ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată

Curții de Apel București la data de 24 martie 2010, Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de

colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe C.N.

de Apel

Prin sentința nr. 1832

din 8 martie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea

reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul C.N. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că

pârâtul

C.N. a fost verificat în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 având în

vedere calitatea acestuia de deținător al titlului de revoluționar-luptător cu

merite deosebite în revoluția din decembrie 1989, verificare efectuată la

cererea S.S.P.R.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că pârâtul este titular al dosarului și a fost recrutat

de I.S.M.B. în vederea cunoașterii problemelor de producție și prevenirii

rebuturilor, în cadrul secției semifabricate din uzina de anvelope „D.”,

deținând numele conspirativ „N.”.

S-a reținut folosirea

pârâtului în munca informativă în calitate de colaborator, fără ca pârâtul să

semneze vreun angajament, deoarece pârâtul nu a fost de acord cu formularul de

redactare al angajamentului utilizat de autoritate.

Instanța a constatat,

din cuprinsul notei de analiză a activității desfășurate de pârât, faptul că în

perioada septembrie 1984-noiembrie 1986, pârâtul a furnizat 10 note informative

ce au fost exploatate în dosare de urmărire informativă, fiind recompensat în

luna februarie 1987 cu suma de 600 de lei și fiindu-i avizată pozitiv o

deplasare în Iran.

Analizând notele

informative furnizate de pârât, Curtea a reținut că informațiile furnizate de

pârât nu denotă activități și atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât

nu au avut consecința îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

S-a reținut că deși

reclamantul a susținut că pârâtul a furnizat 10 note informative ce au fost

exploatate, la dosar nu a fost identificată nicio notă informativă semnată de

pârât, iar toate informațiile furnizate de pârât, așa cum au fost consemnate în

notele și rapoartele ofițerilor de securitate, se referă la aspecte legate de

procesul de producție în cadrul atelierului Amestecare, consemnându-se că prin

colaborarea cu N. s-au cunoscut problemele pe care le ridică secția,

colaboratorul semnalând verbal și operativ aspecte care necesită măsuri

urgente.

Pentru toate aceste

motive, instanța de primă jurisdicție a apreciat că informațiile furnizate de

pârât nu sunt de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale

omului.

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Recurentul a precizat

că intimatul-pârât C.N. a informat organele de securitate despre crearea unei

stări de spirit necorespunzătoare în întreprinderea în care lucra, precum și cu

privire la comportarea la locul de muncă a unor suspecți.

Recurentul a precizat

că intimatul a colaborat cu fosta securitate o perioadă de aproape două

decenii, neobișnuit de lungă în practica autorităților represive comuniste,

intimatul fiind și recompensat bănește de securitate pentru informațiile

furnizate, apreciate ca fiind deosebit de importante.

Recurentul a precizat

că în cauza de față sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru

reținerea calității de colaborator al securității, apreciind că cerințele legii

sunt chiar depășite, atâta timp cât încălcarea unui drept fundamental nu era

doar potențială, ci efectivă, căci informațiile furnizate de intimat au fost

folosite de Securitate în dosarele de urmărire informativă a altor persoane.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Analizând

toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că

niciuna dintre informațiile furnizate de intimat nu se referă la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească

drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege

„persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…).

Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații

de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a

locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea

de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Înalta

Curte a reținut că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același

plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu

consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția

relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent,

consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie

să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist

săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Din

întreaga documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar

o singură informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea

calității de colaborator al Securității în persoana intimatului.

Faptul

că lucrătorii Securității, în rapoartele pe care le întocmeau periodic, au

menționat că intimatul „față de organele de securitate a dovedit atașament și

sinceritate, furnizând materiale informative exploatate în DUI-uri” nu conduce

la o concluzie contrară.

Instanța

de judecată nu poate prelua pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei

Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este obligată

să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc

cerințele legii.

Or,

după cum bine a reținut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general

ale activității intimatului nu sunt dublate și de cerințele impuse de art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, precizat.

Dimpotrivă,

toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes,

vizând activități ori atitudini care nu au fost potrivnice regimului comunist

și nici nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În

plus, nici recurentul în recursul formulat nu a indicat o informație concretă

care să se circumscrie definiției legale a colaboratorului Securității.

Așa

fiind, în lipsa unor date referitoare la activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor și

libertăților unei persoane.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței nr. 1832 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București – secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2012.