ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4179/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4179/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 27 iulie 2009 a
fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
plângerea penală formulată de petenta M.A. împotriva intimatei-făptuitoare
M.D.l., judecător la Judecătoria Brașov.
Din conținutul
plângerii, petenta a solicitat a se efectua cercetări penale sau disciplinare
față de intimata-făptuitoare, apreciindu-se că a fost încuviințată abuziv
executarea silită asupra unui apartament pe care petenta l-a avut în
proprietate și i-a fost respinsă contestația la executare pe care a formulat-o.
Prin Rezoluția nr.
1732/P/2009 din 27 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.I.M., sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prev. de art. 246 C. pen.
Prin Rezoluția nr.
799/11/2/2010 din 6 decembrie 2010 Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Brașov, a respins ca nefondată plângerea formulată de
petenta, menținând rezoluția atacată.
Nemulțumită, petenta
s-a adresat cu plângere instanței de judecată.
Curtea de Apel
Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 5F
din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel a respins ca nefondată plângerea
formulată de petenta, menținând rezoluția atacată.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că:
Prin Sentința civilă
nr. 1613 din 22 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul
civil nr. 15213/2004, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta
A.P.A. din Brașov, pârâta M.A. fiind obligată la plata sumei de 26.811.545 ROL
cu titlu de cheltuieli comune restante pe perioada noiembrie 2001 - octombrie
2004 și a sumei de 21.737.531 ROL cu titlu de penalități de întârziere.
Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de petenta M.A.,
recurentă-pârâtă în Dosarul nr. 673/2005 al Tribunalului Brașov.
Prin Încheierea
Camerei de Consiliu din data de 10 aprilie 2006, Judecătoria Brașov a admis
cererea formulată de creditoarea A.P.A. din Brașov, încuviințând executarea
silită imobiliară. Prin Sentința civilă nr. 8498 din 27 octombrie 2006,
Judecătoria Brașov a respins contestația la executare formulată de
contestatoarea M.A.. Judecătoria Brașov, prin completul de judecată din
compunerea căruia a făcut parte intimata-făptuitoare, a reținut în considerente
că instanța nu poate impune creditorului o anumită formă de executare silită
prin care acesta să își realizeze creanța, în materia executării silite
guvernând principiul disponibilității, creditorul fiind singurul în măsură să
aleagă forma de executare pentru realizarea obligației la care debitorul a fost
condamnat.
Procurorul de caz a
reținut în rezoluția ce face obiectul prezentei verificări de legalitate și
temeinicie, că rolul instanței de judecată în această materie se limitează doar
la verificarea legalității actelor de executare efectuate de organul de
executare pe calea contestației la executare, fără să poată cenzura în vreun
fel drepturile pe care le are creditorul în procedura execuțională cu privire
la categoria bunurilor pe care acesta să le execute.
Petenta M.A. nu a
exercitat împotriva Sentinței civile nr. 8498 din 27 octombrie 2006, calea de
atac a recursului, astfel că aceasta a devenit irevocabilă. Prin control
judiciar se înțelege dreptul și obligația pe care le au, în cadrul unui sistem
judiciar, instanțele judecătorești superioare de a verifica, în condițiile și
cu procedura stabilite de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor
pronunțate de instanțele judecătorești inferioare și de a desființa, respectiv
modifica sau casa acele hotărâri ce sunt greșite sau de a le confirma pe cele
ce sunt legale și temeinice.
Singura cale prin
care petenta ar fi putut aduce critici legate de contestația la executare ar fi
fost promovarea recursului în respectiva cauză, prima instanță soluționând
acțiunile promovate conform procedurilor.
Împotriva acestei din
urmă sentințe, petiționara a formulat recursul de față.
Recursul este
inadmisibil.
Potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale
sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face
plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art. 278
1
alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca
nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278
1
alin.
(10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39
din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător
potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că
sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.
Așa fiind, Înalta
Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin. (1) pct. 1
lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de
petiționara M.A..
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva Sentinței penale
nr. 5F din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurenta
petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 decembrie 2011.