ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2414/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 164 din 15 iunie

2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

A dispus punerea în

executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2009 de

către Tribunalul Penal nr. 4 din Zaragoza - Spania privind persoana solicitată

S.M.

În baza art. 97 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 a amânat predarea

persoanei solicitate până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive

în Dosarul nr. 12809/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București, secția I

penală.

În baza art. 90 alin.

(13) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 a dispus

arestarea preventivă a persoanei solicitate S.M. pe o durată de 30 de zile.

Conform art. 94 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

modificată prin Legea nr. 222/2008 a dispus ca mandatul de arestare preventivă

emis pe numele persoanei solicitate să fie pus în executare la data încetării

motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la data rămânerii

definitive a hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 12809/3/2009 al Tribunalului

București, secția I penală.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că împotriva persoanei solicitate S.M. s-a emis un

mandat european de arestare de către Tribunalul Penal nr. 4 din Zaragoza -

Spania pentru săvârșirea infracțiunii de „furt planificat în formă continuată”,

prevăzută de art. 234 C. pen. spaniol, constând în aceea că în Zaragoza în data

de 25 februarie 2006, orele 11,00 sus-numitul și-a însușit șapte telefoane

mobile, iar la ora 17,00, în aceeași zi, și-a mai însușit încă un telefon

mobil.

Instanța a mai

reținut că în prezent persoana solicitată este judecată în România pentru o

faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, respectiv

pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc împreună cu alte

cinci persoane, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului București, și că deși

persoana solicitată nu și-a exprimat acordul cu privire la predarea sa către

autoritățile judiciare spaniole, în speță nu există niciunul dintre motivele

obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de

arestare.

Avându-se în vedere

natura și gravitatea faptei pentru care persoana solicitată este judecată în

România, complexitatea cauzei și stadiul procedurii instanța a apreciat că este

în interesul persoanei solicitate să fie prezentă la judecată pentru a-și apăra

cât mai bine drepturile.

Pe de altă parte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004

modificată instanța a admis sesizarea, dispunând punerea în executare a

mandatului european de arestare însă, potrivit art. 97 alin. (1) din aceeași

lege a dispus amânarea predării până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești

definitive în România, cu toate consecințele care decurg din această dispoziție

de amânare.

Împotriva sentinței

penale a declarat recurs persoana solicitată S.M. care însă, prezent în fața

Înaltei Curți la termenul din 23 iunie 2009 a declarat personal că înțelege

să-și retragă recursul.

Ca urmare, Înalta

Curte, având în vedere dispozițiile art. 385

4

C. proc. pen. raportat

la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora „până la închiderea dezbaterilor la

instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat” în

condițiile arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite în

cauză condițiile respective, urmează a lua act de voința recurentului valabil

exprimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de persoana

solicitată S.M. împotriva Sentinței penale nr. 164 din 15 iunie 2009 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2009.