ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4334/2010

Asupra recursului penal de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 93 din 7 iulie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționară S.A. Inotești, prin reprezentant legal D.M., împotriva Rezoluției din 24 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Rezoluția din 12 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția din 24 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.A.

și M.A., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., de avocatul Ș.O. din cadrul Baroului Prahova și E.V., jandarm, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, împrejurare ce rezultă din actele premergătoare efectuate, nemulțumirile invocate în legătură cu soluțiile date în cele două cauze de către magistrați nu relevă faptul că aceștia au omis să-și îndeplinească un act sau au îndeplinit, în mod defectuos, îndatoririle de serviciu, în timp ce avocatul Ș.O. a fost prezent în sala de ședință la luarea cauzelor, iar jandarmul E.V. i-a solicitat să părăsească sala de ședință, ca urmare a măsurilor dispuse de instanță.

Petiționară S.A. Inotești, prin reprezentant legal D.M., a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, criticând rezoluția de neîncepere a urmăririi, plângere ce a fost respinsă prin Rezoluția din 12 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Ulterior, numitul D.M. s-a adresat instanței care a respins plângerea, întrucât acesta nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris care să facă dovada de reprezentant al S.A. Inotești, în condițiile în care în prezent se derulează procedura de insolvență a societății, fiind numit administrator judiciar C.C. IPURL, conform Sentinței nr. 1410 din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, fiind în imposibilitate să demonstreze interesul legitim ce i-a fost vătămat prin soluțiile adoptate de procurori.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul, criticând-o sub aspect de nelegalitate, întrucât plângerea pe care a formulat-o nu este inadmisibilă. Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (3) - (4) și ale art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere ce se rezolvă de procurorul ierarhic superior, iar după respingerea acesteia se pot adresa cu plângere judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Conform dispozițiilor legale menționate, rezultă că rezoluțiile și ordonanțele de netrimitere în judecată sunt supuse cenzurii instanței de judecată doar la cererea persoanei vătămate și a celor ale căror interese legitime au fost vătămate. În speță, numitul D.M. nu a făcut dovada calității de reprezentant legal al petiționarei S.A. Inotești, și nici nu a indicat vătămarea ce i-a fost adusă intereselor sale legitime prin soluțiile de neîncepere a urmăririi penale date de procuror. Mai mult, prin Sentința nr. 1410 din 5 octombrie 2009, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.A. Inotești, numind ca administrator judiciar pe C.C.

IPURL, petiționara fiind citată în cauză, atât la instanța de fond, cât și în recurs și prin administrator judiciar, care așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar nu înțelege să însușească cererile și acțiunile făcute de președintele societății, căruia nu i s-a ridicat încă dreptul de administrare al acesteia. Ca atare, în lipsa înscrisurilor care să facă dovada calității de reprezentant legal al petiționarei S.A. Inotești, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de numitul D.M. Pentru considerentele dezvoltate, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.A.

Inotești, prin reprezentant legal D.M. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționara la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-petiționară S.A. Inotești, prin reprezentant legal D.M., împotriva Sentinței penale nr. 93 din 7 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2010.