ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3789/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1705 din 12 decembrie 2006, Tribunalul a respins contestația

ca neîntemeiată, reținând că cererea nu a fost dovedită în privința construcțiilor,

iar în ceea ce privește mașinile și utilajele acestea nu au fost solicitate prin

notificarea formulată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, aceștia susțin că entitatea legal investită

cu soluționarea notificării s-a pronunțat cu privire la terenul care a aparținut

antecesorilor lor și cu privire la construcțiile demolate, însă a omis să se pronunțe

asupra construcțiilor nedemolate, precum și asupra mașinilor și utilajelor preluate

odată cu fabrica.

Prin decizia civilă nr. 860 din 19 noiembrie 2008, Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că din conținutul

notificării înregistrate în 13 septembrie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc

de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe rezultă că reclamanții au solicitat restituirea

în natură a imobilului situat în Baraolt,

compus

din fabrică de țesut și pieptănarii de lână și un teren în suprafață de 360 m.p.,

respectiv 2.326 m.p., cu precizarea că în ceea ce privește construcțiile, acestea

au fost demolate.

Astfel s-a reținut că din conținutul notificării nu rezultă

că reclamanții au solicitat despăgubiri pentru construcțiile nedemolate și nici

pentru utilajele și mașinile ce au fost preluate odată cu imobilele.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții,

iar prin decizia civilă nr. 9797 din 03 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel în rejudecare după casare, prin decizia civilă

nr. 442 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

admis apelul reclamantei V.E.S. în nume personal și în calitate de mandatar al apelanților

contestatori Z.I., J.I.I., M.I., S.M.P., D.I., B.J., M.I.I., J.I., J.Z., J.L., J.J.,

K.I.O. și K.I. și s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că

s-a dispus completarea deciziei A.V.A.S. să propună acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005, și pentru clădirea

reclamanților identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic

K.M. S-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererii de acordare

de măsuri reparatorii prin echivalent pentru măsurile și utilajele preluate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a

reținut următoarele:

Prin decizia nr. 161/2006 pronunțată de A.V.A.S. a fost

respinsă cererea de restituire în natură pentru imobilul situat în orașul Baraolt,

curte în suprafață de 360 m.p., fabrică de țesut și pieptănarii de lână și curte

de 2.326 m.p., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 360

m.p. și pentru cel de 2.326 m.p., conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 și s-a declinat

competența de soluționare a notificării cu privire la construcțiile demolate către

Primăria orașului Baraolt.

Prin sentința 1705/2006 s-a respins contestația ca neîntemeiată,

cu motivarea că în ceea ce privește construcțiile, cererea nu a fost dovedită, iar

cu privire la mașini și utilaje s-a arătat că nu au fost solicitate prin notificare.

Așa cum s-a precizat anterior, Înalta Curte de Casație

și Justiție a reținut că petenții au solicitat restituirea imobilului în întregul

său, așadar atât pentru bunurile imobile, cât și pentru cele mobile, așa cum rezultă

și din notificare, rezultând așadar omisiunea soluționării acesteia și cu privire

la construcțiile nedemolate și a mașinilor și utilajelor preluate odată cu fabrica.

Din toate înscrisurile care au fost atașate notificării

și se află anexate și la dosarul cauzei, rezultă că sunt atestate toate bunurile

preluate de la autorii reclamanților atât bunurile imobile, cât și bunurile mobile:

mașini și utilaje preluate odată cu fabrica.

În ceea ce privește cererea privind situația construcțiilor

nedemolate, prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar K.M.

și atașat la dosarul Curții de apel, s-a concluzionat că s-a efectuat identificarea

construcțiilor nedemolate datând anterior anului 1949, existente pe terenul în litigiu,

și acesta fiind identificat. S-a reținut că pe terenul aferent s-au identificat

mai multe construcții realizate în diferite perioade, iar în ceea ce privește clădirea

solicitată prin litigiul de față, aceasta are structura de rezistență din cărămidă,

acoperiș șarpantă cu învelitoare din țigle solzi, amplasată în spatele atelierului

în partea stângă a fotografiilor anexate. Astfel, în urma studierii documentelor

anexate și a constatărilor la fața locului se trage concluzia că vechea clădire

din cărămidă, actualmente incinta SC C. SA, este clădirea fostei filaturi și nu

a fost demolată, fiind construită anterior anului 1949.

De asemenea, din extrasul de carte funciară al comunei

Baraolt cu privire la imobilul în litigiu și din adresa din 15 mai 2008 eliberată

de aceeași primărie, rezultă că în incinta imobilului în litigiu există o construcție

nedemolată, aspect confirmat și prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate

din 16 august 1994 emis de SC C. SA cu privire la teren.

Cu privire la clădirea nedemolată care a fost identificată

prin raportul de expertiză menționat, instanța de apel a schimbat în parte sentința

apelată și a dispus completarea deciziei A.V.A.S nr. 161/2006 în sensul obligării

A.V.A.S să propună măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 29 din Legea

nr. 10/2001, și în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005.

Cu privire la dispozițiile sentinței apelate referitoare

la respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

mașinile și utilajele preluate, Curtea va menține aceste dispoziții pentru considerentul

care va urma.

În rejudecarea apelului, în vederea soluționării cererii

privind mașinile și utilajele preluate, instanța de apel prin încheierea din ședința

publică de la data de 20 mai 2010 a dispus efectuarea unei adrese către SC C.

SA și către Primăria orașului Baraolt pentru a se comunica relații cu privire la

mașinile și utilajele ce au aparținut filaturii și țesătoriei proprietatea autorilor

apelanților contestatori preluate de statul român în sensul de a se comunica dacă

au fost preluate odată cu imobilul și dacă se mai află în patrimoniul SC C. SA sau

în posesia cui se află în prezent.

Din adresele emise de SC C. SA atașate la dosar, reiese

că în anii 1965-1966 utilajele filaturii și țesătoriei au fost transportate la Cooperativa

M.L. Baraolt, perioadă în care SC C. SA nu exista, precizându-se că aceste utilaje

și mașini nu se află și nu s-au aflat niciodată în patrimoniul acestei din urmă

societăți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S.

solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.

În ședința publică de azi instanța a ridicat excepția

nulității recursului, în condițiile în care din cuprinsul lui nu rezultă critici

încadrabile în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel, față de această excepție, Înalta Curte reține

următoarele:

Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici

propriu-zise la adresa hotărârii, ce face obiectul recursului, ceea ce presupune

indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată

și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, iar succesiunea

de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, nefiind structurate din punct

de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică

susceptibilă de a fi încadrată în cauzele de modificare ori casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în

recurs, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Or, raportând cele expuse la modul în care recurenta a

înțeles să critice hotărârea instanței de apel, este de reținut că recurenta redând

istoricul cauzei, fără a arăta în concret în ce constă efectiv greșeala instanței

de apel, a cărei hotărâre a atacat-o.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii

de recurs nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Astfel, având în vedere că recursul nu poate fi analizat

în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în condițiile în

care criticile recurentei nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata

nulitatea recursului conform art. 302 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (3)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva

deciziei nr. 442 A din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2012.