ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4017/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73/D din 8 martie

2011, Tribunalul Bacău, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca

inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C.I.M.

împotriva Sentinței penale nr. 491 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin Referatul nr.

7/III/6/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a înaintat instanței

cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C.I.M., prin care

solicită revizuirea Sentinței penale nr. 491/D din 10 octombrie 2006 a

Tribunalului Bacău, cu concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii.

În motivarea cererii

scrise, condamnatul a invocat mai multe motive, respectiv faptul că nu el este

autorul faptei de omor, ci o altă persoană, solicitând totodată cercetarea

martorului T.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă și

favorizarea infractorului, apreciind că prin această faptă l-a ajutat pe

fratele său, P.V.G., să scape de răspundere penală, conducând la condamnarea sa

pe nedrept.

S-a mai reținut de

instanța de fond că motivul invocat de revizuent nu se regăsește în cazurile

prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 65 din 19

aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul

declarat de apelantul-revizuent C.I.M. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 8

martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 588/110/2011 al Tribunalului Bacău, ca nefondat.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs revizuentul C.I.M., reiterând în fața

instanței, prin apărătorul ales, motivele invocate inițial în cererea de

revizuire, respectiv faptul că o altă persoană ar fi vinovată de comiterea

faptei, situație legată de probe ce nu au fost cunoscute de instanță.

Recursul este

nefondat.

Analizând decizia

atacată, Curtea constată că prin Sentința penală nr. 491 din 10 octombrie 2006

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 466/2006 s-a dispus condamnarea

revizuentului C.I.M. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Prin Decizia penală

nr. 143 din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1685/32/2006

s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpat numai cu privire la

conținutul pedepsei accesorii în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza I.

Prin Decizia penală

nr. 156 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație Justiție în

Dosarul nr. 1685/32/2006 s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat

numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate prin reducerea acesteia la 10

ani de închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă

definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute

la alin. (1) lit. a) - e) din text.

Conform prevederilor

art. 394 lit. b) C. proc. pen., „revizuirea poate fi cerută când un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere”.

Motivul invocat de

revizuent în cererea inițială adresată instanței se circumscrie dispozițiilor

art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispozițiilor art. 395 C. proc.

pen., „Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394

lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului

(...)”.

Or, revizuentul nu a

produs nicio probă în acest sens, simplele sale afirmații fără a putea conduce

automat la revizuirea hotărârii de condamnare.

Prin solicitarea

formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în

cauză, precum și la reanalizarea probatoriului administrat, așa încât cererea

de revizuire a fost corect respinsă de instanța de fond, care a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, menținută de instanța de control judiciar, prin

respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.

Cum în fața instanței

de recurs condamnatul nu a invocat niciun motiv pentru care cele două hotărâri

să fie nelegale sau netemeinice, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, menținându-se

hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I.M. împotriva Deciziei penale nr.

65 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă

recurentul-revizuent la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2011.