ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: Prin sentința penală nr. 449 din 13 octombrie 2003, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 și art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) și art. 37 lit. a) și b) C. pen. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 556 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Împotriva hotărârii pronunțate în apel a formulat recurs inculpatul B.C. Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 115/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și a fost soluționată prin decizia penală nr. 2286 din 28 aprilie 2004 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Împotriva acestei ultime decizii, la data de 8 martie 2011, condamnatul B.C. a formulat contestație la executare, invocând dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. In motivarea cererii, contestatorul a invocat incompatibilitatea judecătorului V.L. din cadrul Tribunalului Dâmbovița, arătând că acesta a prelungit măsura arestării preventive deși se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. a) C. proc. pen. Incidența aceluiași caz de incompatibilitate a fost invocată de contestator și cu privire la membrii completului de judecată care au soluționat cauza în recurs, arătând că respectivii magistrați s-au pronunțat asupra căii de atac deși anterior menținuseră starea de arest a contestatorului.

In sfera aceleiași critici, contestatorul a evidențiat și faptul că la 21 aprilie 2004, magistratul S.S. a pus concluzii pe starea de arest în calitate de reprezentant al parchetului, pentru ca la 28 aprilie 2004 să figureze ca și magistrat asistent. Suplimentar, contestatorul a invocat nelegala sesizare a instanței, lipsa apărării în cursul urmăririi penale, contradicția dintre temeiul de drept și dispozitivul deciziei contestate, precum și menționarea eronată în hotărârile pronunțate a datei sale de naștere. Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 martie 2011, sub nr. 2467/1/2011.

La termenul de dezbateri din 27 septembrie 2011, contestatorul condamnat a prezentat noi argumente în sprijinul cererii sale, arătând că a fost condamnat în locul altei persoane, sens în care a făcut trimitere la declarațiile martorilor audiați în cauză care vorbesc despre altă persoană și faptul că în toate hotărârile judecătorești, a fost menționată o dată a nașterii eronată. Analizând contestația Ia executare formulată de contestatorul B.C., Înalta Curte constată că aceasta a fost greșit îndreptată în raport de dispozițiile art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 C. proc. pen. care reglementează competența materială de soluționare a contestației la executare. Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc.

pen., contestația la executare întemeiată pe cazurile prevăzute de lit. a), b) și d) ale art. 461 C. proc. pen. se judecă de instanța de executare sau de instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa, în timp ce contestația întemeiată pe lit. c) a aceluiași text de lege se judecă de instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. In cauză, deși contestatorul B.C. a invocat ca temeiuri ale contestației la executare cazurile prevăzute de lit. b) și c) ale art. 461 C. proc. pen., argumentarea în fapt a cererii se circumscrie cazului prevăzut de lit. b) a textului de lege anterior menționat, atât în cererea scrisă, cât și în concluziile orale, contestatorul învederând, în esență, faptul că a fost condamnat în locul unei alte persoane și că, prin urmare, executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.

In aceste condiții, competența materială de soluționare a prezentei cereri revine Tribunalului Dâmbovița care în speța dedusă judecății este instanța de executare, conform dispozițiilor art. 418 C. proc. pen. Pe cale de consecință, în temeiul art. 42 raportat la art. 461 alin. (2) și art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte va trimite cauza la Tribunalul Dâmbovița, spre competentă soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul B.C.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Trimite cauza la Tribunalul Dâmbovița, spre competentă soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul B.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2011.