ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3293/2009

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 156/F din 12

februarie 2009 Tribunalul București, secția I penală în baza art. 20 raportat

la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) teza I C. pen. și art. 76

alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus prevenția de la 10 septembrie  2008 la 20 noiembrie  2008.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen., a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

În baza art, 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul

apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON va fi avansat din fondurile

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Inculpatul împreună

cu partea vătămată M.G., în primăvara anului 2008, au lucrat într-o echipă de

construcții într-o locație din județul Ilfov.

Între partea vătămată

și inculpat s-a instalat o stare de tensiune, generată de lipsa nemotivată de

la locul de muncă a inculpatului, ce a generat în preziua comiterii faptei de

lovirea inculpatului cu o bucată de lemn de către partea vătămată, agresiune ce

a fost oprită numai la intervenția martorilor A.G. și H.D.

Ulterior partea

vătămată s-a deplasare la locul de cazare, urmat la scurt timp de inculpat care

încercând să-și pună la încărcat telefonul mobil a deranjat-o.

Pe fondul unor

discuții cu caracter insultător din partea ambelor părți, partea vătămată a

luat o bucată de lemn intenționând să-l lovească în zona capului pe inculpatul

H.M., care pentru a se apăra de atacul declanșat a lovit o singură dată în zona

abdominală a părții vătămate cu un cuțit folosit la tăierea alimentelor,

cauzând părții vătămate leziuni traumatice, ce i-au pus în primejdie viața, necesitând

circa 25 de zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul H.M.

Prin motivele de apel

depuse parchetul a criticat hotărârea pentru reținerea în mod greșit în

favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., nepronunțarea

asupra laturii civile și a omisiunii confiscării cuțitului corp delict folosit

la comiterea faptei. În timpul ședinței procurorul nu a mai susținut greșita

reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Inculpatul a criticat

hotărârea pentru greșita sa condamnare, solicitând achitarea în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., iar în subsidiar reducerea

pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 126 din 25 mai 2009 Curtea de Apel București, secția I a admis ambele

apeluri dispunându-se aplicarea dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) C.

proc. pen. În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. inculpatul a

fost obligat la plata sumei de 3.556,01 despăgubiri civile către partea civilă

Spitalul Universitar de Urgență București.

Împotriva sentinței

penale susmenționate inculpatul H.M. a declarat recurs, în termen legal,

reiterându-se motivele formulate în cerea de apel.

Inculpatul a declarat

că este nefondat.

Din actele dosarului

rezultă că partea vătămată, pe fondul împrejurărilor preexistente,

manifestându-se agresiv a încercat să-l lovească pe inculpat cu o bucată de

lemn în zona capului, iar acesta la rândul său l-a lovit pe agresor cu un cuțit

în zona toracică, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Condițiile cerute

prin art. 44 C. pen. pentru existența legitimei apărări nu sunt întrunite

deoarece apărarea a fost disproporționată față de atacul exercitat de victimă. Este

neîndoielnic însă că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice

enervări, determinate de violențele exercitate asupra sa, astfel că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se reține

în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării instanțele făcând o corectă

aplicare a dispozițiilor legii.

Individualizarea

judiciară efectuată în apel a respectat normele prevăzute în Codul penal care

stabilesc anumite criterii de individualizare.

Instanța pentru

pronunțarea pedepsei a avut în vedere totalitatea acestor criterii.

În vederea

individualizării s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de poziția procesuală sinceră și reținerea unor circumstanțe

atenuante legale în favoarea inculpatului, lipsa antecedentelor penale, cât și

faptul că era încadrat în câmpul muncii și avea în întreținere o familie

numeroasă și a înțeles semnificația și consecințele negative ale faptei sale.

Pedeapsa aplicată de

4 ani închisoare prin modalitatea ei de executare asigură prevenirea de noi

infracțiuni fiind un mijloc de reeducare a condamnatului.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. pen. va fi

respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M. împotriva Deciziei penale nr.

126 din 25 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 octombrie 2009.