ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curtea de Apel Pitești,

reclamanții F.V.C.L., R.A.R., S.G., I.V., N.G. au solicitat în contradictoriu cu

I.G.P.R., Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei

și Finanțelor, obligarea pârâților la plata primei de vacanță pe perioada 2004 -

2006, actualizată cu coeficientul de inflație la data plății, precum și la plata

sporului de fidelitate pe anul 2005, sume ce vor fi acordate în raport cu perioada

efectiv lucrată de fiecare reclamant.

În motivarea cererii s-a

arătat faptul că reclamanții au fost salariați ai I.G.P.R. din cadrul Ministerului

Internelor și Reformei Administrative și au dreptul la plata primei de vacanță prevăzută

de dispozițiile legale și la sporul de fidelitate prevăzut pentru exercitarea acestor

funcții.

Prin sentința nr. 13/F-C

din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost admisă în parte acțiunea reclamanților

în sensul că a fost admisă acțiunea pentru capătul de cerere privind prima de concediu

și respinsă cererea privind plata sporului de fidelitate.

De asemenea, instanța

de fond a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul

Economiei și Finanțelor să întocmească proiectul de buget în vederea asigurării

sumelor necesare plății acestui drept.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari

publici cu statut special, iar potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003, au dreptul la plata acestei prime de vacanță, chiar dacă prin legile

bugetului, ulterioare adoptării acestei dispoziții, acordarea acestui drept a fost

suspendată, întrucât suspendarea plății acestor prime nu echivalează cu stingerea

dreptului.

Cu privire la sporul de

fidelitate, instanța de fond a reținut că instituția angajatoare are dreptul de

a aprecia proporția alocării acestui spor, iar reclamanții nu au făcut nici un fel

de dovadă cu privire la sporul solicitat.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâții I.G.P.R. și Ministerul Economiei

și Finanțelor.

Reclamanții au solicitat

modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului I.G.P.R. la plata sporului

de fidelitate pe anul 2005, cu cheltuieli de judecată.

În primul motiv de recurs,

încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată de către

recurenți că în mod greșit instanța de fond a respins acest capăt de cerere, întrucât,

în calitate de funcționari publici, aveau dreptul de a primi sporul de fidelitate,

reglementat de art. 6 din O.G. nr. 38/2003, în raport cu vechimea în muncă. Acest

drept a fost suspendat la plată, prin O.U.G. nr. 118/2004, aprobată prin Legea

nr. 28/2005, iar începând cu anul 2006 s-a reluat plata sa.

În al doilea motiv de

recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenții susțin

că instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, deoarece a respins și capătul

de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care au

renunțat la acestea cu ocazia concluziilor orale puse pe fondul cauzei.

Recurentul I.G.P.R. a

solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamanților pentru perioadele în care nu au fost angajații acestei instituții.

În motivarea căii de atac,

recurentul susține că prima instanță, în lipsa unui probatoriu care să dovedească

că reclamanții au fost angajații săi pe întreaga perioadă pentru care au solicitat

acordarea drepturilor salariale, a procedat la admiterea acțiunii și la obligarea

acestuia la plata primei de vacanță aferentă anilor 2004-2006.

Recurentul a indicat în

cuprinsul cererii de recurs instituțiile cu care fiecare reclamant a avut raporturi

de serviciu în diferite perioade și a arătat că doar acestea pot avea calitate procesuală

pasivă în cauză.

Recurentul Ministerul

Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Argeș a solicitat pentru motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., modificarea sentinței.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs se arată de către recurent că instanța de fond a acordat ceea ce

nu s-a cerut.

Astfel, deși prin acțiunea

dedusă judecății, reclamanții au solicitat ca Ministerul Economiei și Finanțelor

să fie obligat să asigure I.G.P.R. fondurile necesare plății drepturilor bănești

revendicate, prima instanță a obligat această parte să întocmească proiectul de

buget în vederea asigurării sumelor necesare plății.

Intimatul Ministerul Internelor

și Reformei Administrative a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului declarat de reclamanți.

Analizând sentința recurată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a încălcat

dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., întrucât nu a avut rol activ

și nu a administrat în cauză un probatoriu corespunzător din care să rezulte că

reclamanții au avut un raport de funcție cu I.G.P.R. în perioada pentru care au

solicitat drepturile bănești aferente primei de vacanță și sporului de fidelitate.

Cu alte cuvinte, reclamanții trebuiau să depună la dosar adeverințe din care să

rezulte unde și-au desfășurat activitatea, cu cine au avut raport de serviciu în

perioada 2004-2006. De asemenea, prima instanță trebuia să clarifice dacă reclamanții

au fost, în perioada aflată în discuție, funcționari publici sau au avut calitatea

de personal contractual.

Pe de altă parte, din

interpretarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, rezultă că sporul de fidelitate

se acordă polițiștilor, în funcție de calitatea acestora în instituțiile stabilite

de legiuitor.

În aplicarea prevederilor

actului normativ anterior indicat, a fost emis Ordinul Ministrului Administrației

și Internelor nr. 132/2004, în prezent completat și modificat, prin care au fost

aprobate Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor

care, la pct. 5.1 stabilesc procentul din salariul de bază care se acordă polițiștilor,

cu titlu de spor de fidelitate, acesta variind în funcție de vechime, între 4% și

20%.

Prin urmare, reclamanții

trebuiau să facă dovada că vechimea lor în instituțiile din sectorul de apărare

națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist,

funcționar public și personal contractual îi îndreptățește să primească sporul de

fidelitate pentru anul 2005.

În plus, prima instanță

nu a analizat și nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepție invocată de această parte în întâmpinarea

formulată în cauză.

În consecință, în raport

de cele anterior reținute, apreciind că instanța a soluționat cauza fără a intra

în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite

recursurile, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de trimitere va analiza și celelalte susțineri ale părților cuprinse

în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de F.V.C.L., R.A.R., S.G., I.V., N.G., I.G.P.R., Ministerul Economiei și Finanțelor

împotriva sentinței nr. 13/F-C din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2008.