ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 570/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petiționarul C.L. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților B.M., avocat în cadrul Baroului de avocați Hunedoara, și K.F., președinte al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215, art. 246 și art. 292 C. pen. În motivarea plângerii petiționarul a susținut că B.M., în exercitarea mandatului conferit de K.F. a solicitat instanței să autorizeze modificările aduse statutului asociației, deși aceștia cunoșteau că hotărârea Adunării Generale a fost adoptată cu încălcarea legii. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin Rezoluția din 26 mai 2009 a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., reținând că faptele penale reclamate nu există și că modificările aduse statutului Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva au fost legal încuviințate de Judecătoria Deva. Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluția nr. din 15 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu motivarea că cele două persoane au acționat în cadrul legii, că eventualele disfuncții ale procedurilor de modificare a statutului asociației pot fi înlăturate pe calea unui proces civil și că astfel soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin Sentința penală nr. 121 din 8 octombrie 2009, a respins plângerea petiționarului, considerând nefondate susținerile acestuia în sensul că persoanele reclamate sunt vinovate de fals intelectual. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petiționarul C.L. și intimatul K.F. În recursul său petiționarul a susținut că faptele comise de intimați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen., și a solicitat casarea hotărârii, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacare și trimiterea cauzei la procuror. La rândul său, intimatul-recurent a susținut că în mod greșit nu i-au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate. 1. Din examinarea actelor premergătoare se constată că prin Hotărârea Adunării Generale a membrilor Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva din 21 martie 2008 a fost mandatat Consiliul Director să înființeze o comisie formată din K.F., G.A. și C.L., pentru definitivarea proiectului de statut 2008, cu observațiile și propunerile rezultate din Adunarea Generală; a fost obligat Consiliul Director să aprobe forma finală a proiectului și să înregistreze Statutul la Judecătoria Deva, fiind împuternicit K.F. - președintele C.A.R.P. Deva să semneze. Hotărârea Adunării Generale a fost semnată de președintele asociației și comisia de redactare a proiectului de hotărâre, fiind certificată data înscrisului de către avocat B.M.

la 24 martie 2008. Potrivit procesului-verbal din 2 aprilie 2008, la ședința Consiliului Director s-au aprobat cu patru voturi pentru și unul împotrivă, modificările și forma finală a statutului C.A.R.P. Deva. La data de 20 mai 2008, avocat B.M. a depus la Judecătoria Deva cererea pentru autorizarea modificărilor aduse statutului C.A.R.P. Deva, iar prin Încheierea civilă nr. 57/CC/2008 din 21 mai 2008, instanța actuală a admis cererea și a încuviințat noul statut. Întrucât președinte C.A.R.P. Deva, K.F., și avocat B.M. au acționat în baza unui mandat, iar Consiliul Director împuternicit de Adunarea Generală a aprobat, cum s-a mai arătat, cu majoritate de voturi, modificările și forma finală a statutului acestei case de ajutor reciproc, nu există o falsificare a înscrisurilor astfel întocmite.

Împrejurarea că mandatul dat de Adunarea Generală ar fi încălcat dispozițiile imperative ale Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații nu poate fi imputată numiților K.F. și B.M. Aceste acte pot fi supuse confirmării Adunării Generale sau anulării, prin hotărâre judecătorească. Așa fiind, soluția primei instanțe, de menținere a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., este corectă. 2. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-recurent K.F., se constată că în mod corect nu au fost acordate de prima instanță. În conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 274 C. proc.

civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Din actele prezentate a rezultat că recurentul K.F. a plătit onorariul apărătorului ales în sumă de 200 RON, în calitatea sa de președinte al C.A.R.P. Deva, care nu a avut nicio calitate în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., formulată de petiționarul C.L. Ca atare, suma de bani plătită cu titlu de onorariu de avocat în calitatea oficială deținută de numitul K.F. nu putea fi suportată de petiționar. Față de considerentele ce preced, constatând nefondate criticile pronunțate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarul C.L.

și de intimatul K.F., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarul C.L. și de intimatul K.F. împotriva Sentinței penale nr. 121 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul-petiționar și recurentul-intimat la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.