ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iulie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.I., să se constate existenta calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe acesta. Prin sentința nr. 1245 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului A.I. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul I.J.S. Vâlcea, și în această calitate a desfășurat activități care au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, au fost îngrădite dreptul la secretul convorbirilor telefonice și dreptul la viață privată prev. de art. 33 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 17 și 19 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice ratificat de România. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Il. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 25 mai 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 12 septembrie 2011, prin poștă, potrivit plicului aflat la fila nr. 7 a dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinței nr. 1245 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.