ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curtea de Apel Pitești, reclamanții F.V.C.L., R.A.R., S.G., I.V., N.G. au solicitat în contradictoriu cu I.G.P.R., Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâților la plata primei de vacanță pe perioada 2004 - 2006, actualizată cu coeficientul de inflație la data plății, precum și la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, sume ce vor fi acordate în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant. În motivarea cererii s-a arătat faptul că reclamanții au fost salariați ai I.G.P.R. din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și au dreptul la plata primei de vacanță prevăzută de dispozițiile legale și la sporul de fidelitate prevăzut pentru exercitarea acestor funcții.

Prin sentința nr. 13/F-C din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost admisă în parte acțiunea reclamanților în sensul că a fost admisă acțiunea pentru capătul de cerere privind prima de concediu și respinsă cererea privind plata sporului de fidelitate. De asemenea, instanța de fond a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor să întocmească proiectul de buget în vederea asigurării sumelor necesare plății acestui drept. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special, iar potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, au dreptul la plata acestei prime de vacanță, chiar dacă prin legile bugetului, ulterioare adoptării acestei dispoziții, acordarea acestui drept a fost suspendată, întrucât suspendarea plății acestor prime nu echivalează cu stingerea dreptului.

Cu privire la sporul de fidelitate, instanța de fond a reținut că instituția angajatoare are dreptul de a aprecia proporția alocării acestui spor, iar reclamanții nu au făcut nici un fel de dovadă cu privire la sporul solicitat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâții I.G.P.R. și Ministerul Economiei și Finanțelor. Reclamanții au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului I.G.P.R. la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, cu cheltuieli de judecată. În primul motiv de recurs, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată de către recurenți că în mod greșit instanța de fond a respins acest capăt de cerere, întrucât, în calitate de funcționari publici, aveau dreptul de a primi sporul de fidelitate, reglementat de art. 6 din O.G.

nr. 38/2003, în raport cu vechimea în muncă. Acest drept a fost suspendat la plată, prin O.U.G. nr. 118/2004, aprobată prin Legea nr. 28/2005, iar începând cu anul 2006 s-a reluat plata sa. În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, deoarece a respins și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care au renunțat la acestea cu ocazia concluziilor orale puse pe fondul cauzei. Recurentul I.G.P.R. a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru perioadele în care nu au fost angajații acestei instituții.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că prima instanță, în lipsa unui probatoriu care să dovedească că reclamanții au fost angajații săi pe întreaga perioadă pentru care au solicitat acordarea drepturilor salariale, a procedat la admiterea acțiunii și la obligarea acestuia la plata primei de vacanță aferentă anilor 2004-2006. Recurentul a indicat în cuprinsul cererii de recurs instituțiile cu care fiecare reclamant a avut raporturi de serviciu în diferite perioade și a arătat că doar acestea pot avea calitate procesuală pasivă în cauză. Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Argeș a solicitat pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., modificarea sentinței.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată de către recurent că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, deși prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să asigure I.G.P.R. fondurile necesare plății drepturilor bănești revendicate, prima instanță a obligat această parte să întocmească proiectul de buget în vederea asigurării sumelor necesare plății. Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., întrucât nu a avut rol activ și nu a administrat în cauză un probatoriu corespunzător din care să rezulte că reclamanții au avut un raport de funcție cu I.G.P.R. în perioada pentru care au solicitat drepturile bănești aferente primei de vacanță și sporului de fidelitate. Cu alte cuvinte, reclamanții trebuiau să depună la dosar adeverințe din care să rezulte unde și-au desfășurat activitatea, cu cine au avut raport de serviciu în perioada 2004-2006. De asemenea, prima instanță trebuia să clarifice dacă reclamanții au fost, în perioada aflată în discuție, funcționari publici sau au avut calitatea de personal contractual.

Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, rezultă că sporul de fidelitate se acordă polițiștilor, în funcție de calitatea acestora în instituțiile stabilite de legiuitor. În aplicarea prevederilor actului normativ anterior indicat, a fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 132/2004, în prezent completat și modificat, prin care au fost aprobate Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor care, la pct. 5.1 stabilesc procentul din salariul de bază care se acordă polițiștilor, cu titlu de spor de fidelitate, acesta variind în funcție de vechime, între 4% și 20%.

Prin urmare, reclamanții trebuiau să facă dovada că vechimea lor în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual îi îndreptățește să primească sporul de fidelitate pentru anul 2005. În plus, prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepție invocată de această parte în întâmpinarea formulată în cauză. În consecință, în raport de cele anterior reținute, apreciind că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de trimitere va analiza și celelalte susțineri ale părților cuprinse în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de F.V.C.L., R.A.R., S.G., I.V., N.G., I.G.P.R., Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr. 13/F-C din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.