ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2095/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 942/F din 22

octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă ca

inadmisibilă contestația formulată de condamnatul G.F.N. împotriva Sentinței

penale nr. 146 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Suceava.

A fost obligat

contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În esență, s-a

reținut că aspectele invocate de contestator (emiterea abuzivă a mandatului de

executare a pedepsei închisorii, încălcarea atribuțiilor de serviciu de către

procurorul anchetator și nulitatea actelor întocmite de acesta) nu se

încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare, respectiv

de revizuire.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs contestatorul, susținând că în mod greșit nu a fost

analizat materialul probator administrat în cauză, în condițiile în care s-a

aflat în legitimă apărare în momentul săvârșirii faptei.

Prin Decizia penală

nr. 156 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția l penală, a

fost respins ca nefondat recursul contestatorului.

A fost obligat

recurentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în esență

că, față de critica invocată de contestator ce vizează probleme de fond care au

fost analizate în cursul cercetării judecătorești, contestația la executare

este inadmisibilă, nefiind incident niciunul dintre cazurile prev.de art. 461

C. proc. pen.

Mai mult, prin

contestația la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia

hotărârii de condamnare, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru

judecat.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs petiționarul, cale de atac ce face obiectul prezentei

cauze.

Curtea reține că de

lege lata pot fi supuse recursului sentințele pronunțate de curțile de apel ca

instanțe de fond

[

art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

]

,

precum și deciziile pronunțate de aceleași instanțe în apel

[

art. 385

1

alin.

(1) lit. e) C. proc. pen.

]

, iar nu și deciziile

prin care au fost soluționate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive,

nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.

În speță, Înalta Curte

constată că este învestită cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva unei

decizii pronunțate de Curtea de Apel, ca instanță de recurs, cale de atac

inadmisibilă potrivit celor expuse anterior, ce urmează a fi respinsă conf.

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea

contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator G.F.N. împotriva

Deciziei penale nr. 156 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția

l penală.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2010.