ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 38 din 15 mai 2007, Curtea de Apel Bacău a

respins, ca nefondată, cererea de predare

amânată formulată de persoana

solicitată L.C.D.

Sub nr. 614/32/2007, a fost înregistrată

cererea persoanei solicitate L.C.D. privind amânarea predării sale dispusă prin

sentința penală nr. 31 din 27 aprilie  2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În motivarea

cererii, a precizat că în cauză sunt îndeplinite condițiile

art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, deoarece este urmărit penal

în dosarul nr. 2359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău pentru

infracțiunea de lovire.

Analizând cererea formulată, instanța

de fond a constatat că prin sentința penală nr. 31 din 27 aprilie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, rămasă definitivă la 2 mai 2007, s-a dispus

în temeiul art. 94 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004,

republicată privind cooperarea judiciară în materie

penală, admiterea

cererii pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 5

martie 2007, de Procuratura Kaiserlautem, privindu-l pe L.C.D. în dosarul nr. 611

JS 13837/04.

Prin încheierea nr.

24 din 3 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 614/32/2007,

Curtea

de Apel Bacău a dispus, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

republicată, arestarea persoanei solicitate pentru

o perioadă de 29 de zile,

începând cu data de 4 aprilie 2007 până la 2

mai 2007, inclusiv.

În ceea ce privește cererea ce face obiectul

prezentei cauze, s-a reținut că art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

modificată, prevede că atunci când „persoana urmărită este urmărită penal sau

judecată de

autoritățile judiciare române

pentru o faptă diferită de cea care motivează

mandatul european de

arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus

executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau

până la executarea pedepsei”.

Analizând actele efectuate în cadrul dosarului nr.

2359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a constatat că, la

data de

4 mai 2007, numitul B.A.l. a

formulat plângere penală împotriva

numiților L.S.V. și L.C.D. sub

aspectul comiterii infracțiunii de lovire, în prezent efectuându-se acte de

cercetare

penală, fără ca să se fi dispus

începerea urmăririi penale față de persoana

solicitată L.C.D.

Ori, în aceste

condiții nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 97

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, care folosește noțiunea

de „persoană urmărită penal”.

Totodată

a reținut că în raport de natura infracțiunii reclamate există

posibilitatea legală ca persoana vătămată să-și retragă plângerea

penală care, pe de altă parte, nu-i oferă numitului L.C.D.

calitatea de „persoană urmărită penal”, ea fiind

făcută, la o dată ulterioară predării, neputând fi calificată decât ca fiind

făcută „pro causa”.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

persoana solicitată, care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul

greșitei respingeri a cererii sale de predare amânată, în condițiile în care în

România are un dosar penal în care este acuzat de lovire și în care trebuie

să-și facă apărările pe care le va considera necesare.

Examinând recursul persoanei solicitate în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat.

Instanța de fond a constatat în mod corect că

plângerea penală

împotriva persoanei

solicitate a fost formulată, la data de 4 mai 2007, după

pronunțarea

hotărârii de executare a mandatului european de arestare și predare a acesteia

iar, până la data judecării cererii de predare amânată, nu a fost începută

urmărirea penală împotriva persoanei solicitate, pentru ca aceasta să fie o

persoană „urmărită penal", în sensul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, Înalta Curte constată că

dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 nu au caracter imperativ,

lăsând la latitudinea instanței aprecierea oportunității amânării predării. în

raport de datele concrete ale cauzei, obiectul și momentul formulării plângerii

penale împotriva persoanei solicitate, Înalta Curte mai constată că instanța de

fond a apreciat în mod corect că nu se impune amânarea predării persoanei

solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

formulat de persoana solicitată, ca nefondat, constatând că nu se impune amânarea

predării.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) din același cod, recurenta - persoană solicitată va fi obligată la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată L.

C.D.

împotriva sentinței penale nr. 38 din 15 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău.

Obligă recurenta persoană solicitată la

60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 30

mai 2007.