ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5160/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții P.D., G.M.,

R.F.M., P.I. și O.C.M., în calitate de salariați și de reprezentanți ai salariaților

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu Guvernul

României, au solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea

executării H.G. nr. 1436/2009, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 837/2004

modificată, privind organizarea și funcționarea Autorității pentru Valorificarea

Activelor Statului, până la pronunțarea pe fond asupra acțiunii în contencios administrativ

prin care s-a solicitat anularea actului administrativ.

Reclamanții au susținut

că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004 și anume formularea plângerii prealabile, existența unui caz

bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Au arătat că a fost înregistrat

contractul colectiv de muncă aplicabil în cadrul Autorității pentru Valorificarea

Activelor Statului din 11 februarie 2009, la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, valabil

pe un an, până la data de 11 februarie 2010, în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1992.

La data de 12 noiembrie

2009 a intrat în vigoare Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități

și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice și respectarea acordurilor

cadru cu Comisia Europeană și F.M.I.

Reclamanții au apreciat

că nu se poate interveni asupra modului de salarizare a personalului Autorității

pentru Valorificarea Activelor Statului cu o hotărâre de Guvern pentru a modifica

o lege și astfel, drepturile salariaților stabilite prin contractul colectiv de

muncă nu pot face obiectul modificărilor adoptate prin H.G. nr. 1436/2009, acestea

fiind stabilite printr-o lege specială, ori prin hotărârea a cărei suspendare se

solicită, se modifică, fără acordul salariaților, contractele individuale de muncă.

Pe de altă parte, reclamanții

au arătat că H.G. nr. 1436/2009 a fost adoptată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor

legale privind normele de tehnică legislativă, respectiv cele prevăzute de Legea

nr. 24/2000 și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 109/1997, respectiv lipsa avizului

Consiliului Economic și Social.

La data de 06

ianuarie 2010, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1436/2009, arătând că reclamanții

nu dovedesc îndeplinirea celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și existența unei

pagube iminente.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 220

din 18 ianuarie 2010, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării

H.G. nr. 1436/2009, formulată de reclamanții P.D., G.M., R.F.M., P.I. și O.C.M.,

în contradictoriu cu Guvernul României.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii celor două

condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cea a

cazului bine justificat și cea a pagubei iminente.

S-a mai reținut de către

instanță că prevederile H.G. nr. 1436/2009 nu încalcă prevederile prevăzute de

art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și nici normele de tehnică legislativă,

întrucât această hotărâre a fost adoptată pentru punerea în executare a Legii

nr. 32/2009, care a fost însoțită de avizul Consiliului Economic și Social.

S-a arătat că nici condiția

existenței unei pagube iminente nu este îndeplinită, deoarece prin adoptarea H.G.

nr. 1436/2009 nu se reduc salariile angajaților, ci este prevăzută începerea negocierii

contractului colectiv de muncă, în funcție de schimbarea sistemului de finanțare.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții P.D., G.M., R.F.M., P.I. și O.C.M., în nume propriu

și în numele salariaților Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte verificând data la care a fost formulat

recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit art.

14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea

este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată

la data de 10 martie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 25 martie 2010

(data depunerii recursului la Oficiul Poștal, conform dosarului de recurs), cu nerespectarea

termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil

în speță.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când

legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare

mai sus de voința ei”.

Cum în cauză recurenții

nu au pretins și nu au dovedit că au fost împiedicați în exercitarea în termen a

căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lor, se va constata că recursul

este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.D., G.M., R.F.M., P.I. și O.C.M., împotriva sentinței civile nr. 220 din 18

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.