ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 299/II/2/2010 din 13

aprilie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați a constatat că persoana vătămată F.M., în plângerea sa formulată la 5

martie 2011 împotriva rezoluției nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe lângă criticile aduse

soluției dispusă de procuror, a sesizat și fapta agentului de poliție M.C. de

la Secția 4 Poliție Galați, care a primit bani de la membrii Asociației de

locatari nr. x Galați pentru a-i proteja, fiind la rândul său protejat de scms.

P.S., în calitatea sa de adjunct al șefului Secției de Poliție.

Rezoluția amintită a

mai constatat că la data de 6 februarie 2009, fiind audiată de organele de

poliție pentru lămuriri în legătură cu plângerea penală formulată, persoana

vătămată F.M. a completat-o și cu alte fapte și alte persoane care au îndeplinit

sau îndeplinesc funcțiile de: ministru al justiției, membrii în C.S.M.,

ministru de interne, prim-ministru al Guvernului, inspector șef al I.P.J.

Galați, șef al Poliției Municipiului Galați, prefect al județului Galați.

În urma acestor

constatări, prin rezoluția nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, pe lângă

respingerea plângerii formulate de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 901/P/2009

din 15 ianuarie 2010, s-a mai dispus trimiterea unei copii a plângerii

petentului din 6 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și a unei copii de pe plângerea din 5 martie 2010 la același

parchet, structura D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați, spre competentă

soluționare.

Cu prilejul

cercetărilor efectuate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați, a fost

audiată persoana vătămată F.M. la data de 11 iunie 2010, care a solicitat

efectuarea de cercetări față de agenții de poliție M.C., C.T., P.M. și scms.

P.S. din cadrul Secției 4 Poliție Galați, care, la data de 21 ianuarie 2009 au

efectuat cercetări la sediul Asociației de Locatari, au întocmit un

proces-verbal și au efectuat cercetări cu privire la plângerile sale, dar au

primit și sume de bani de la P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V., T.V., A.G.,

D.T., C.V., D.C., N.D. și S.V., pentru a nu efectua cercetări cu privire la

infracțiunile săvârșite în cadrul activității ilegale a asociației.

Persoana vătămată F.M.

a mai susținut că grupul de locatari menționat mai sus și-a însușit suma de

700.000 lei din gestiunea Asociației, funcția de administrator fiind

îndeplinită de P.F. (filele 63-67 din dosarul de urmărire penală).

Cu prilejul audierii

sale, persoana vătămată a solicitat și cercetarea persoanelor care, începând cu

anul 2006 la zi, au îndeplinit funcții de prim-ministru, ministru de interne,

prefect al județului Galați, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al Poliției

Galați, deoarece sunt vinovate că nu au luat măsuri de verificare și control a

făptuitorilor P.S., M.C., C.T. și P.M.

După efectuarea

actelor premergătoare care au constat în audierea făptuitorilor, audierea

persoanei vătămate, atașarea de înscrisuri, prin Ordonanța nr. 89/P/2010 din 29

iunie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:

- P.F., V.V., V.M., B.M.,

C.G., S.V., S.V., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. și S.V., cercetați pentru

infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7

alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

deoarece faptele nu există;

- P.S., M.C., C.T. și

P.M., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu

referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 78/2000, art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 raportat la art.

194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptele nu există;

- C.P.T., E.B., V.B.,

C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C.,

M.Ș. și D.M.A., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. și art. 264 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, deoarece

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor.

Pentru infracțiunea

de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., sesizată de

persoana vătămată F.M. ca fiind săvârșită de făptuitorii: C.P.T., E.B., V.B., C.D.,

G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ș.,

D.M.A., ca și pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) C. pen., procurorul,

prin rezoluția menționată a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

primii făptuitori și în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați

pentru ceilalți.

Pentru a adopta

această soluție, s-a avut în vedere împrejurarea că din declarațiile luate,

rezultă că făptuitorii cercetați nu au dat și respectiv nu au primit sume de

bani sau alte valori pentru ca lucrătorii de poliție să-și îndeplinească sau să

nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. De asemenea, persoana vătămată F.M.

pentru a argumenta susținerile sale, nu a propus niciun mijloc de probă, în

afara propriei sale aprecieri în sensul că suma de 700.000 lei de la Asociație

nu a ajuns la furnizori, ceea ce înseamnă că a fost însușită de locatarii

indicați în plângerea sa sau a fost oferită cu titlu de mită lucrătorilor de

poliție cercetați în această cauză.

