ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3087/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 237 din 23 septembrie 2009, Curtea

de Apel București, secția I penală, a dispus în baza art. 94 din Legea nr.

302/2002 modificată prin Legea nr. 222/2008 punerea în executare a mandatului

european de arestare din data de 25 august 2009 emis de către Judecătoria de

Instrucție nr. 4 din Arganda Del Rey - regatul Spaniei, la data de 25 august

2009 în Dosarul nr. DPA 352/09 privind persoana solicitată Z.V.

A dispus predarea persoanei

solicitate Z.V. către autoritățile judiciare spaniole în vederea executării

mandatului european de arestare, cu respectarea regulii specialității și cu

condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate,

persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

A dispus arestarea în vederea

predării a persoanei solicitate Z.V. pentru o perioadă de 29 zile, de la data

punerii în executare a mandatului.

A constatat că persoana solicitată a

fost reținută 24 de ore în data de 18 septembrie 2009.

În baza art. 90 alin. (13) din Legea

nr. 302/2004 (modificată) a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

În baza art. 94 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004 (modificată) a dispus comunicarea prezentei în termen de 24 ore de

la rămânerea definitivă, autorității judiciare spaniole emitente, Ministerului

Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 25 august 2009 Judecătoria de Instrucție nr. 4 din

Arganda - Del Rey a emis la data de 25 august 2009 un mandat european de

arestare față de numitul Z.V., cetățean român, în vederea urmăririi penale

pentru săvârșirea a două infracțiuni pe teritoriul Spaniei în luna mai 2009, pedeapsa

prevăzută de legea spaniolă fiind de 6 ani închisoare.

Se reține că persoana solicitată

este cercetată pentru infracțiunile de asociere ilicită împreună cu alți

inculpați, în scopul de a comite furturi cu uzul forței constând în aceea că în

noaptea de 14/15 mai 2009 împreună cu alți inculpați a pătruns în poligonul

industrial al firmei, uzând forța și a sustras marfă.

Reținând că în cauză nu se constată

incidența nici unui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului

european de arestare, că mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art.

79 alin. (1) din lege și nu se impun informații suplimentare, prima instanță a

reținut că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare

emis de autoritățile spaniole.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs persoana solicitată Z.V. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie menționând că în mod greșit instanța de fond a

dispus punerea în executare a mandatului european de arestare fără a ține seama

că fapta este sumar descrisă fără prezentarea circumstanțelor, a modului de

săvârșire a faptelor, a gradului de participare a persoanei solicitate.

Arată persoana solicitată că există

eroare cu privire la persoana solicitată întrucât în mandatul european de arestare

sunt trecute doar actele de identitate în mod succint, fără a fi completat cu

fotografii ale acestuia, amprente, probe ADN.

Arată de asemenea persoana

solicitată că în noaptea de 16/17 mai 2009 nu s-a aflat pe teritoriul Spaniei.

Față de aceste aspecte, solicită

admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de punere în

executare a mandatului european de arestare.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs recurate, cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul persoanei solicitate nu este

fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:

În mod corect instanța de fond a

dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

autoritățile spaniole cu privire la persoana solicitată Z.V., cât timp din

actele și lucrările dosarului nu rezultă impedimente la executarea acestuia și

niciun motiv de refuz de executare, facultativ sau obligatoriu din cele

reglementare de dispozițiile art. 88 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr.

302/2004 modificată.

Aspectele invocate de persoana

solicitată nu pot constitui un motiv de refuz de executare cât timp mandatul

european de arestare cuprinde toate mențiunile reglementate de dispozițiile

art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (modificată), respectiv datele de

identificare ale persoanei solicitate, descrierea faptelor cu indicarea locului

și a momentului comiterii acestora, a gradului de participare a persoanei

solicitate, cât și încadrarea juridică a faptelor.

Susținerile persoanei solicitate în

sensul că nu se face vinovată de comiterea faptelor ca și împrejurarea că nu

s-a aflat pe teritoriul Spaniei la momentul comiterii lor, nu pot fi analizate

de către autoritățile judiciare ale statului solicitat care urmează să se

pronunțe numai sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale

mandatului european de arestare prevăzute de dispozițiile legii speciale.

Față de considerentele arătate,

confirmând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă recursul persoanei solicitate ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul persoană solicitată Z.V. împotriva Sentinței penale nr.

237 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană

solicitată la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2009.