ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4334/2010

Asupra recursului

penal de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 93 din 7 iulie 2010,

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționară S.A. Inotești,

prin reprezentant legal D.M., împotriva Rezoluției din 24 februarie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Rezoluția din 12 aprilie

2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția din 24 februarie

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de judecătorii P.A. și M.A., sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., de avocatul Ș.O. din cadrul

Baroului Prahova și E.V., jandarm, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C.

pen., întrucât faptele reclamate nu există, împrejurare ce rezultă din actele

premergătoare efectuate, nemulțumirile invocate în legătură cu soluțiile date

în cele două cauze de către magistrați nu relevă faptul că aceștia au omis

să-și îndeplinească un act sau au îndeplinit, în mod defectuos, îndatoririle de

serviciu, în timp ce avocatul Ș.O. a fost prezent în sala de ședință la luarea

cauzelor, iar jandarmul E.V. i-a solicitat să părăsească sala de ședință, ca

urmare a măsurilor dispuse de instanță.

Petiționară S.A.

Inotești, prin reprezentant legal D.M., a formulat plângere la procurorul

ierarhic superior, criticând rezoluția de neîncepere a urmăririi, plângere ce a

fost respinsă prin Rezoluția din 12 aprilie 2010 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Ulterior, numitul

D.M. s-a adresat instanței care a respins plângerea, întrucât acesta nu a depus

la dosarul cauzei niciun înscris care să facă dovada de reprezentant al S.A.

Inotești, în condițiile în care în prezent se derulează procedura de insolvență

a societății, fiind numit administrator judiciar C.C. IPURL, conform Sentinței

nr. 1410 din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, fiind în imposibilitate să demonstreze interesul

legitim ce i-a fost vătămat prin soluțiile adoptate de procurori.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul, criticând-o sub aspect

de nelegalitate, întrucât plângerea pe care a formulat-o nu este inadmisibilă.

Analizând hotărârea

recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 278 alin. (3) - (4) și ale art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere ce se rezolvă de procurorul ierarhic superior, iar după

respingerea acesteia se pot adresa cu plângere judecătorului de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Conform dispozițiilor

legale menționate, rezultă că rezoluțiile și ordonanțele de netrimitere în

judecată sunt supuse cenzurii instanței de judecată doar la cererea persoanei

vătămate și a celor ale căror interese legitime au fost vătămate.

În speță, numitul D.M.

nu a făcut dovada calității de reprezentant legal al petiționarei S.A.

Inotești, și nici nu a indicat vătămarea ce i-a fost adusă intereselor sale

legitime prin soluțiile de neîncepere a urmăririi penale date de procuror.

Mai mult, prin

Sentința nr. 1410 din 5 octombrie 2009, Tribunalul Prahova, secția comercială

și de contencios administrativ, a dispus deschiderea procedurii insolvenței

împotriva debitorului S.A. Inotești, numind ca administrator judiciar pe C.C.

IPURL, petiționara fiind citată în cauză, atât la instanța de fond, cât și în

recurs și prin administrator judiciar, care așa cum rezultă din înscrisul depus

la dosar nu înțelege să însușească cererile și acțiunile făcute de președintele

societății, căruia nu i s-a ridicat încă dreptul de administrare al acesteia.

Ca atare, în lipsa

înscrisurilor care să facă dovada calității de reprezentant legal al

petiționarei S.A. Inotești, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de

fond a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de numitul D.M.

Pentru considerentele

dezvoltate, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.A.

Inotești, prin reprezentant legal D.M.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționara la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta-petiționară S.A. Inotești, prin

reprezentant legal D.M., împotriva Sentinței penale nr. 93 din 7 iulie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 decembrie 2010.