ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2124/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 16 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul N.G., ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate de către acesta nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen. Sentința a fost apelată de către revizuent care a reiterat motivele invocate la soluționarea în fond a cererii, respectiv, că victima la împins afară din curte și i s-a prins mâna în gratii, instanța nereținând starea de provocare. Prin Decizia penală nr. 85/A din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, i s-a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., ca nefondat apelul, apreciindu-se că revizuentul a solicitat reanalizarea, reaprecierea probelor ce au fost deja supuse judecății, iar împrejurările învederate de către acesta au fost avute în vedere de către instanță la soluționarea cauzelor. Împotriva deciziei, revizuentul a declarat prezentul recurs, în termen legal, motivele învederându-le în cererea de recurs prin care solicită „schimbarea încadrării la o pedeapsă mai mică”, având în vedere faptul că regretă fapta și că are în întreținere un copil minor. Examinând recursul revizuentului condamnat N.G., Înalta Curte de Casație și Justiție îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Condamnatul N.G. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 59 din 13 martie 2001 pronunțată în Dosarul nr. 352/2001 de Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. proc.

pen., pedeapsă redusă la 17 ani de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4100 din 2 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție. Cazurile de revizuire ale hotărârilor penale definitive sunt prevăzute expres și limitativ în art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., motivele invocate de condamnat în cererea sa, neregăsindu-se în niciunul dintre acestea. Aspectele invocate de către inculpat, potrivit cărora regretă fapta, că trebuia reținută starea de provocare, că are în întreținere 1 copil minor și că pedeapsa aplicată trebuie redusă, au fost avute în vedere cu ocazia judecării cauzei atât în primă instanță cât și în căile ordinare de atac (apel, recurs).

Actualul demers juridic al condamnatului nu dovedește existența unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe cu ocazia judecării cauzei, ci prezintă aspecte analizate de instanțe, iar motivele învederate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În acest sens, s-au pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 60 din 26 septembrie 2007 (M. Of. nr. 574/30.07.2008). În raport cu cele constatate, în limitele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului, sentința primei instanțe prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, fiind legală.

Conform art. 192 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent N.G. împotriva Deciziei penale nr. 85/A din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.