ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3981/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 299/2010, Tribunalul Brașov a admis în parte, astfel cum a fost precizată,

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I.D.I.S.P.R.L., în

calitate de lichidator judiciar al SC M.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC

M.G. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, și, în consecință:

A obligat pârâta să

încheie cu reclamanta un contract autentic de vânzare-cumpărare, pentru

imobilul înscris în cartea funciară nr. 7858 Hărman, sub nr. top. 7054/10/1/9/2,

compus din corpul C- Atelier tâmplărie, corp d - magazie și centrală termică la

parter și corp administrativ la etaj și din construcțiile: atelier de

tâmplărie, magazii, CT și teren de 4440 mp. cu cota de 6% din părțile de uz

comun, rezervor motorină, pompă distribuție, cazan Buderus cu instalația de

încălzire, împrejmuire prefabricate, alimentare cu apă, depozit combustibil, în

caz de refuz, prezenta sentință va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A dispus intabularea

în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate al reclamantei,

asupra imobilului mai sus identificat.

A respins restul

pretențiilor formulate de reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel, în termen, pârâta SC M.G. SRL prin lichidator

judiciar B.SPRL Brașov.

Analizând apelul

formulat, instanța a constatat că apelul nu este fondat, reținând că sunt

reiterate aceleași apărări ale debitoarei obligației de perfectare a vânzării.

Conform dispozițiilor

Legii nr. 31/1990, condiționarea vânzării unui bun de existența unei hotărâri

AGA nu se aplică SRL –urilor, ci SA- urilor.

Chiar și așa, în

cazul de față se constată că pentru vânzarea în cauză a fost dat acordul

asociatului ( administrator) care avea cel mai mare procent din capitalul

social, M.I. Acesta era asociat (administrator ) la ambele societăți –

vânzătoare și cumpărătoare, fiind vorba de constituirea unor societăți de

familie (soț, soție și fiică), fiecare având procente din capitalul social de

la fiecare SRL contractant.

În speță, ambele societăți

fiind în procedura insolvenței SC M.C. SRL prin sentința civilă 1595 din 9

iulie 2009, iar SC M.G. SRL prin sentința civilă 208 din 21 martie 2005, este

evident interesul actual al administratorilor judiciari ai acestor societăți de

a atrage acest imobil ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare,

fiecare în patrimoniul societății administrate pentru a-și îndestula creanțele

creditorilor în procedura executării silite.

Împotriva deciziei

civile nr. 57 Ap din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale

a declarat recurs pârâta SC M.G. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL care a

susținut următoarele motive de nelegalitate.

În opinia recurentei,

contractul de vânzare-cumpărare este o promisiune de vânzare, care nu s-a

concretizat datorită faptului că cele două părți au intrat în insolvență,

conform sentinței nr. 482/2009 pronunțată în dos. 2647/62/2008 de Tribunalul

Brașov pentru S.C. M.C.SRL și sentinței nr. 208 din 21 martie 2005 pronunțată

în dos. 542/2004 față de SC M.G. SRL.

În consecință, antecontractul

nu se bucură de forță obligatorie, neexecutarea fiind o culpă exclusivă a

cumpărătorului, S.C. M.C. SRL care nu a achitat prețul, încălcând astfel

obligația sa contractuală.

Atât instanța de fond

cât și instanța de apel, nu au analizat temeinic, natura juridică a

antecontractului, respectiv aceea de contract comercial și nici faptul că

obligația de plată a prețului nu a fost onorată de cumpărător

(intimata-reclamantă).

Se susține că, în mod

clar, competența de soluționare a acțiunii inițiate de intimata reclamantă era

a unui complet de judecată comercial, și nu civil.

În fond, instanța de

fond și cea de apel, în mod greșit au înlăturat apărarea pârâtei, respectiv

condiția obligatorie ca la baza încheierii contractului să stea hotărârile

asociaților celor două societăți, hotărâri ce trebuie adoptate cu votul tuturor

asociaților indiferent de predarea părților sociale deținute de aceștia.

Această obligație, în

special când are ca obiect înstrăinarea bunurilor din patrimoniu este prevăzută

și în actele constitutive ale celor două societăți.

Privitor la obligația

de plată a prețului, instanța de fond și cea de apel, au constatat în mod

eronat și prin încălcarea prevederilor legale în materie contabilă, privitor la

încheierea actului juridic intitulat ''operațiune de compensare".

Se invocă în drept

dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Analizând decizia

recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Pentru a opera

motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este necesar ca

hotărârea recurată să se dea cu încălcarea competenței altei instanțe.

Motivul de recurs ce

vizează necompetența instanței civile de a soluționa această cauză nu subzistă.

Obiectul prezentei acțiuni îl constituie o acțiune în prestație tabulară care

are natura unei acțiuni civile, al cărei obiect este evaluabil în bani. Astfel,

în mod corect Judecătoria Brașov a declinat [în baza art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ.] competența de soluționare a prezentei cauze la Tribunalul Brașov competent a soluționa, în fond acțiunea, Curtea de Apel Brașov fiind

competentă să soluționeze apelul împotriva acestei sentințe, ca instanță

civilă.

În consecință,

critica ce vizează necompetența materială a instanței nu poate fi primită.

Pentru a fi incident motivul

de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca

hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii

sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a considerat că Tribunalul Brașov a interpretat în mod just dispozițiile legale

incidente și anume art. 1144 și art. 1145 C. civ.

Conform dispozițiilor

art. 1144 C. civ., „compensația operează de drept în puterea legii, și chiar

când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting

reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților

respective”. Așa cum a reținut instanța de apel, regulile compensării au fost

aplicate și interpretate în mod just, s-a întocmit în cauză ordinul de

compensare nr. 4671805 din 30 august 2004 semnat de ambele părți, neputând fi

primite susținerile recurentei în sensul că operațiunea de compensare nu s-a

realizat și că nu s-a făcut dovada plății prețului.

Nici criticile

recurentei SC M.G. SRL prin lichidator judiciar B. SPRL privind necesitatea

existenței unei hotărâri a adunării asociaților în ceea ce privește vânzarea

unui imobil proprietatea unei societăți comerciale nu subzistă.

Așa cum a reținut

instanța de apel, nu este necesară existența unei hotărâri a Adunării Generale

a Acționarilor în cadrul societăților cu răspundere limitată.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC M.G. SRL prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva deciziei

civile nr. 57 Ap din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2012.