ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3456/2011

Asupra contestației în anulare de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 iunie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 37015/3/2007. În cererea scrisă, de la filele 1-12, contestatorul a invocat în motivarea contestației în anulare cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., susținând următoarele: - instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. f) C. proc.

pen., și anume acțiunea penală nu putea fi pusă în mișcare dacă instanța ar fi constatat că inculpatul nu a săvârșit fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât probele care au stat la baza condamnării sunt nule; - instanța de recurs nu l-a audiat pe inculpat cu ocazia judecării recursului asupra faptelor de care era acuzat, în condițiile în care instanța de apel a pronunțat achitarea acestuia, iar instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 6 octombrie 2011. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. Astfel, deși în cuprinsul cererii sale scrise contestatorul a invocat expres motivele pe care se sprijină contestația, în conformitate cu prevederile art. 391 C. proc. pen., se constată că acestea au mai făcut obiectul unei alte contestații în anulare formulată de condamnat împotriva aceleiași decizii, la data de 23 decembrie 2009. Prin decizia penală nr. 1086 din 22 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10094/1/2009, definitivă, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A.

În prezenta cauză, deși contestatorul a invocat și un alt motiv de contestație în anulare, față de cererea inițială din 23 decembrie 2009, respectiv cel prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată, examinând conținutul motivelor scrise ale contestației, că acesta a fost invocat formal, în realitate încadrându-se în aceleași critici, invocate în prima cerere de contestație, și anume referitoare la nevinovăția inculpatului. Așa fiind, o nouă cerere de contestație în anulare, în care se invocă aceleași motive, este inadmisibilă. Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 37015/3/2007. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2011.