ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 111/F din 12

februarie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, a

dispus și condamnarea inculpaților:

- S.P.C. în baza art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a, lit. b) C. pen., urmare a

contopirii pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății

cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 500 din 5

decembrie 2008 a Tribunalului Constanța, secția penală, definitivă prin

neapelare.

- K.L.C. în baza art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, la o

pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și, urmare revocării

beneficiului suspendării executării sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată

prin Sentința penală nr. 650 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare pe care a cumulat-o

aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, a stabilit ca

inculpatul să execute în final 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Ambilor inculpați

prima instanță Ie-a aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen. și, în baza art. 350 C. proc. pen. Ie-a menținut starea

de arest, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului S.P.C. prevenția de la 11 februarie 2009 la zi.

De asemenea, în baza

aceluiași text de lege, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului K.L.C. durata

reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2007 la 30 mai 2008 și de la 11

februarie 2009 la zi.

Aceeași instanță, în

baza art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea tuturor inculpaților la plata

sumelor de câte 9.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, pe baza probatoriului administrat

în faza de urmărire penală, precum și în fața instanței de judecată

(declarațiile inculpaților, ale martorilor din acte reaudiați în fața instanței,

a actelor depuse în faza de cercetare penală și judecătorească), că prin

rechizitoriul nr. 270/D/P/2008 din 6 aprilie 2009 emis de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, au

fost trimiși în judecată, alături de alți 10 inculpați, și inculpații K.L.C. și

S.P.C., reținându-se în sarcina primului că, în perioada ianuarie - februarie

2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut mai multor persoane

droguri de mare risc, iar în sarcina celui de-al doilea că în luna decembrie

2008 a intermediat mai multe vânzări de droguri de risc și de mare risc.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și cei doi inculpați K.L.C. și S.P.C., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Instanța de prim

control judiciar, fixând termen intermediar la 7 aprilie 2010, pentru

verificarea legalității și temeiniciei arestării apelanților inculpați, prin

încheierea din aceeași dată, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest pentru fiecare

inculpat în parte, constatând, în esență, că în speță, au fost îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) din același cod, în

sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care

inculpații au fost cercetați și deduși judecății (fiind fapte de trafic de

droguri de risc și mare risc) sunt mai mari de 4 ani (limitele fiind între 10

și 20 de ani închisoare), că există probe certe că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în momentul

deliberării subzistau temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.

În cuprinsul

aceleiași încheieri s-a mai menționat și împrejurarea că era termen fixat

pentru soluționarea apelurilor la data 14 aprilie 2010, însă instanța de prim

control judiciar a dispus din nou amânarea judecării cauzei la 5 mai 2010.

Împotriva Încheierii

din 7 aprilie 2010 inculpații mai sus menționați au formulat, în termen legal,

recurs, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

sub nr. 3644/1/2010, fixându-se ca prim termen de judecată la 3 mai 2010.

Întrucât la termenul

fixat ambii recurenți inculpați inculpați au solicitat amânarea judecării

cauzei în vederea angajării unui apărător, în cauză s-a fixat nou termen la 17

mai 2010, termen până la care dosarul a fost restituit Curții de Apel

București, secția I penală, întrucât instanța de prim control judiciar fixase

termen la 5 mai 2010 pentru soluționarea apelurilor declarate, astfel cum a

rezultat din adresa de înaintare.

La termenul din 17

mai 2010 s-a constatat că dosarul ce fusese anterior restituit Curții de Apel

București, secția I penală, a fost înaintat Înaltei Curți, dar nu spre a fi

atașat la dosarul prezentei cauze, ci împreună cu recursurile declarate de

aceiași inculpați împotriva Încheierii de ședință din 5 mai 2010 a Curții de

Apel București,secția I penală, recursuri ce fac obiectul altui Dosar nr.

4238/1/2010, înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți, cu termen la

19 mai 2010, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

Recurenții inculpați

K.L.C. și S.P.C., aflați în stare de arest și asistați de același apărător

desemnat din oficiu, la termenul din 17 mai 2010, au precizat, pe rând, că

doresc să-și retragă recursurile formulate.

Față de manifestarea

de voință, liber exprimată de recurenții inculpați K.L.C. și S.P.C., Înalta

Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

4

raportat la art. 369

C. proc. pen., va lua act de retragerea recursurilor declarate de aceștia

împotriva Încheierii din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală, pronunțată în Dosarul nr. 14347.01/3/2009 (nr. 722/210).

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorului

desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declarațiile de retragere a recursurilor

formulate de inculpații K.L.C. și S.P.C. împotriva Încheierii din 7 aprilie 2010

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

14347.01/3/2009 (nr. 722/210).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 mai 2010.