Din aceleași acte

premergătoare mai rezultă că făptuitorii S.V. și S.V. au vândut apartamentul

din cadrul Asociației de locatari nr. x Galați din luna aprilie 2007, și au

domiciliul în Galați, str. Brateș, iar toate la un loc au condus la concluzia

că faptele de corupție sesizate de persoana vătămată F.M. nu există.

Cercetările efectuate

au mai relevat că nu există indicii cu privire la existența vreunei încălcări

cu știință a atribuțiilor de serviciu de făptuitorii care au avut în perioada

2006 - la zi, calitatea de prim-ministru, ministru de interne, prefect al

județului Galați, inspector șef al I.P.J. Galați, șef al Poliției Municipiului

Galați, de natură să lezeze interesele persoanei vătămate F.M. și de a permite

ca lucrătorii de poliție cercetați în cauză să obțină avantaje patrimoniale sau

nepatrimoniale.

Plângerea petentul F.M.

formulată împotriva ordonanței din 29 iunie 2010 dispusă în Dosarul nr. 89/P/2010

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a fost respinsă ca

neîntemeiată prin ordonanța nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 a procurorului

șef al acestui serviciu.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. persoana vătămată F.M. a formulat plângere împotriva

ordonanței nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dispusă în cauză, apreciind că nu

este legală și temeinică deoarece nu are forma cerută de lege, nu menționează

calea de atac și instanța la care se exercită și a fost dispusă cu depășirea

competenței după calitatea persoanelor cercetate, competență care revenea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea a fost

îndreptată la Curtea de Apel Galați.

Prin sentința penală nr.

138/F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală, în baza

dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a

cauzei privind plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 89/P/2010

din 29 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată că plângerea formulată de

persoana vătămată F.M. este nefondată.

Potrivit art. 203 C.

proc. pen., în desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire dispune

asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanță, acolo unde legea

privește aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluție motivată.

Ordonanța trebuie să

fie motivată și să cuprindă totdeauna data și locul întocmirii, numele,

prenumele și calitatea celui care o întocmește, cauza la care se referă,

obiectul acțiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și

semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanța va cuprinde de asemenea mențiunile

speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri, dar prevederile de art.

228 alin. (6) și art. 275 C. proc. pen., care reglementează rezoluția motivată

a procurorului de neîncepere a urmăririi penale precum și rezoluția de

soluționare a plângerii împotriva acesteia, nu conțin mențiuni speciale și cu

atât mai puțin mențiuni cu privire la căile de atac și instanța la care se

exercită.

Din perspectiva

acestor prevederi legale, atât ordonanța nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea

persoanei vătămate F.M. de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Galați, cât și ordonanța nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 de

respingere a plângerii petentului de către procurorul șef al Serviciului Teritorial

Galați îndeplinesc riguros cerințele de formă și fond cerute de lege pentru

aceste acte de finalizare a cercetărilor în cauză, cu observația că legea nu

prevede obligativitatea înscrierii căilor de atac și a instanțelor la care se

exercită, iar criticile petentului sunt nefondate.

Cât privește

competența după calitatea persoanelor, în efectuarea cercetărilor, se constată

că prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția

Națională Anticorupție au fost respectate în cauză, în sensul că cercetările

efectuate de procuror au privit numai infracțiunile de corupție prevăzute de art.

255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 12

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2000, art. 13

1

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire

la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, infracțiuni pentru care procurorul din această structură

este competent să le cerceteze, tocmai datorită calității persoanelor cercetate

(membrii al Guvernului, ofițeri de poliție, prefect, etc.).

Pentru infracțiunile

de drept comun - neglijență în serviciu și delapidare - procurorul a dispus

disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Galați, iar aceste dispoziții nu sunt supuse controlului judiciar

prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, din

analiza actelor premergătoare întreprinse nu rezultă că făptuitorii cercetați

au dat și respectiv au primit sume de bani sau alte foloase pentru a îndeplini,

a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle

lor de serviciu, sau pentru a face un act contrar acestor îndatoriri, sau au

săvârșit infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție sau în legătură

directă cu infracțiunile de corupție, astfel că și sub acest aspect neînceperea

urmăririi penale dispusă de procuror este întemeiată.

Din considerentele

arătate, plângerea persoanei vătămate F.M. împotriva ordonanței din 29 iunie

2010 dată în Dosarul nr. 89/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați

este nefondată, și în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. urmează a fi respinsă, iar ordonanța atacată va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. urmează a obliga persoana vătămată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul F.M. împotriva Ordonanței nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dată

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2010.