ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3816/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 decembrie 2005, partea vătămată C.D. a formulat plângere, solicitând a se efectua cercetări față de executorul judecătoresc P.C.S., întrucât în mod abuziv i-a vândut la licitație apartamentul proprietate, cauzându-i astfel un prejudiciu și că semnătura de pe actul de adjudecare nu aparține adjudecătorului C.P. Prin Ordonanța nr. 542/P/2007 din 10 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de făptuitori pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 249, 288, 290 și 291 C. pen., apreciindu-se că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Totodată s-a constatat că în cauza înregistrată la Curtea de Apel bacău sub nr. 1256/110/2006, instanța a dispus admiterea plângerii petiționarului împotriva Rezoluției din 18 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, desființarea rezoluțiilor și reținând cauza spre rejudecare, prin Sentința penală nr. 81/2007 s-a trimis dosarul la parchet, pentru începerea urmăririi penale față de P.C., sub aspectul infracțiunii prev.de art. 246 și art. 249 C. pen., iar prin Sentința penală nr. 78/2007, aceeași instanță desființând Rezoluția nr. 2845/P/2006 din 19 martie 2007 și a Ordonanței nr. 261/11/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești s-a trimis cauza pentru începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290, 246, 249, 288 și 291 C. pen.

față de C.P. și P.C.S., cauze conexate la Dosarul nr. 542/P/2007. Prin Rezoluția din 2 octombrie 2008 s-a început urmărirea penală față de C.P. pentru infracțiunile prev. de art. 290, 246, 249, 288 și 291 C. pen. Urmare verificărilor efectuate s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.S.C. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen. și aceeași soluție pentru celelalte infracțiuni, întrucât nu au fost comise cu vinovăție. Nemulțumit petentul a formulat plângere la instanță în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Instanța de fond prin Sentința penală nr. 53 din 13 martie 2009 a dispus în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., respingerea plângerii și menținerea Ordonanței nr. 542/P/2007 din 10 octombrie 2008. S-a reținut că, prin ordonanța procurorului s-a reliefat în mod corect situația de fapt în raport de actele și probele administrate în cauză. Ordonanța procurorului reține în mod corect situația de fapt ce reiese din probele și actele administrate în cursul urmăririi penale. Într-adevăr, activitatea executorului judecătoresc este marcată în Dosarul execuțional nr. 184/2005 de multiple erori și omisiuni în aplicarea legii procesual civile. Astfel, publicația de vânzare emisă la 08 iulie 2005 pentru licitația din 16 august 2005 nu cuprindea mențiunea petentului, adăugarea sa fiind făcută prin dactilografiere.

Deși creditorul solicită prin adresa din data de 13 iulie 2005 amânarea executării, fără a preciza când poate fi reluată, executorul continuă formele prin stabilirea unui nou termen de licitație la data de 21 septembrie 2005, când reduce și prețul de pornire cu 25%. Până la acest al doilea termen, creditorul emite o nouă adresă 13 septembrie 2005 prin care solicită suspendarea procedurii de executare silită pentru 30 de zile, adresă pentru care însă nu s-a putut dovedi că a fost primită și de învinuit. Fără a se întocmi forme de executare silită imobiliară în Dosarul nr. 651/2004 în care creditor era SC "M." SA față de același debitor, petentul din cauză, executorul reunește cele două dosare și continuă executarea . Totodată nu solicită certificat de sarcini pentru imobilul scos la vânzare silită, anterior punerii sale în vânzare.

De asemenea, prețul de pornire al apartamentului a fost stabilit de un expert evaluator ce nu era autorizat de Ministrul Justiției. Ignorând aceste neregularități învinuitul întocmește procesul verbal de vânzare la licitație a apartamentului la data de 21 septembrie 2005, iar la data de 07 octombrie 2005 emite actul de adjudecare a imobilului. În ceea ce privește adresa la care s-a comunicat debitorului somația, se constată că aceasta este cea din titlul executoriu, respectiv Sentința civilă nr. 3105/2004 a Judecătoriei Moinești. Dosarul de executare 184/2005 este închis prin distribuirea prețului către cei doi creditori, la care s-a adăugat un al treilea, CAR - CFR Comănești, care deținea și ipotecă asupra imobilului vândut.

Restul rămas din preț a fost consemnat la dispoziția debitorului recipisele fiind ridicate de acesta. Verificând existența trăsăturilor esențiale ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în mod corect procurorul apreciază că fapta intimatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, creanțele Asociației de Proprietari și SC "M." SA erau certe, lichide și exigibile, iar plata parțială a uneia în două etape și fără înștiințarea creditorului cu privire la acoperirea parțială a ei, echivalează cu neplata. Debitorul avea cunoștință de datorie, dovada acestor plăți parțiale, iar neregularitățile formelor de executare puteau fi îndreptate, în măsura în care s-ar fi considerat vătămat, prin contestație la instanța civilă.

Tot dacă s-ar fi considerat la etapa executării, debitorul nu ar fi încasat prețul rămas după achitarea debitelor. C.D. a formulat în cele din urmă contestație la executare, dar prin Sentința civilă 2485/2007 a Judecătoriei Moinești, rămasă irevocabilă, aceasta a fost respinsă ca tardivă. Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind ca fondată plângerea sa, solicitând casarea acesteia, desființarea ordonanței și trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale considerând că intimatul a acționat premeditat, prejudiciindu-l și ca atare se impune condamnarea acestuia dar și recuperarea prejudiciului.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., în soluționarea plângerii, instanța verifică ordonanța atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi. Astfel, din perspectiva nemulțumirilor petentului recurent care vizează soluția judecătorului dar și ordonanța procurorului, se reține că fapta de abuz în serviciu nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar vătămarea petentului este minimă, în care sens a fost sancționat intimatul cu amendă administrativă. În concluzie, plângerea nefiind fondată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă. Conform art. 192 C. proc. pen.

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.D. împotriva Sentinței penale nr. 53 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Bacău - secția penală, cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.