ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1841/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curți de Apel Timișoara, reclamanta SC P.I. SR., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, a solicitat suspendarea executării deciziei din 7 iunie 2007 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva acestei decizii ce formează obiectul Dosarului nr. 1081/59/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 232 din 2 octombrie 2007 a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziilor din 7 iunie 2007 emisă de Comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ. În considerentele sentinței s-a arătat că în speță se constată îndeplinite cerințele prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată, vând în vedere că este formulată acțiunea în contencios administrativ pentru anularea actelor fiscale dar și ținând seama de împrejurarea că reclamanta este o societate comercială care desfășoară activități de comerț și de producție, iar măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal, are consecința producerii unui prejudiciu iminent asupra reclamantei ducând la stoparea activității acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin. În motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 182 alin. (2) C. proc. fisc. care instituie obligația depunerii unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 RON, având în vedere că nu a fost depusă această cauțiune. Pe fondul cererii de suspendare se arată că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

La dosar a fost depusă sentința civilă nr. 14 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea formulată de SC P.I. SRL Moldova Nouă și au fost anulate deciziile din 7 iunie 2007 și din 20 iulie 2007 emise de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor. A fost depusă, la solicitarea instanței, dovada plății cauțiunii de 2.000 RON de către intimata-reclamantă.

După analizarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În temeiul art. 15 din același act normativ, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței competente, caz în care suspendarea actului administrativ atacat se poate dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Din interpretarea sistemică a celor două texte rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă. La această reglementare cu caracter general se adaugă, în materia suspendării executării actului administrativ fiscal, prevederile art. 185 alin. (2) C. proc. fisc. (în prezent, după republicare, art. 215 C. proc. fisc.), care instituie obligativitatea plății unei cauțiuni. Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, definește atât „cazurile bine justificate”, cât și „paguba iminentă”. Astfel, „paguba iminentă” este definită în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauză s-a conturat îndeplinirea acestei condiții pentru că prin sigilarea antrepozitului fiscal, ca urmare a revocării autorizației, dat fiind obiectul de activitate al societății, se crea imposibilitatea desfășurării activității. Cea de-a doua condiție impusă de lege este cea a „cazului bine justificat”, în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 această noțiune a fost definită ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Și această condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate ale actelor atacate. Este adevărat că aceste motive vor fi analizate de instanța care verifică actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De altfel, până la data soluționării recursului, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 13 din 18 ianuarie 2008 a anulat actele a căror suspendare se solicită și chiar dacă hotărârea nu este irevocabilă poate constitui un argument pentru a se menține suspendarea actelor fiscale contestate. De altfel, ar trebui amintită chiar și Recomandarea R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniștri care cere protecția persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic de nelegalitate a lui. Raportat la aceste împrejurări se constată sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului atacat.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 232 din octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.