ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3244/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 35/F din 18 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul N.M., împotriva Rezoluțiilor din 26 septembrie 2008 și 5 noiembrie 2008 date în Dosarul nr. 1008/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în anul 2003, în urma unei executări silite imobiliare, D.N. și-a adjudecat apartamentul nr. 3 (mansardă) din imobilul (construcție și teren) situat în București, actul fiind întocmit de executorul judecătoresc R.I.C.

La data de 30 ianuarie 2004, D.N. s-a adresat Biroului notarial F.N., unde în anul 1999 fusese autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care numitul P.V. vânduse apartamentul menționat iar P.C. îl cumpărase, solicitând rectificarea actului astfel:

- cota indiviză de teren aferentă apartamentului este în proprietate și nu în folosință, cum eronat s-a stipulat în contract;

- suprafața în folosință comună aferentă apartamentului este situată și la mansarda imobilului, iar în obiectul vânzării se include și boxa aferentă apartamentului, amplasată la mansardă și podul.

În susținerea cererii sale, D.N. a anexat înscrisuri doveditoare, Parchetul reținând în mod corect, cu ocazia soluționării plângerii penale, că niciunul dintre documente nu menționează suprafața apartamentului.

Prin Încheierea nr. 288 din 30 ianuarie 2004, notarul public a aprobat cererea de rectificare a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 879 din 21 aprilie 1999, încheiat la același birou notarial, în sensul că:

- „apartamentului ce a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare ... îi revine boxa corespunzătoare amplasată la mansarda imobilului, podul, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de teren de 27,30 mp, precum și o cotă indiviză corespunzătoare din suprafața de folosință comună a imobilului și inclusiv suprafața de folosință comună situată în mansarda acestuia".

În consecință, numitul D.N. s-a adresat BEJ „R.I.C.", solicitând rectificarea actului de adjudecare spre a fi în conformitate cu detaliile reținute în documentul notarial.

Prin procesul-verbal din 16 februarie 2004, executorul judecătoresc R.I.C. a rectificat actul de adjudecare în sensul că apartamentul respectiv este alcătuit din spațiile și componentele menționate în actul notarial în noua sa formă.

Pe de altă parte, apartamentul situat la etajul I al imobilului a fost vândut prin contractul autentificat cu Încheierea nr. 2690 din 16 septembrie 2005 a BNPA „P.S. și S.I.R." de către P.I.C., în calitate de vânzător, soților N.M. și N.A., în calitate de cumpărători, în act stipulându-se că acesta este format din „4 camere, hol, bucătărie, baie, wc, cămară, suprafață utilă de 103,59 mp, 3 balcoane în suprafață de 11,46 mp, garaj, pivniță și boxă la subsol, suprafață utilă de 35,36 mp, pod și boxă la mansardă, suprafață utilă de 38,74 mp, împreună cu terenul aferent apartamentului în suprafață de 245,70 mp".

Soții N.M. și N.A. au devenit prin cumpărare, în anul 2005, proprietari ai apartamentului situat la etajul I al imobilului din sector 5. Folosința normală a imobilului a fost însă blocată de numitul D.N., care se pretinde fără drept proprietarul întregului spațiu situat la mansardă și al pivniței.

În anul 2007, și proprietarul apartamentului nr. 1 (parter) D.N., a formulat plângere penală împotriva notarului public F.N. și a executorului judecătoresc R.I.C., reclamând modificarea contractului de vânzare-cumpărare și, respectiv, a actului de adjudecare.

Prin Ordonanța din 3 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că faptele reclamate nu există.

În prezenta cauză, în afara înscrisurilor depuse de părți, a mai fost administrată și proba cu expertiză tehnică judiciară care a răspuns obiectivelor stabilite, constatând compunerea fiecărui apartament în conformitate cu titlurile deținute de părți. În concluziile expertizei s-a reținut că, raportat la actele existente, numitul D.N. nu a afectat proprietățile celorlalți proprietari.

În consecință, prin Rezoluția nr. 1008/P/2007 din 26 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a notarului public F.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Totodată, prin aceeași rezoluție, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., față de executorul judecătoresc R.I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., precum și față de D.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

În urma administrării materialului probator, procurorul a stabilit că toate apartamentele din imobilul în litigiu nu au avut o repartizare clară, fără echivoc, a spațiilor aferente, ceea ce a determinat recurgerea la notarii publici în vederea rectificării unor înscrisuri.

Făptuitorul D.N. a solicitat cu bună-credință rectificarea contractului de vânzare-cumpărare, fiind convins că înscrisurile depuse la Biroul notarului public F.N. justifică cererea, corelată cu topografia spațiului achiziționat.

Notarul public și-a respectat întocmai atribuțiile de serviciu, în sensul că rectificarea contractului de vânzare-cumpărare a făcut-o în baza documentelor ce i-au fost prezentate și după prealabila citare a foștilor proprietari P.V. și P.C.

Executorul judecătoresc R.I.C. a respectat întocmai atribuțiile de serviciu atunci când a completat actul de adjudecare având ca bază încheierea de rectificare a contractului de vânzare-cumpărare dintre P.V. și P.C.

Împotriva acestei soluții au formulat plângere, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., petenții N.M. și N.A., D.N. și D.A.

Prin Rezoluțiile nr. 1729/II-2/2008, 1793/II-2/2008 din 5 noiembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins plângerea ca neîntemeiată.

Învestită cu soluționarea plângerii împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, instanța de judecată a constatat că în cauză nu există elemente de natură penală, problema litigioasă a părților putând fi rezolvată pe căi specifice, inclusiv prin compararea titlurilor, doar de către instanța civilă.

Soluția dată de procuror a fost apreciată ca legală și temeinică și, în consecință, plângerea persoanei vătămate N.M. a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul N.M. solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond care nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate și a unor cereri esențiale de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de control judiciar a verificat hotărârea atacată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., precum și prin prisma motivului de casare invocat și a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Instanța de fond a judecat plângerea petiționarul N.M. analizând Rezoluția nr. 1008/P/2007 din 26 septembrie 2008 pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că soluția de netrimitere în judecată este conformă dovezilor administrate în cauză.

Atât D.N., cât și F.N. și R.I.C. au acționat cu bună-credință și fără a urmări vătămarea intereselor legitime ale altor persoane. În demersul său, D.N. s-a folosit de documentele justificative, iar notarul public și executorul judecătoresc au acționat în limitele atribuțiilor lor de serviciu, întocmind documente corespunzătoare realității exprimate în înscrisuri.

Lipsa oricărei intenții vătămătoare, grefată pe existența unei situații locative neclare, a condus la constatarea justă a impedimentelor punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. a), b) și d) C. proc. pen.

Pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat, recurentul petiționar urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.M. împotriva Sentinței penale nr. 35 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.