ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3789/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1705 din 12 decembrie 2006, Tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că cererea nu a fost dovedită în privința construcțiilor, iar în ceea ce privește mașinile și utilajele acestea nu au fost solicitate prin notificarea formulată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, aceștia susțin că entitatea legal investită cu soluționarea notificării s-a pronunțat cu privire la terenul care a aparținut antecesorilor lor și cu privire la construcțiile demolate, însă a omis să se pronunțe asupra construcțiilor nedemolate, precum și asupra mașinilor și utilajelor preluate odată cu fabrica.

Prin decizia civilă nr. 860 din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că din conținutul notificării înregistrate în 13 septembrie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe rezultă că reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Baraolt, compus din fabrică de țesut și pieptănarii de lână și un teren în suprafață de 360 m.p., respectiv 2.326 m.p., cu precizarea că în ceea ce privește construcțiile, acestea au fost demolate. Astfel s-a reținut că din conținutul notificării nu rezultă că reclamanții au solicitat despăgubiri pentru construcțiile nedemolate și nici pentru utilajele și mașinile ce au fost preluate odată cu imobilele.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 9797 din 03 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Astfel în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 442 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul reclamantei V.E.S. în nume personal și în calitate de mandatar al apelanților contestatori Z.I., J.I.I., M.I., S.M.P., D.I., B.J., M.I.I., J.I., J.Z., J.L., J.J., K.I.O. și K.I. și s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că s-a dispus completarea deciziei A.V.A.S. să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005, și pentru clădirea reclamanților identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic K.M.

S-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru măsurile și utilajele preluate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prin decizia nr. 161/2006 pronunțată de A.V.A.S. a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru imobilul situat în orașul Baraolt, curte în suprafață de 360 m.p., fabrică de țesut și pieptănarii de lână și curte de 2.326 m.p., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 360 m.p. și pentru cel de 2.326 m.p., conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 și s-a declinat competența de soluționare a notificării cu privire la construcțiile demolate către Primăria orașului Baraolt.

Prin sentința 1705/2006 s-a respins contestația ca neîntemeiată, cu motivarea că în ceea ce privește construcțiile, cererea nu a fost dovedită, iar cu privire la mașini și utilaje s-a arătat că nu au fost solicitate prin notificare. Așa cum s-a precizat anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că petenții au solicitat restituirea imobilului în întregul său, așadar atât pentru bunurile imobile, cât și pentru cele mobile, așa cum rezultă și din notificare, rezultând așadar omisiunea soluționării acesteia și cu privire la construcțiile nedemolate și a mașinilor și utilajelor preluate odată cu fabrica. Din toate înscrisurile care au fost atașate notificării și se află anexate și la dosarul cauzei, rezultă că sunt atestate toate bunurile preluate de la autorii reclamanților atât bunurile imobile, cât și bunurile mobile: mașini și utilaje preluate odată cu fabrica.

În ceea ce privește cererea privind situația construcțiilor nedemolate, prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar K.M. și atașat la dosarul Curții de apel, s-a concluzionat că s-a efectuat identificarea construcțiilor nedemolate datând anterior anului 1949, existente pe terenul în litigiu, și acesta fiind identificat. S-a reținut că pe terenul aferent s-au identificat mai multe construcții realizate în diferite perioade, iar în ceea ce privește clădirea solicitată prin litigiul de față, aceasta are structura de rezistență din cărămidă, acoperiș șarpantă cu învelitoare din țigle solzi, amplasată în spatele atelierului în partea stângă a fotografiilor anexate.

Astfel, în urma studierii documentelor anexate și a constatărilor la fața locului se trage concluzia că vechea clădire din cărămidă, actualmente incinta SC C. SA, este clădirea fostei filaturi și nu a fost demolată, fiind construită anterior anului 1949. De asemenea, din extrasul de carte funciară al comunei Baraolt cu privire la imobilul în litigiu și din adresa din 15 mai 2008 eliberată de aceeași primărie, rezultă că în incinta imobilului în litigiu există o construcție nedemolată, aspect confirmat și prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 16 august 1994 emis de SC C. SA cu privire la teren.

Cu privire la clădirea nedemolată care a fost identificată prin raportul de expertiză menționat, instanța de apel a schimbat în parte sentința apelată și a dispus completarea deciziei A.V.A.S nr. 161/2006 în sensul obligării A.V.A.S să propună măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, și în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005. Cu privire la dispozițiile sentinței apelate referitoare la respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru mașinile și utilajele preluate, Curtea va menține aceste dispoziții pentru considerentul care va urma.

În rejudecarea apelului, în vederea soluționării cererii privind mașinile și utilajele preluate, instanța de apel prin încheierea din ședința publică de la data de 20 mai 2010 a dispus efectuarea unei adrese către SC C. SA și către Primăria orașului Baraolt pentru a se comunica relații cu privire la mașinile și utilajele ce au aparținut filaturii și țesătoriei proprietatea autorilor apelanților contestatori preluate de statul român în sensul de a se comunica dacă au fost preluate odată cu imobilul și dacă se mai află în patrimoniul SC C. SA sau în posesia cui se află în prezent. Din adresele emise de SC C. SA atașate la dosar, reiese că în anii 1965-1966 utilajele filaturii și țesătoriei au fost transportate la Cooperativa M.L.

Baraolt, perioadă în care SC C. SA nu exista, precizându-se că aceste utilaje și mașini nu se află și nu s-au aflat niciodată în patrimoniul acestei din urmă societăți. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului. În ședința publică de azi instanța a ridicat excepția nulității recursului, în condițiile în care din cuprinsul lui nu rezultă critici încadrabile în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel, față de această excepție, Înalta Curte reține următoarele: Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa hotărârii, ce face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, nefiind structurate din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cauzele de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Or, raportând cele expuse la modul în care recurenta a înțeles să critice hotărârea instanței de apel, este de reținut că recurenta redând istoricul cauzei, fără a arăta în concret în ce constă efectiv greșeala instanței de apel, a cărei hotărâre a atacat-o. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în condițiile în care criticile recurentei nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului conform art. 302 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 442 A din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2012.