ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei

penale de față:

Prin sentința penală nr. 449 din 13

octombrie 2003, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani

închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii

de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 și art. 176 lit. c) C.

pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Apelul declarat de inculpat împotriva

acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 556 din

15 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Împotriva hotărârii pronunțate în apel

a formulat recurs inculpatul B.C.

Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 115/2004

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și a fost soluționată

prin decizia penală nr. 2286 din 28

aprilie

2004 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Împotriva acestei ultime decizii, la

data de 8 martie 2011, condamnatul B.C. a formulat contestație la executare,

invocând dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

In motivarea cererii, contestatorul a

invocat incompatibilitatea judecătorului V.L. din cadrul Tribunalului

Dâmbovița, arătând că acesta a prelungit măsura arestării preventive deși se

afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. a) C. proc. pen.

Incidența aceluiași caz de

incompatibilitate a fost invocată de contestator și cu privire la membrii

completului de judecată care au soluționat cauza în recurs, arătând că

respectivii magistrați s-au pronunțat asupra căii de atac deși anterior

menținuseră starea de arest a contestatorului.

In sfera aceleiași critici,

contestatorul a evidențiat și faptul că la 21 aprilie 2004, magistratul S.S. a

pus concluzii pe starea de arest în calitate de reprezentant al parchetului,

pentru ca la 28 aprilie 2004 să figureze ca și magistrat asistent.

Suplimentar, contestatorul a invocat

nelegala sesizare a instanței, lipsa apărării în cursul urmăririi penale,

contradicția dintre temeiul de drept și dispozitivul deciziei contestate,

precum și menționarea eronată în hotărârile pronunțate a datei sale de naștere.

Contestația la executare a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 martie

2011, sub nr. 2467/1/2011.

La termenul de dezbateri din 27

septembrie 2011, contestatorul condamnat a prezentat noi argumente în sprijinul

cererii sale, arătând că a fost condamnat în locul altei persoane, sens în care

a făcut trimitere la declarațiile martorilor audiați în cauză care vorbesc

despre altă persoană și faptul că în toate hotărârile judecătorești, a fost

menționată o dată a nașterii eronată.

Analizând contestația Ia executare

formulată de contestatorul B.C., Înalta

Curte constată că aceasta a fost greșit îndreptată în raport de dispozițiile

art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 C. proc. pen. care reglementează

competența materială de soluționare a contestației la executare.

Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc.

pen., contestația la executare întemeiată pe cazurile prevăzute de lit. a), b)

și d) ale art. 461 C. proc. pen. se judecă de instanța de executare sau de

instanța în a cărei rază teritorială se

află

locul de deținere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa, în timp

ce

contestația întemeiată pe lit. c) a aceluiași text de lege se judecă de

instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

In cauză, deși contestatorul B.C. a

invocat ca temeiuri ale contestației la executare cazurile prevăzute de lit. b)

și c) ale art. 461 C. proc. pen., argumentarea în fapt a cererii se circumscrie

cazului prevăzut de lit. b) a textului de lege anterior menționat, atât în

cererea scrisă, cât și în concluziile orale, contestatorul învederând, în

esență, faptul că a fost condamnat în locul unei alte persoane și că, prin

urmare, executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută

în hotărârea de condamnare.

In aceste condiții, competența

materială de soluționare a prezentei cereri revine Tribunalului Dâmbovița care

în speța dedusă judecății este instanța de executare, conform dispozițiilor

art. 418 C. proc. pen.

Pe cale de consecință, în temeiul art.

42 raportat la art. 461 alin. (2) și art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte va

trimite cauza la Tribunalul Dâmbovița, spre competentă soluționare a

contestației la executare formulată de contestatorul B.C.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Trimite cauza la Tribunalul Dâmbovița,

spre competentă soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul

B.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27

septembrie 2011.