ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4179/2011

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La 27 iulie 2009 a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov plângerea penală formulată de petenta M.A. împotriva intimatei-făptuitoare M.D.l., judecător la Judecătoria Brașov. Din conținutul plângerii, petenta a solicitat a se efectua cercetări penale sau disciplinare față de intimata-făptuitoare, apreciindu-se că a fost încuviințată abuziv executarea silită asupra unui apartament pe care petenta l-a avut în proprietate și i-a fost respinsă contestația la executare pe care a formulat-o. Prin Rezoluția nr. 1732/P/2009 din 27 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.I.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Prin Rezoluția nr. 799/11/2/2010 din 6 decembrie 2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta, menținând rezoluția atacată. Nemulțumită, petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 5F din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta, menținând rezoluția atacată. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că: Prin Sentința civilă nr. 1613 din 22 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul civil nr. 15213/2004, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta A.P.A.

din Brașov, pârâta M.A. fiind obligată la plata sumei de 26.811.545 ROL cu titlu de cheltuieli comune restante pe perioada noiembrie 2001 - octombrie 2004 și a sumei de 21.737.531 ROL cu titlu de penalități de întârziere. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de petenta M.A., recurentă-pârâtă în Dosarul nr. 673/2005 al Tribunalului Brașov. Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 10 aprilie 2006, Judecătoria Brașov a admis cererea formulată de creditoarea A.P.A. din Brașov, încuviințând executarea silită imobiliară. Prin Sentința civilă nr. 8498 din 27 octombrie 2006, Judecătoria Brașov a respins contestația la executare formulată de contestatoarea M.A..

Judecătoria Brașov, prin completul de judecată din compunerea căruia a făcut parte intimata-făptuitoare, a reținut în considerente că instanța nu poate impune creditorului o anumită formă de executare silită prin care acesta să își realizeze creanța, în materia executării silite guvernând principiul disponibilității, creditorul fiind singurul în măsură să aleagă forma de executare pentru realizarea obligației la care debitorul a fost condamnat. Procurorul de caz a reținut în rezoluția ce face obiectul prezentei verificări de legalitate și temeinicie, că rolul instanței de judecată în această materie se limitează doar la verificarea legalității actelor de executare efectuate de organul de executare pe calea contestației la executare, fără să poată cenzura în vreun fel drepturile pe care le are creditorul în procedura execuțională cu privire la categoria bunurilor pe care acesta să le execute.

Petenta M.A. nu a exercitat împotriva Sentinței civile nr. 8498 din 27 octombrie 2006, calea de atac a recursului, astfel că aceasta a devenit irevocabilă. Prin control judiciar se înțelege dreptul și obligația pe care le au, în cadrul unui sistem judiciar, instanțele judecătorești superioare de a verifica, în condițiile și cu procedura stabilite de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești inferioare și de a desființa, respectiv modifica sau casa acele hotărâri ce sunt greșite sau de a le confirma pe cele ce sunt legale și temeinice. Singura cale prin care petenta ar fi putut aduce critici legate de contestația la executare ar fi fost promovarea recursului în respectiva cauză, prima instanță soluționând acțiunile promovate conform procedurilor.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționara a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționara M.A.. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva Sentinței penale nr. 5F din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.