ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2190/2012

Asupra contestației în anulare de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 30 august 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2015/104/2010 s-a respins cererea de rejudecare conform art. 522/1 C. proc. pen. , formulată de petentul B.P., ca inadmisibilă. Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2010, condamnatul B.P. a solicitat în baza art. 522/1 C. proc. pen. rejudecarea cauzei privind dosarul nr. 3272/54/2006 prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În motivarea cererii, condamnatul a susținut că a fost judecat în lipsă, solicitând astfel rejudecarea cauzei și suspendarea executări până la rămânerea definitivă a hotărârii. In motivarea cererii s-a arătat că cererea de extrădare a fost respinsă de instanța judecătorească din Polonia, acolo unde se afla condamnatul petent B.P., așa încât cererea de rejudecare apare ca fiind inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul B.P., apreciind că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 522/1 C. proc. pen., iar prin decizia penală nr. 37 din 21 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul condamnatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, iar prin decizia nr. 3139 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2015/104/2010 s-a respins ca ne fondat recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 37 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În motivarea acestei decizii s-a arătat că rejudecarea unei persoane judecate „în lipsă" presupune, tocmai pentru ca aceasta să beneficieze de posibilitatea unei apărări complete și nemijlocite, prezenta efectivă la noua procedură judiciară este absolut necesară deoarece însăși lipsa sa de la desfășurarea primei proceduri judiciare este invocată ca o critică pentru un proces echitabil.

Rejudecarea în lipsă a unei persoane judecate în lipsă ar fi de natură să repună în discuție caracterul echitabil al noii proceduri judiciare de stabilirea a răspunderii penale a inculpatului. Împotriva acestei decizii, condamnatul contestator a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. A arătat că la data judecării cauzei, petentul se afla în stare de arest în Italia și nu a avut posibilitatea de a comunica cu instanța. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că cererea de contestație în anulare este formulată de domnul W.F. din Freiburg, fără a prezenta un mandat din partea contestatorului pentru a formula cererea de față. Potrivit dispozițiilor art. 387 alin. (1) C. proc.

pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar art. 174 alin. (1) C. proc. pen. prevede că în cursul judecății, învinuitul și inculpatul precum și celelalte părți pot fi reprezentați cu excepția cazurilor în care prezența învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Alin. (5) al art. 174 C. proc. pen. prevede că dovada mandatului se face în condițiile legii. În cauza de față, contestația în anulare a fost formulată de numitul W.F. în numele contestatorului B.P., fără a face dovada calității de reprezentant al acestuia. Întrucât contestația în anulare a fost formulată de o persoană iară calitate procesuală, aceasta apare ca fiind inadmisibilă, astfel că urmează a fi respinsă.

Ca o consecință, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva deciziei nr. 3139 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2015/104/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2012.