.

Acesta solicită reducerea pedepsei și executarea ei în regim neprivativ de libertate prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 8 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. cu reținerea prevederilor art. 74, 76 C. pen.

Cuantumul acestei pedepse corespunde, atât împrejurărilor concrete în care au fost comise faptele, cât și circumstanțelor care țin de persoana inculpatului, făcându-se o judicioasă interpretare a prevederilor art. 72 C. pen.

Modalitatea de executare, în regim privativ de libertate, apare însă ca neadecvată în raport de atitudinea generală, dar și cea procesuală a inculpatului, de posibilitățile reale și perspectivele reinserției sociale, cât și de faptul că în prezent și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu partea vătămată C.M., cu al cărui tată lucrează în construcții.

Față de aceste împrejurări, recursul inculpatului va fi admis, iar decizia casată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, urmând ca în baza art. 86

1

C. pen. să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 5 ani și 10 luni, cu respectarea măsurilor prevăzute de art. 86

3

C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.I.S. împotriva Deciziei penale nr. 8 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani și 10 luni.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de la Tribunalul Buzău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei suspendă executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva aceleiași decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2010.