ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4261/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 121 F din 19 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 796/44/2010, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.D. împotriva Rezoluției nr. 471/II/2/2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza dispozițiilor art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția nr. 472/II/2/2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins plângerea formulată de petenta S.D. împotriva avocatului C.S. din cadrul Baroului Tecuci pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că ar fi exercitat influențe asupra judecătorului C.V., de la Judecătoria Tecuci, precum și asupra judecătorilor B.D. și S.M. de la Tribunalul Galați, cu scopul ca aceștia să pronunțe o soluție favorabilă pârâților Ț.E., Ț.C. și Ț.T., cu care petenta se judeca într-o cauză civilă.

Prin Ordonanța nr. 137/P/2009 din 6 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru a se efectua cercetări față de judecătorii menționați în plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen.

În urma cercetărilor efectuate, prin Rezoluția nr. 1044/P/2009 din 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.V. de la Judecătoria Tecuci, B.D. și S.M. de la Tribunalul Galați, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În termen legal, petenta S.D. a formulat plângere împotriva rezoluției sus-menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen. Ulterior depunerii acestei plângeri, petenta a mai depus în completare două memorii la datele de 26 aprilie 2010 și, respectiv, 13 mai 2010, plângeri prin care arată că este nemulțumită de soluția dată de parchet în Dosarul nr. 1044/P/2009.

S-a avut în vedere că petenta S.D. a introdus la Judecătoria Tecuci o acțiune civilă în revendicare, grănițuire, servitute privind picătura ștreșinii și obligația de a ridica stâlpii, în contradictoriu cu pârâții Ț.E., Ț.C. și Ț.T.

Prin Sentința civilă nr. 2659 din data de 20 noiembrie 2007 pronunțată de judecător C.V. în dosarul nr. 852/324/2007, s-a admis în parte acțiunea și s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, conform anexei raportului de expertiză întocmit de N.V.

Prin aceeași hotărâre s-au respins ca nefondate capetele de cerere privind revendicarea suprafeței de 30 mp teren și obligarea pârâților la ridicarea stâlpilor din beton armat, fiind obligați pârâții să-și monteze uluci și să-și facă streașină casei la noua construcție.

Tribunalul Galați, prin Decizia civilă nr. 103 din 26 februarie 2008, pronunțată de judecătorii S.M. și B.D., a respins ca tardiv apelul formulat de reclamanta S.D.

Urmare cercetărilor penale efectuate în cauză nu s-a ajuns la concluzia că judecătorii în privința cărora petenta a formulat plângere penală ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală.

Cu ocazia cercetării unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluției date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții. Scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind organelor de control competente, prevăzute de lege, ci de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu.

Procurorul a concluzionat în sensul că în cauză nu au rezultat indicii privind existența vreunui asemenea act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu, soluția dispusă de magistrat fiind rezultatul exclusiv al procesului de efectuare a actului de justiție, prin identificarea, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză.

Împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată de procuror a formulat plângere petenta S.D., solicitând condamnarea avocatului C.S. pentru infracțiunile de fals și de trafic de influență, precum și a judecătorilor C.V., B.D. și S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu deoarece, intimata C.V. nu i-a aprobat cererea pentru efectuarea unei contraexpertize, iar intimații B.D. și S.M. au dispus citarea petentei pentru a achita o taxă judiciară prin afișare, lucru imposibil deoarece nu se poate afișa o citație în condițiile în care petenta are un gard înalt de 2 metri.

Analizând plângerea formulată de petentă, instanța de fond a reținut că din nicio probă a dosarului nu rezultă săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către intimații judecători, actele de procedură întocmite în cauză, precum și soluția dispusă de fiecare magistrat, fiind rezultatul exclusiv al procesului de deliberare desfășurat în scopul efectuării actului de justiție cu care a fost învestit.

Împotriva sentinței a declarat recurs petenta care, reiterând motivele invocate în plângerea inițială adresată parchetului și, ulterior, în plângerile formulate în conformitate cu dispozițiile art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și la instanța de judecată, a solicitat trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva avocatului C.S. pentru infracțiunile de fals și trafic de influență, precum și împotriva magistraților judecători C.V., B.D. și S.M. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. A susținut recurenta-petentă că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror se bazează pe o cercetare incompletă, iar Decizia civilă nr. 103 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Galați a fost pronunțată cu încălcarea de către judecătorii B.D. și S.M. a dispozițiilor legale în materie, așa încât se impune anularea respectivei hotărâri.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de petentă cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Instanța de fond, examinând plângerea formulată de petentă în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., în mod judicios și temeinic argumentat a respins-o ca nefondată, menținând ca legală și temeinică soluția adoptată de procuror prin care s-a constatat incidența prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., respectiv că faptele penale reclamate de petentă nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni.

În ce privește infracțiunea de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, pretins a fi fost săvârșită de către intimatul C.S. - avocat în cadrul Baroului Tecuci - și care ar fi constat în faptul că acesta ar fi exercitat influență asupra completului de judecată format din judecător C.V. de la Judecătoria Tecuci, precum și asupra judecătorilor B.D. și S.M. de la Tribunalul Galați pentru ca aceștia să dispună o soluție favorabilă numiților Ț.E., Ț.C. și Ț.T. cu care recurenta s-a aflat într-un litigiu civil, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă comiterea infracțiunii reclamată de către petentă. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că intimatul C.S. - avocat desemnat din oficiu să reprezinte interesele recurentei -, la cererea adresată de către aceasta baroului, pe motiv că nu dispune de fondurile bănești necesare pentru a-și angaja un avocat în Dosarul civil nr. 852/234/2007, nu a efectuat niciun fel de intervenții pe lângă judecătorii de la instanțele de judecată învestite cu judecarea cauzei și că și-a exercitat în mod corect atribuțiile conferite de delegarea sa ca apărător din oficiu, administrând probe în apărarea clientei sale, delegarea având întindere până la pronunțarea instanței de fond, respectiv, Judecătoria Tecuci.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., pretins a fi fost comisă de către intimații-judecători C.V., B.D. și S.M., Înalta Curte constată în acord cu concluzia la care a ajuns judecătorul fondului că în mod corect procurorul a reținut că din cercetările penale efectuate în cauză nu rezultă că judecătorii împotriva cărora recurenta a formulat plângere penală ar fi săvârșit cu ocazia pronunțării Sentinței civile nr. 2659 din 20 noiembrie 2007 (judecător C.V.), respectiv, a Deciziei penale nr. 103 din 26 februarie 2008 (judecători B.D. și S.M.) vreo faptă prevăzută de legea penală.

Soluția pronunțată de fiecare judecător este rezultatul procesului de deliberare în urma aprecierii probatoriului administrat în dosarul cu soluționarea căruia a fost legal învestit, iar legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești se analizează prin intermediul căilor de atac, exercitate în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Nemulțumirea petentei cu privire la soluția pronunțată în cauză nu atrage incidența prevederilor art. 246 C. pen. din moment ce - așa cum s-a dovedit în speța dedusă judecății - nu există indiciile exercitării cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu de către intimații C.V., B.D. și S.M. cu ocazia soluționării cauzei civile în care recurenta-petentă a avut calitatea de reclamantă.

În consecință, reținând că hotărârea primei instanțe prin care s-a menținut soluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror este legală și temeinică, în cauză neimpunându-se trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, recursul declarat de petenta S.D. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.D. împotriva Sentinței penale nr. 121/F din 19 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.