ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 570/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 570/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea
formulată de petiționarul C.L. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a
numiților B.M., avocat în cadrul Baroului de avocați Hunedoara, și K.F.,
președinte al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva pentru săvârșirea
infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246 și art. 292 C. pen.
În motivarea
plângerii petiționarul a susținut că B.M., în exercitarea mandatului conferit
de K.F. a solicitat instanței să autorizeze modificările aduse statutului
asociației, deși aceștia cunoșteau că hotărârea Adunării Generale a fost
adoptată cu încălcarea legii.
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Rezoluția din 26 mai 2009 a dispus, în baza
art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea
urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de
art. 289 C. pen., reținând că faptele penale reclamate nu există și că
modificările aduse statutului Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva au
fost legal încuviințate de Judecătoria Deva.
Împotriva acestei
rezoluții petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluția
nr. din 15 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu
motivarea că cele două persoane au acționat în cadrul legii, că eventualele
disfuncții ale procedurilor de modificare a statutului asociației pot fi
înlăturate pe calea unui proces civil și că astfel soluția procurorului de
neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Curtea de Apel Alba
Iulia, secția penală, prin Sentința penală nr. 121 din 8 octombrie 2009, a respins
plângerea petiționarului, considerând nefondate susținerile acestuia în sensul
că persoanele reclamate sunt vinovate de fals intelectual.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs petiționarul C.L. și intimatul K.F.
În recursul său
petiționarul a susținut că faptele comise de intimați întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C.
pen., și a solicitat casarea hotărârii, admiterea plângerii, desființarea
rezoluției atacare și trimiterea cauzei la procuror.
La rândul său,
intimatul-recurent a susținut că în mod greșit nu i-au fost acordate cheltuieli
de judecată în sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Recursurile declarate
nu sunt întemeiate.
Din examinarea
actelor premergătoare se constată că prin Hotărârea Adunării Generale a
membrilor Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva din 21 martie 2008 a
fost mandatat Consiliul Director să înființeze o comisie formată din K.F., G.A.
și C.L., pentru definitivarea proiectului de statut 2008, cu observațiile și
propunerile rezultate din Adunarea Generală; a fost obligat Consiliul Director
să aprobe forma finală a proiectului și să înregistreze Statutul la Judecătoria
Deva, fiind împuternicit K.F. - președintele C.A.R.P. Deva să semneze.
Hotărârea Adunării
Generale a fost semnată de președintele asociației și comisia de redactare a
proiectului de hotărâre, fiind certificată data înscrisului de către avocat
B.M. la 24 martie 2008.
Potrivit
procesului-verbal din 2 aprilie 2008, la ședința Consiliului Director s-au
aprobat cu patru voturi pentru și unul împotrivă, modificările și forma finală
a statutului C.A.R.P. Deva.
La data de 20 mai
2008, avocat B.M. a depus la Judecătoria Deva cererea pentru autorizarea
modificărilor aduse statutului C.A.R.P. Deva, iar prin Încheierea civilă nr.
57/CC/2008 din 21 mai 2008, instanța actuală a admis cererea și a încuviințat
noul statut.
Întrucât președinte
C.A.R.P. Deva, K.F., și avocat B.M. au acționat în baza unui mandat, iar
Consiliul Director împuternicit de Adunarea Generală a aprobat, cum s-a mai
arătat, cu majoritate de voturi, modificările și forma finală a statutului
acestei case de ajutor reciproc, nu există o falsificare a înscrisurilor astfel
întocmite.
Împrejurarea că
mandatul dat de Adunarea Generală ar fi încălcat dispozițiile imperative ale
Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații nu poate
fi imputată numiților K.F. și B.M. Aceste acte pot fi supuse confirmării
Adunării Generale sau anulării, prin hotărâre judecătorească.
Așa fiind, soluția
primei instanțe, de menținere a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale
pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., este corectă.
Referitor la
cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-recurent K.F., se constată că
în mod corect nu au fost acordate de prima instanță.
În conformitate cu
dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 274 C. proc.
civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească
cheltuieli de judecată.
Din actele prezentate
a rezultat că recurentul K.F. a plătit onorariul apărătorului ales în sumă de
200 RON, în calitatea sa de președinte al C.A.R.P. Deva, care nu a avut nicio
calitate în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc.
pen., formulată de petiționarul C.L.
Ca atare, suma de
bani plătită cu titlu de onorariu de avocat în calitatea oficială deținută de
numitul K.F. nu putea fi suportată de petiționar.
Față de
considerentele ce preced, constatând nefondate criticile pronunțate, Curtea, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarul C.L. și
de intimatul K.F., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de petiționarul C.L. și de intimatul K.F.
împotriva Sentinței penale nr. 121 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția penală.
Obligă
recurentul-petiționar și recurentul-intimat la plata sumei de câte 100 RON, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 februarie 2010.