ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1625 din 6 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta

SC „RCS & RDS" SA București, în contradictoriu cu pârâta Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 2787 din 24

februarie 2009, A.N.V.- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva

proceselor-verbale nr. 129/2008, 64/2007, 54/2005 prin care s-a stabilit în

sarcina reclamantei accesorii aferente unor datorii vamale principale stabilite

prin procesul - verbal de control nr. 29 din 3 februarie 2005.

Prin aceeași

decizie a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de reclamantă

referitoare la anularea actelor și formelor de executare aferente proceselor -

verbale anterior menționate.

A mai reținut

Curtea de Apel că prin sentința civilă nr. 61 din 28 mai 2007 Curtea de Apel

Brașov a dispus anularea procesului-verbal nr. 29 din 3 februarie 2005 încheiat

de pârâta A.N.V. - Autoritatea de control, Direcția Regională Vamală Brașov și

a deciziei dată în soluționarea contestației, sentință modificată în tot prin

Decizia nr. 1185 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar ulterior prin

procesele-verbale nr. 64/2007 și 129/2008 organul fiscal a calculat dobânzile

și majorările de întârziere aferente sumelor stabilite prin procesul-verbal nr.

29/2005.

A constatat

instanța de fond că argumentul reclamantei că nu datorează aceste accesorii

întrucât pe o perioadă determinată s-a dispus suspendarea obligației principale

este neîntemeiat, deoarece Decizia Î.C.C.J. nr. 1185 din 20 martie 2008 a avut

caracter retroactiv, în ceea ce privește confirmarea legalității

procesului-verbal nr. 29/2005 care a stabilit obligația principală, astfel

încât și accesoriile calculate sunt legale.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC „RCS & RDS" SA

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Analizând

actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs,

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada

achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

In

conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, aprobată

prin

Legea 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru

calea

de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru și timbru

judiciar.

Deși a fost

citată cu mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această

obligație legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora

recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de SC „RCS & RDS" SA București, împotriva sentinței

civile nr. 1624 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.