ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24 aprilie 2006 și

precizată ulterior la 6 februarie 2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată Ministerul

Economiei și Comerțului și pe S.I.C. solicitând obligarea acestora în solidar la

plata de daune morale în sumă de 1.000.000 euro.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că în urma revocării sale abuzive din funcția de Director general și membru

în C.A. al SC E.S. SA, i s-au adus grave prejudicii de imagine probitatea și credibilitatea

sa în plan profesional fiind puternic afectate.

Prin sentința civilă

nr. 1019 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții în solidar

la plata de daune morale în cuantum de 5.000 euro. S-a reținut pentru aceasta că

s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale atât în

ceea ce privește fapta ilicită probată de emiterea unui act administrativ anulat

irevocabil de instanță cât și a culpei pârâților – ordinul fiind emis cu depășirea

atribuțiilor acestora. Sub aspectul prejudiciului, instanța a reținut că prin revocarea

din funcție a reclamantului, acestuia i-a fost grav afectată poziția în ramura de

activitate în care își desfășura activitatea.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamantul R.M. cât și pârâții Ministerul Economiei și Comerțului

(Ministerul Economiei și Finanțelor) și S.I.C.

În ce privește recursul

declarat de reclamant, urmează a se constata ca fiind nul, având în vedere atât

încălcarea dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat direct

la Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și de art. 306 C. proc. civ., motivele

de casare nefiind formulate în termenul legal.

În recursurile lor, pârâții

Ministerul Economiei și Finanțelor și S.I.C., au susținut modul greșit în care instanța

fondului a respins excepția tardivității acțiunii în raport de dispozițiile

art. 11 alin. (2) și art. 19 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că paguba a

fost cunoscută odată cu emiterea O.M.E.C. din 27 aprilie 2005; excepția inadmisibilității

acțiunii, acțiunea în despăgubire putând fi formulată pe cale separată numai în

mod excepțional, în condițiile în care paguba nu a putut fi cunoscută la momentul

sesizării instanței cu acțiunea principală și în fine excepția de nelegalitate a

O.M.E.C. din 23 februarie 2005, ordine care în opinia recurenților au o vădită legătură

cu obiectul pricinii.

Pe fond, recurenții au

invocat netemeinicia hotărârii Curții de Apel București – susținând ca în mod greșit

s-a reținut că anularea O.M.E.C. ar fi făcut dovada faptului ilicit cauzator de

prejudiciu, în condițiile în care considerentele avute în vedere pentru anulare

au fost de ordin procedural și nu de fond. În plus, s-a susținut că stabilirea cuantumului

daunelor morale s-a făcut arbitrar, în absența unor criterii obiective și a unor

probe certe aduse de cel care le pretinde.

Recursurile formulate

de Ministerul Economiei și Finanțelor și S.I.C. sunt fondate și urmează a fi admise

pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 74 din 27 ianuarie 2005, privind înființarea SC

E.S. SA, societatea este condusă de A.G.A. constituită din reprezentanți ai acționarului

și este administrată de C.A.

Conform art. 6 alin.

(3)- C.A. este format din 5 membrii din care unul este directorul general al filialei,

numiți și revocați de A.G.A. pe baza hotărârilor adoptate în baza mandatului emis

de ministrul economiei și finanțelor.

Statutul SC E.S. SA prin

art. 15 alin. (3) lit. g) prevede că A.G.A. numește directorul general și îi stabilește

remunerația.

Rezultă astfel în mod

evident că numirea Directorului General ca și revocarea acestuia este de competența

A.G.A. a SC E.S. SA, ministrul neavând competențe și atribuții în acest sens, singura

sa prerogativă fiind aceea de a da mandat pentru adoptarea unei hotărâri de către

A.G.A. a SC E.S. SA, Că este așa rezultă din faptul că prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă a fost anulat O.M.E.C. din 27 aprilie 2005 – ca fiind

emis cu depășirea atributelor ministrului – care a mandatat AGA a SC E.S. SA să

emită hotărâre în loc să mandateze A.G.A. a SC E.S. SA.

Astfel fiind, anularea

acestui ordin, este irelevantă sub aspectul dreptului reclamantului de a cere repunerea

în situația anterioară și de a pretinde daune, numirea ca director general și membru

al C.A. nefiind un drept ci o vocație, singura autoritate să-l numească sau să-l

revoce din aceste funcții fiind A.G.A.

De altfel, revocarea din

funcția de Director general și membru în C.A. a reclamantului a fost confirmată

de Hotărârea A.G.A. din 27 aprilie 2005, hotărâre ale cărei efecte au fost suspendate

de Tribunalul București, secția comercială prin sentința civilă nr. 2156 din 11

mai 2006, motiv pentru care printr-o nouă hotărâre A.G.A. din 12 mai 2005, s-a dispus

anularea hotărârii din 27 aprilie 2005 și revocarea reclamantului din funcția de

director general al SC E.S. SA și din calitatea de membru al C.A. al aceleiași societăți.

Cum acțiunea formulată

de reclamant în anularea acestei ultime hotărâri, a fost respinsă definitiv și irevocabil

- nelegal și netemeinic Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal, a apreciat ca fiind întemeiată cererea de acordare de daune morale, reținând

drept unic temei anularea O.M.E.C. din 2005.

Așa fiind, și având în

vedere dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de R.M. împotriva sentinței civile nr. 1019 din 13 aprilie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Admite recursurile declarate

de S.I.C. și de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentinței

.

Casează sentința atacată

și pe fond respinge acțiunea formulată de R.M.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.