ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2095/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 942/F din 22 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul G.F.N. împotriva Sentinței penale nr. 146 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Suceava. A fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. În esență, s-a reținut că aspectele invocate de contestator (emiterea abuzivă a mandatului de executare a pedepsei închisorii, încălcarea atribuțiilor de serviciu de către procurorul anchetator și nulitatea actelor întocmite de acesta) nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare, respectiv de revizuire. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, susținând că în mod greșit nu a fost analizat materialul probator administrat în cauză, în condițiile în care s-a aflat în legitimă apărare în momentul săvârșirii faptei.

Prin Decizia penală nr. 156 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția l penală, a fost respins ca nefondat recursul contestatorului. A fost obligat recurentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în esență că, față de critica invocată de contestator ce vizează probleme de fond care au fost analizate în cursul cercetării judecătorești, contestația la executare este inadmisibilă, nefiind incident niciunul dintre cazurile prev.de art. 461 C. proc. pen. Mai mult, prin contestația la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs petiționarul, cale de atac ce face obiectul prezentei cauze.

Curtea reține că de lege lata pot fi supuse recursului sentințele pronunțate de curțile de apel ca instanțe de fond [ art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ] , precum și deciziile pronunțate de aceleași instanțe în apel [ art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. ] , iar nu și deciziile prin care au fost soluționate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac. În speță, Înalta Curte constată că este învestită cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel, ca instanță de recurs, cale de atac inadmisibilă potrivit celor expuse anterior, ce urmează a fi respinsă conf. art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator G.F.N. împotriva Deciziei penale nr. 156 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția l penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2010.