ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 15 mai 2007, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, cererea de predare amânată formulată de persoana solicitată L.C.D. Sub nr. 614/32/2007, a fost înregistrată cererea persoanei solicitate L.C.D. privind amânarea predării sale dispusă prin sentința penală nr. 31 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. În motivarea cererii, a precizat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, deoarece este urmărit penal în dosarul nr. 2359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău pentru infracțiunea de lovire.

Analizând cererea formulată, instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 31 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, rămasă definitivă la 2 mai 2007, s-a dispus în temeiul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară în materie penală, admiterea cererii pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 5 martie 2007, de Procuratura Kaiserlautem, privindu-l pe L.C.D. în dosarul nr. 611 JS 13837/04. Prin încheierea nr. 24 din 3 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 614/32/2007, Curtea de Apel Bacău a dispus, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 4 aprilie 2007 până la 2 mai 2007, inclusiv.

În ceea ce privește cererea ce face obiectul prezentei cauze, s-a reținut că art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, prevede că atunci când „persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei”. Analizând actele efectuate în cadrul dosarului nr. 2359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a constatat că, la data de 4 mai 2007, numitul B.A.l. a formulat plângere penală împotriva numiților L.S.V.

și L.C.D. sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire, în prezent efectuându-se acte de cercetare penală, fără ca să se fi dispus începerea urmăririi penale față de persoana solicitată L.C.D. Ori, în aceste condiții nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, care folosește noțiunea de „persoană urmărită penal”. Totodată a reținut că în raport de natura infracțiunii reclamate există posibilitatea legală ca persoana vătămată să-și retragă plângerea penală care, pe de altă parte, nu-i oferă numitului L.C.D. calitatea de „persoană urmărită penal”, ea fiind făcută, la o dată ulterioară predării, neputând fi calificată decât ca fiind făcută „pro causa”.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată, care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de predare amânată, în condițiile în care în România are un dosar penal în care este acuzat de lovire și în care trebuie să-și facă apărările pe care le va considera necesare. Examinând recursul persoanei solicitate în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat. Instanța de fond a constatat în mod corect că plângerea penală împotriva persoanei solicitate a fost formulată, la data de 4 mai 2007, după pronunțarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare și predare a acesteia iar, până la data judecării cererii de predare amânată, nu a fost începută urmărirea penală împotriva persoanei solicitate, pentru ca aceasta să fie o persoană „urmărită penal", în sensul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 nu au caracter imperativ, lăsând la latitudinea instanței aprecierea oportunității amânării predării. în raport de datele concrete ale cauzei, obiectul și momentul formulării plângerii penale împotriva persoanei solicitate, Înalta Curte mai constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se impune amânarea predării persoanei solicitate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de persoana solicitată, ca nefondat, constatând că nu se impune amânarea predării. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta - persoană solicitată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată L. C.D. împotriva sentinței penale nr. 38 din 15 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Obligă recurenta persoană solicitată la 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 30 mai 2007.