ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2011

Asupra contestației

de față,

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1467 din 12 aprilie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca

nefondat recursul declarat de inculpatul H.V.D., împotriva Deciziei penale nr.

80/A din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatorul H.V.D., solicitând

anularea contestației în anulare.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul condamnat a arătat că în perioada 11

aprilie 2011 - 15 aprilie 2011 a fost internat într-un spital din Olanda unde a

suferit o intervenție chirurgicală, fiind imobilizat la pat. Având în vedere că

judecata recursului său a avut loc la data de 12 aprilie 2011, inculpatul a

fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare.

Temei de drept al

contestației în anulare invocat de contestator în constituie dispozițiile art.

386 lit. b) C. proc. pen.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatorul H.V.D., în raport de motivul ce a fost

invocat întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată ca fiind inadmisibilă contestația în anulare

formulată.

Legiuitorul român a

prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost

modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestație în anulare, statuând

că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare

în următoarele cazuri:

a. când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b. când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c. când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f - i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d. când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e. când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.

385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C.

proc. pen.

Potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut

în art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestație în anulare

dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța

despre această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind

cumulative, așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condițiile

folosirii conjuncției „și".

La dosar recurs

există un înscris transmis Înaltei Curți de Casație și Justiție prin fax și

semnat olograf de către inculpatul H.V.D. și în care se menționează data

termenului de judecată din 01 martie 2011 cât și numărul dosarului, ceea ce

relevă împrejurarea că inculpatul personal a avut la cunoștință despre

judecarea cauzei la Înalta Curte.

Prin acest înscris,

inculpatul a solicitat amânarea judecării recursului în vederea angajării unui

avocat și pregătirii apărării.

Din analiza cauzei ce

a avut ca obiect recursul inculpatului H.V.D., rezultă că la termenul de

judecare a recursului de la data de 12 aprilie 2011 când au avut loc

dezbaterile, avocatul ales al inculpatului, a transmis Înaltei Curți de Casație

și Justiție, prin fax, un înscris intitulat „concluzii scrise", fără însă

a se prezenta la judecată, cu mențiunea, împrejurarea că are delegație numai

pentru „redactare recurs și înscrisuri".

În partea

introductivă a deciziei instanței de recurs s-a consemnat faptul că la apelul

nominal a lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns apărătorul desemnat

din oficiu, magistratul asistent făcând referire asupra cererii depuse de

apărătorul ales al inculpatului, prin care se depune un memoriu și nu se

solicită un nou termen de judecată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție constatând cauza în stare de judecată și întrucât nu a fost

depus niciun act care să ateste imposibilitatea de prezentare a inculpatului,

nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de ridicat, a fost acordat

cuvântul în dezbaterea recursului.

Concluziile părților

fiind evidențiate în mod corect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că în contextul prezentării cauzei față de condițiile impuse de legiuitor

pentru incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. b)

C. proc. pen. și în raport de motivul invocat de contestatorul condamnat,

respectiva imposibilitate a prezentării sale la data judecării recursului, nu

sunt îndeplinite condițiile legale ale cazului de contestație în anulare,

menționat, deoarece cerința dovezii imposibilității de prezentare și de

încunoștințare a instanței despre această împiedicare la termenul când s-a

judecat cauza la instanța de recurs, ce incumbă părții, nu s-a făcut dovada că

în calitatea de recurent ce o avea la data judecării cauzei, s-ar fi aflat în

imposibilitate de prezentare și de încunoștințare a instanței, despre această

împiedicare, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației în anulare formulată

de contestator.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat H.V.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul H.V.D. împotriva

Deciziei penale nr. 1467 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5232/111/2009.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 septembrie 2011.