ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță la
data de 26 mai 2011, contestatorul I.C.D. a formulat contestație în anulare
împotriva Deciziei penale nr. 1939 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc.
pen., fiind nemulțumit de soluția pronunțată, arătând că:
- partea vătămată
T.I. nu are plângere prealabilă, dată în fața organelor de cercetare penală sau
a vreunei instituții de judecată abilitată pentru audierea acesteia, deși este
parte în dosar;
- partea vătămată
L.C.R., minoră fiind, a fost audiată în dosar de către organele de cercetare
penală, fără a fi prezent vreunul din părinți sau vreun reprezentant al
protecției minorului, iar în sala de judecată fără a fi evacuată sala;
- trebuiau audiate
părțile vătămate C.G. și P.E.;
- a depus xerocopii
ale vizelor de pe pașaportul său și al concubinei, prin care atestă intrarea și
ieșirea din România, arătând că lucrau în Serbia;
- la dosar sunt
declarații contradictorii ale părților vătămate.
A mai arătat că a
fost condamnat fără a fi avute în vedere probele solicitate și dovezi clare ce
îi atestă nevinovăția.
Contestația în
anulare este inadmisibilă.
Analizându-se, în
principiu, contestația în anulare, se constată că motivele invocate de contestator
nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art.
386 C. proc. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. se poate face contestație în anulare, în
următoarele cazuri:
a) când procedura de
citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de
recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea
dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs
a fost în imposibilitate de a se prezenta și de încunoștința instanța despre
această împiedicare;
c) când instanța de
recurs nu s-a pronunțat asupra unei clauze de încetare a procesului penal
dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i
1
), cu privire
la care existau probe în dosar;
d) când împotriva
unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea
recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul
prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit
art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin.
(1).
Conform dispozițiilor
art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru
motivele prevăzute de art. 386 lit. a) - c), trebuie să se arate toate cazurile
de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în
sprijinul acesteia.
În cauză,
contestatorul a invocat motivul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen.,
însă nu a prezentat nici un argument juridic în susținerea acestuia.
Totodată, verificând
susținerile invocate în cererea de contestație în anulare, se constată că
acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege.
În consecință,
contestația în anulare formulată de contestator, este inadmisibilă și urmează a
se respinge ca atare și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.C.D.
împotriva Deciziei penale nr. 1939 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 septembrie 2011.