ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 24 aprilie 2006 și precizată ulterior la 6 februarie 2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată Ministerul Economiei și Comerțului și pe S.I.C. solicitând obligarea acestora în solidar la plata de daune morale în sumă de 1.000.000 euro. În motivarea cererii reclamantul a arătat că în urma revocării sale abuzive din funcția de Director general și membru în C.A. al SC E.S. SA, i s-au adus grave prejudicii de imagine probitatea și credibilitatea sa în plan profesional fiind puternic afectate. Prin sentința civilă nr. 1019 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții în solidar la plata de daune morale în cuantum de 5.000 euro.

S-a reținut pentru aceasta că s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale atât în ceea ce privește fapta ilicită probată de emiterea unui act administrativ anulat irevocabil de instanță cât și a culpei pârâților – ordinul fiind emis cu depășirea atribuțiilor acestora. Sub aspectul prejudiciului, instanța a reținut că prin revocarea din funcție a reclamantului, acestuia i-a fost grav afectată poziția în ramura de activitate în care își desfășura activitatea. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul R.M. cât și pârâții Ministerul Economiei și Comerțului (Ministerul Economiei și Finanțelor) și S.I.C. În ce privește recursul declarat de reclamant, urmează a se constata ca fiind nul, având în vedere atât încălcarea dispozițiilor art. 302 C. proc.

civ., recursul fiind înregistrat direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și de art. 306 C. proc. civ., motivele de casare nefiind formulate în termenul legal. În recursurile lor, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și S.I.C., au susținut modul greșit în care instanța fondului a respins excepția tardivității acțiunii în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 19 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că paguba a fost cunoscută odată cu emiterea O.M.E.C. din 27 aprilie 2005; excepția inadmisibilității acțiunii, acțiunea în despăgubire putând fi formulată pe cale separată numai în mod excepțional, în condițiile în care paguba nu a putut fi cunoscută la momentul sesizării instanței cu acțiunea principală și în fine excepția de nelegalitate a O.M.E.C.

din 23 februarie 2005, ordine care în opinia recurenților au o vădită legătură cu obiectul pricinii. Pe fond, recurenții au invocat netemeinicia hotărârii Curții de Apel București – susținând ca în mod greșit s-a reținut că anularea O.M.E.C. ar fi făcut dovada faptului ilicit cauzator de prejudiciu, în condițiile în care considerentele avute în vedere pentru anulare au fost de ordin procedural și nu de fond. În plus, s-a susținut că stabilirea cuantumului daunelor morale s-a făcut arbitrar, în absența unor criterii obiective și a unor probe certe aduse de cel care le pretinde. Recursurile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor și S.I.C. sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 74 din 27 ianuarie 2005, privind înființarea SC E.S. SA, societatea este condusă de A.G.A. constituită din reprezentanți ai acționarului și este administrată de C.A. Conform art. 6 alin. (3)- C.A. este format din 5 membrii din care unul este directorul general al filialei, numiți și revocați de A.G.A. pe baza hotărârilor adoptate în baza mandatului emis de ministrul economiei și finanțelor. Statutul SC E.S. SA prin art. 15 alin. (3) lit. g) prevede că A.G.A. numește directorul general și îi stabilește remunerația. Rezultă astfel în mod evident că numirea Directorului General ca și revocarea acestuia este de competența A.G.A. a SC E.S. SA, ministrul neavând competențe și atribuții în acest sens, singura sa prerogativă fiind aceea de a da mandat pentru adoptarea unei hotărâri de către A.G.A.

a SC E.S. SA, Că este așa rezultă din faptul că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a fost anulat O.M.E.C. din 27 aprilie 2005 – ca fiind emis cu depășirea atributelor ministrului – care a mandatat AGA a SC E.S. SA să emită hotărâre în loc să mandateze A.G.A. a SC E.S. SA. Astfel fiind, anularea acestui ordin, este irelevantă sub aspectul dreptului reclamantului de a cere repunerea în situația anterioară și de a pretinde daune, numirea ca director general și membru al C.A. nefiind un drept ci o vocație, singura autoritate să-l numească sau să-l revoce din aceste funcții fiind A.G.A. De altfel, revocarea din funcția de Director general și membru în C.A. a reclamantului a fost confirmată de Hotărârea A.G.A.

din 27 aprilie 2005, hotărâre ale cărei efecte au fost suspendate de Tribunalul București, secția comercială prin sentința civilă nr. 2156 din 11 mai 2006, motiv pentru care printr-o nouă hotărâre A.G.A. din 12 mai 2005, s-a dispus anularea hotărârii din 27 aprilie 2005 și revocarea reclamantului din funcția de director general al SC E.S. SA și din calitatea de membru al C.A. al aceleiași societăți. Cum acțiunea formulată de reclamant în anularea acestei ultime hotărâri, a fost respinsă definitiv și irevocabil - nelegal și netemeinic Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a apreciat ca fiind întemeiată cererea de acordare de daune morale, reținând drept unic temei anularea O.M.E.C.

din 2005. Așa fiind, și având în vedere dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de R.M. împotriva sentinței civile nr. 1019 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal. Admite recursurile declarate de S.I.C. și de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentinței . Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de R.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.