ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a constatat că persoana vătămată F.M., în plângerea sa formulată la 5 martie 2011 împotriva rezoluției nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe lângă criticile aduse soluției dispusă de procuror, a sesizat și fapta agentului de poliție M.C. de la Secția 4 Poliție Galați, care a primit bani de la membrii Asociației de locatari nr. x Galați pentru a-i proteja, fiind la rândul său protejat de scms. P.S., în calitatea sa de adjunct al șefului Secției de Poliție.

Rezoluția amintită a mai constatat că la data de 6 februarie 2009, fiind audiată de organele de poliție pentru lămuriri în legătură cu plângerea penală formulată, persoana vătămată F.M. a completat-o și cu alte fapte și alte persoane care au îndeplinit sau îndeplinesc funcțiile de: ministru al justiției, membrii în C.S.M., ministru de interne, prim-ministru al Guvernului, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al Poliției Municipiului Galați, prefect al județului Galați. În urma acestor constatări, prin rezoluția nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, pe lângă respingerea plângerii formulate de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010, s-a mai dispus trimiterea unei copii a plângerii petentului din 6 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a unei copii de pe plângerea din 5 martie 2010 la același parchet, structura D.N.A.

- Serviciul Teritorial Galați, spre competentă soluționare. Cu prilejul cercetărilor efectuate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați, a fost audiată persoana vătămată F.M. la data de 11 iunie 2010, care a solicitat efectuarea de cercetări față de agenții de poliție M.C., C.T., P.M. și scms. P.S. din cadrul Secției 4 Poliție Galați, care, la data de 21 ianuarie 2009 au efectuat cercetări la sediul Asociației de Locatari, au întocmit un proces-verbal și au efectuat cercetări cu privire la plângerile sale, dar au primit și sume de bani de la P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D.

și S.V., pentru a nu efectua cercetări cu privire la infracțiunile săvârșite în cadrul activității ilegale a asociației. Persoana vătămată F.M. a mai susținut că grupul de locatari menționat mai sus și-a însușit suma de 700.000 lei din gestiunea Asociației, funcția de administrator fiind îndeplinită de P.F. (filele 63-67 din dosarul de urmărire penală). Cu prilejul audierii sale, persoana vătămată a solicitat și cercetarea persoanelor care, începând cu anul 2006 la zi, au îndeplinit funcții de prim-ministru, ministru de interne, prefect al județului Galați, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al Poliției Galați, deoarece sunt vinovate că nu au luat măsuri de verificare și control a făptuitorilor P.S., M.C., C.T.

și P.M. După efectuarea actelor premergătoare care au constat în audierea făptuitorilor, audierea persoanei vătămate, atașarea de înscrisuri, prin Ordonanța nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: - P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. și S.V., cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu există; - P.S., M.C., C.T. și P.M., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu există; - C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ș. și D.M.A., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, deoarece lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor. Pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., sesizată de persoana vătămată F.M. ca fiind săvârșită de făptuitorii: C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ș., D.M.A., ca și pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., procurorul, prin rezoluția menționată a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru primii făptuitori și în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru ceilalți.

Pentru a adopta această soluție, s-a avut în vedere împrejurarea că din declarațiile luate, rezultă că făptuitorii cercetați nu au dat și respectiv nu au primit sume de bani sau alte valori pentru ca lucrătorii de poliție să-și îndeplinească sau să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. De asemenea, persoana vătămată F.M. pentru a argumenta susținerile sale, nu a propus niciun mijloc de probă, în afara propriei sale aprecieri în sensul că suma de 700.000 lei de la Asociație nu a ajuns la furnizori, ceea ce înseamnă că a fost însușită de locatarii indicați în plângerea sa sau a fost oferită cu titlu de mită lucrătorilor de poliție cercetați în această cauză. Din aceleași acte premergătoare mai rezultă că făptuitorii S.V.

și S.V. au vândut apartamentul din cadrul Asociației de locatari nr. x Galați din luna aprilie 2007, și au domiciliul în Galați, str. Brateș, iar toate la un loc au condus la concluzia că faptele de corupție sesizate de persoana vătămată F.M. nu există. Cercetările efectuate au mai relevat că nu există indicii cu privire la existența vreunei încălcări cu știință a atribuțiilor de serviciu de făptuitorii care au avut în perioada 2006 - la zi, calitatea de prim-ministru, ministru de interne, prefect al județului Galați, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al Poliției Municipiului Galați, de natură să lezeze interesele persoanei vătămate F.M. și de a permite ca lucrătorii de poliție cercetați în cauză să obțină avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale.

Plângerea petentul F.M. formulată împotriva ordonanței din 29 iunie 2010 dispusă în Dosarul nr. 89/P/2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 a procurorului șef al acestui serviciu. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. persoana vătămată F.M. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dispusă în cauză, apreciind că nu este legală și temeinică deoarece nu are forma cerută de lege, nu menționează calea de atac și instanța la care se exercită și a fost dispusă cu depășirea competenței după calitatea persoanelor cercetate, competență care revenea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea a fost îndreptată la Curtea de Apel Galați. Prin sentința penală nr. 138/F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că plângerea formulată de persoana vătămată F.M. este nefondată. Potrivit art. 203 C. proc. pen., în desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanță, acolo unde legea privește aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluție motivată.

Ordonanța trebuie să fie motivată și să cuprindă totdeauna data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește, cauza la care se referă, obiectul acțiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanța va cuprinde de asemenea mențiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri, dar prevederile de art. 228 alin. (6) și art. 275 C. proc. pen., care reglementează rezoluția motivată a procurorului de neîncepere a urmăririi penale precum și rezoluția de soluționare a plângerii împotriva acesteia, nu conțin mențiuni speciale și cu atât mai puțin mențiuni cu privire la căile de atac și instanța la care se exercită.

Din perspectiva acestor prevederi legale, atât ordonanța nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea persoanei vătămate F.M. de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, cât și ordonanța nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 de respingere a plângerii petentului de către procurorul șef al Serviciului Teritorial Galați îndeplinesc riguros cerințele de formă și fond cerute de lege pentru aceste acte de finalizare a cercetărilor în cauză, cu observația că legea nu prevede obligativitatea înscrierii căilor de atac și a instanțelor la care se exercită, iar criticile petentului sunt nefondate.

Cât privește competența după calitatea persoanelor, în efectuarea cercetărilor, se constată că prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție au fost respectate în cauză, în sensul că cercetările efectuate de procuror au privit numai infracțiunile de corupție prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2000, art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracțiuni pentru care procurorul din această structură este competent să le cerceteze, tocmai datorită calității persoanelor cercetate (membrii al Guvernului, ofițeri de poliție, prefect, etc.). Pentru infracțiunile de drept comun - neglijență în serviciu și delapidare - procurorul a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, iar aceste dispoziții nu sunt supuse controlului judiciar prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, din analiza actelor premergătoare întreprinse nu rezultă că făptuitorii cercetați au dat și respectiv au primit sume de bani sau alte foloase pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu, sau pentru a face un act contrar acestor îndatoriri, sau au săvârșit infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție sau în legătură directă cu infracțiunile de corupție, astfel că și sub acest aspect neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este întemeiată. Din considerentele arătate, plângerea persoanei vătămate F.M. împotriva ordonanței din 29 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 89/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați este nefondată, și în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. urmează a fi respinsă, iar ordonanța atacată va fi menținută. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga persoana vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul F.M. împotriva Ordonanței nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați. Menține ordonanța atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.