ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3269/2012

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 3139 din 20 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2015/104/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva Deciziei penale nr.  37 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În cererea de contestație în anulare, contestatorul a invocat dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., susținând că la data soluționării cauzei în recurs se afla arestat în Italia, la data de 11 august 2011, și nu a avut posibilitatea de a înștiința instanța și nici nu s-a putut prezenta.

A mai precizat că anexează alăturat decizia Curții de Apel Genova din 15 decembrie 2011.

Examinând cauza în raport de motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

La data de 20 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3139 din 20 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2015/104/2010 a soluționat recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, moment la care recurentul inculpat a fost citat la adresele indicate respectiv: F., - cu domiciliul proc, ales la avocat W.K. - Germania; la Cabinet Avocat C.V. - Câmpina, Județ PRAHOVA.

La cererea de contestație în anulare, contestatorul a depus un înscris redactat în limba italiană și netranslatat în limba română, înscris care, de asemenea nu poartă nicio autentificare legală, și care nu poate dovedi starea de arest a inculpatului în care se afla acesta la momentul soluționării recursului sau a imposibilității de a înștiința instanța cu privire la acest aspect. Cererea de contestație în anulare și respectiv înscrisul au fost transmise Înaltei Curți de la adresa din Germania, Leichlingen, adresă la care contestatorul a fost citat și în faza de judecare a recursului.

Astfel, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența acestui caz prevăzut pentru formularea unei contestații în anulare deoarece instanța de recurs a dispus citarea inculpatului la adresele indicate anterior, și mai mult decât atât nici în această cale extraordinară de atac contestatorul nu este în măsură să facă dovada imposibilității sale de a se prezenta în fața instanței de recurs sau de a o înștiința de această împiedicare.

Prin urmare, pentru a fi însă admisibilă contestația în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.

Or, în speță, nu s-au invocat situații de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și nici nu au putut fi constatate pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatorul condamnat, nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 3139 din 20 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2015/104/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 3139 din 20 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2015/104/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA