ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 24 martie 2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe C.N. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 1832 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul C.N. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul C.N. a fost verificat în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere calitatea acestuia de deținător al titlului de revoluționar-luptător cu merite deosebite în revoluția din decembrie 1989, verificare efectuată la cererea S.S.P.R.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că pârâtul este titular al dosarului și a fost recrutat de I.S.M.B. în vederea cunoașterii problemelor de producție și prevenirii rebuturilor, în cadrul secției semifabricate din uzina de anvelope „D.”, deținând numele conspirativ „N.”. S-a reținut folosirea pârâtului în munca informativă în calitate de colaborator, fără ca pârâtul să semneze vreun angajament, deoarece pârâtul nu a fost de acord cu formularul de redactare al angajamentului utilizat de autoritate. Instanța a constatat, din cuprinsul notei de analiză a activității desfășurate de pârât, faptul că în perioada septembrie 1984-noiembrie 1986, pârâtul a furnizat 10 note informative ce au fost exploatate în dosare de urmărire informativă, fiind recompensat în luna februarie 1987 cu suma de 600 de lei și fiindu-i avizată pozitiv o deplasare în Iran.

Analizând notele informative furnizate de pârât, Curtea a reținut că informațiile furnizate de pârât nu denotă activități și atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât nu au avut consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. S-a reținut că deși reclamantul a susținut că pârâtul a furnizat 10 note informative ce au fost exploatate, la dosar nu a fost identificată nicio notă informativă semnată de pârât, iar toate informațiile furnizate de pârât, așa cum au fost consemnate în notele și rapoartele ofițerilor de securitate, se referă la aspecte legate de procesul de producție în cadrul atelierului Amestecare, consemnându-se că prin colaborarea cu N. s-au cunoscut problemele pe care le ridică secția, colaboratorul semnalând verbal și operativ aspecte care necesită măsuri urgente.

Pentru toate aceste motive, instanța de primă jurisdicție a apreciat că informațiile furnizate de pârât nu sunt de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului. 3. Recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Recurentul a precizat că intimatul-pârât C.N. a informat organele de securitate despre crearea unei stări de spirit necorespunzătoare în întreprinderea în care lucra, precum și cu privire la comportarea la locul de muncă a unor suspecți. Recurentul a precizat că intimatul a colaborat cu fosta securitate o perioadă de aproape două decenii, neobișnuit de lungă în practica autorităților represive comuniste, intimatul fiind și recompensat bănește de securitate pentru informațiile furnizate, apreciate ca fiind deosebit de importante.

Recurentul a precizat că în cauza de față sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea calității de colaborator al securității, apreciind că cerințele legii sunt chiar depășite, atâta timp cât încălcarea unui drept fundamental nu era doar potențială, ci efectivă, căci informațiile furnizate de intimat au fost folosite de Securitate în dosarele de urmărire informativă a altor persoane. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Analizând toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că niciuna dintre informațiile furnizate de intimat nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Înalta Curte a reținut că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile. Din întreaga documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea calității de colaborator al Securității în persoana intimatului.

Faptul că lucrătorii Securității, în rapoartele pe care le întocmeau periodic, au menționat că intimatul „față de organele de securitate a dovedit atașament și sinceritate, furnizând materiale informative exploatate în DUI-uri” nu conduce la o concluzie contrară. Instanța de judecată nu poate prelua pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este obligată să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerințele legii. Or, după cum bine a reținut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale activității intimatului nu sunt dublate și de cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, precizat. Dimpotrivă, toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes, vizând activități ori atitudini care nu au fost potrivnice regimului comunist și nici nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În plus, nici recurentul în recursul formulat nu a indicat o informație concretă care să se circumscrie definiției legale a colaboratorului Securității. Așa fiind, în lipsa unor date referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor și libertăților unei persoane. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1832 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.