ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4017/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 73/D din 8 martie 2011, Tribunalul Bacău, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C.I.M. împotriva Sentinței penale nr. 491 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin Referatul nr. 7/III/6/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a înaintat instanței cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C.I.M., prin care solicită revizuirea Sentinței penale nr. 491/D din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău, cu concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii.

În motivarea cererii scrise, condamnatul a invocat mai multe motive, respectiv faptul că nu el este autorul faptei de omor, ci o altă persoană, solicitând totodată cercetarea martorului T.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, apreciind că prin această faptă l-a ajutat pe fratele său, P.V.G., să scape de răspundere penală, conducând la condamnarea sa pe nedrept. S-a mai reținut de instanța de fond că motivul invocat de revizuent nu se regăsește în cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen. Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 65 din 19 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins apelul declarat de apelantul-revizuent C.I.M. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 8 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 588/110/2011 al Tribunalului Bacău, ca nefondat. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs revizuentul C.I.M., reiterând în fața instanței, prin apărătorul ales, motivele invocate inițial în cererea de revizuire, respectiv faptul că o altă persoană ar fi vinovată de comiterea faptei, situație legată de probe ce nu au fost cunoscute de instanță. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, Curtea constată că prin Sentința penală nr. 491 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 466/2006 s-a dispus condamnarea revizuentului C.I.M.

la pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin Decizia penală nr. 143 din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1685/32/2006 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpat numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I. Prin Decizia penală nr. 156 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație Justiție în Dosarul nr. 1685/32/2006 s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate prin reducerea acesteia la 10 ani de închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) din text. Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., „revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”. Motivul invocat de revizuent în cererea inițială adresată instanței se circumscrie dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispozițiilor art. 395 C. proc. pen., „Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului (...)”.

Or, revizuentul nu a produs nicio probă în acest sens, simplele sale afirmații fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare. Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, precum și la reanalizarea probatoriului administrat, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, menținută de instanța de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat. Cum în fața instanței de recurs condamnatul nu a invocat niciun motiv pentru care cele două hotărâri să fie nelegale sau netemeinice, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2011.