ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2124/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16 din 24 februarie 2009,

pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă cererea de revizuire

formulată de revizuentul N.G., ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate

de către acesta nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prev. de art.

394 C. proc. pen.

Sentința a fost apelată de către

revizuent care a reiterat motivele invocate la soluționarea în fond a cererii,

respectiv, că victima la împins afară din curte și i s-a prins mâna în gratii,

instanța nereținând starea de provocare.

Prin Decizia penală nr. 85/A din 2

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, i s-a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., ca nefondat apelul, apreciindu-se că revizuentul a solicitat

reanalizarea, reaprecierea probelor ce au fost deja supuse judecății, iar

împrejurările învederate de către acesta au fost avute în vedere de către

instanță la soluționarea cauzelor.

Împotriva deciziei, revizuentul a

declarat prezentul recurs, în termen legal, motivele învederându-le în cererea

de recurs prin care solicită „schimbarea încadrării la o pedeapsă mai mică”,

având în vedere faptul că regretă fapta și că are în întreținere un copil

minor.

Examinând recursul revizuentului

condamnat N.G., Înalta Curte de Casație și Justiție îl consideră nefondat

pentru următoarele considerente:

Condamnatul N.G. a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 59 din 13 martie 2001 pronunțată în Dosarul nr.

352/2001 de Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de

20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 -

175 lit. c) C. proc. pen., pedeapsă redusă la 17 ani de Curtea de Apel

București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4100 din 2 octombrie 2001

a Curții Supreme de Justiție.

Cazurile de revizuire ale

hotărârilor penale definitive sunt prevăzute expres și limitativ în art. 394

lit. a) - e) C. proc. pen., motivele invocate de condamnat în cererea sa,

neregăsindu-se în niciunul dintre acestea.

Aspectele invocate de către

inculpat, potrivit cărora regretă fapta, că trebuia reținută starea de

provocare, că are în întreținere 1 copil minor și că pedeapsa aplicată trebuie

redusă, au fost avute în vedere cu ocazia judecării cauzei atât în primă

instanță cât și în căile ordinare de atac (apel, recurs).

Actualul demers juridic al

condamnatului nu dovedește existența unor fapte sau împrejurări care nu au fost

cunoscute de instanțe cu ocazia judecării cauzei, ci prezintă aspecte analizate

de instanțe, iar motivele învederate nu se încadrează în niciunul dintre

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În acest sens, s-au pronunțat și

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia penală nr.

60 din 26 septembrie 2007 (M. Of. nr. 574/30.07.2008).

În raport cu cele constatate, în

limitele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul revizuentului, sentința primei instanțe prin

care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, fiind

legală.

Conform art. 192 alin. (1) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul revizuent N.G. împotriva Deciziei penale nr. 85/A din 2

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iunie 2009.