ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 341/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 341/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița, secția comercială, de contencios administrativ,

reclamanții

S.G.,

C.A., P.E., U.E., M.M., O.A., T.T.I. au chemat în judecată pe pârâtele Agenția

Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița, Agenția Națională pentru

Prestații Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la

organizarea concursului în vederea promovării în clasa superioară și implicit

obligarea instituției competente la acordarea avizului necesar.

Prin întâmpinarea

existentă la dosar, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat

excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a Tribunalului

Dâmbovița și a solicitat declinarea competenței în favoarea secției contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița.

De asemenea, pârâta

anterior individualizată a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pe de altă parte,

reclamanții au depus o cerere modificatoare sub aspectul temeiului juridic al

acțiunii.

În plus, pârâta

Agenția Națională pentru Prestații Sociale Dâmbovița a depus la dosarul cauzei

o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică.

Totodată, pârâta

Agenția Națională pentru Prestații Sociale a formulat o întâmpinare, în care a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei,

a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.

Prin sentința nr. 157

din 09 februarie 2010, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, de contencios

administrativ, a admis excepția invocată din oficiu privind necompetența

materială și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de

Apel Ploiești, reclamanții și-au completat cererea de chemare în judecată prin

indicarea posturilor ocupate la acel moment în cadrul Agenției Județene pentru

Prestații Sociale Dâmbovița și a acelor funcții la care sunt îndreptățiți să le

ocupe ca urmare a promovării într-o clasă superioară.

Prin sentința nr. 119

din 10 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a Agenției Naționale pentru Prestații Sociale și a Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, invocate de cele două pârâte, ca neîntemeiată și a

respins acțiunea modificată și completată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari

publici în cadrul pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița,

iar în cursul anului 2009, aceștia au absolvit instituții de învățământ

superior.

La pronunțarea

sentinței, au fost avute în vedere prevederile art. 63 din Legea nr. 188/1999,

ale H.G. nr. 611/2008, dar și ale Ordinului nr. 10280/2008.

În concepția Curții

de apel, funcțiile publice aflate în discuție pot fi transformate în funcții

publice un nivel de studii superior, în urma promovării funcționarilor publici

numai cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Judecătorul fondului

a precizat faptul că o transformare a funcțiilor publice, astfel cum a fost

solicitată de către reclamanți, nu poate fi dispusă decât prin avizarea

acesteia de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, ce au atribuții legale în ceea ce privește

gestiunea curentă a resurselor umane, în contextul în care o astfel de

transformare este condiționată de fondurile bugetare alocate.

Pentru a pronunța

soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, prima

instanță a luat în considerare obiectul acțiunii cu care a fost învestită,

scopul cererilor formulate de reclamanți (promovarea lor în clase superioare),

situația actuală a respectivilor funcționari publici.

Cu această ocazie, au

fost menționate atribuțiile legale ale celor două pârâte pentru care a fost

invocată lipsa calității lor procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, au

fost avute în vedere dispozițiile art. 63 din Statutul funcționarilor publici,

dar și ale Ordinului nr. 10280/2008.

Concluzia firească a

primei instanțe a fost aceea că Agenția Națională pentru Prestații Sociale și

Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu au avizat favorabil în mod

justificat structura organizatorică a Agenției Județene pentru Prestații

Sociale Dâmbovița, în sensul transformării funcțiilor publice cu nivel

inferior, pe care sunt încadrați reclamanții, în funcții publice cu nivel

superior; în stabilirea numărului de posturi la nivel teritorial, cele două

instituții au competență deplină, inclusiv dreptul de a aprecia oportunitatea

transformării funcțiilor publice, ce generează și necesitatea de fonduri

suplimentare pentru plata drepturilor salariale aferente funcțiilor publice cu

nivel superior, fonduri de care cele trei instituții pârâte nu dispune; pe de

altă parte, normele ce reglementează promovarea funcționarilor publici în

funcții publice cu nivel superior sunt dispozitive, iar nu imperative.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești au declarat recurs în termen legal reclamanții, care au

solicitat desființarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei,

admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea căii

extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenții consideră că hotărârea judecătorească este lipsită de

temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Mai precis, după ce

au realizat un istoric al situației de fapt, recurenții au reiterat drepturile

și obligațiile funcționarilor publici, astfel cum au fost descrise în Legea nr.

188/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În concepția

recurenților, promovarea în clasă reprezintă o modalitate de dezvoltare a

carierei funcționarilor publici prin modificarea raporturilor de serviciu și

transformarea administrativă a postului deținut într-unul de o calitate

superioară, atât ca atribuții, cât și ca responsabilități, determinată de

absolvirea cu diplomă de licență a unei forme de învățământ superioare.

De asemenea,

recurenții au menționat că acest proces este condiționat de natura studiilor

absolvite și de condiția de a promova examenul organizat în acest sens (care

transformă o vocație într-un drept).

În acest context,

recurenții au indicat prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, așa

cum a fost modificat de art. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 105/2009, ale art. 50,

art. 63, art. 107 și art. 107

1

din Statutul funcționarilor publici,

ale art. 14 din H.G. nr. 611/2008.

În esență,

recurenții-reclamanți au considerat că dreptul la carieră nu este un drept care

să permită unor instituții din structura Ministerului Muncii să transforme

vocația unor funcționari publici într-un drept al acestora, iar alte instituții

din structura aceluiași minister să lase această vocație la același nivel sine

die.

În optica

recurenților, această situație determină și apariția unei discriminări între funcționarii

publici din cadrul instituțiilor deconcentrate ale aceleiași autorități

publice, amintind în acest sens practica instanței europene a drepturilor

omului de la Strasbourg.

Prin întâmpinarea de

la dosar, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Pe de altă parte,

intimata Agenția Națională pentru Prestații Sociale a pus aceleași concluzii pe

fondul cauzei, iar pe cale de excepție, a invocat aceeași lipsă a calității

sale procesuale pasive.

Totodată, intimata

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița a depus întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea recursului.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în baza

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 și art. 28 din

Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.

Instanța de control

judiciar constată că sentința recurată este legală și temeinică, în speță

nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304

1

C. proc. civ.

în vederea casării sau modificării hotărârii.

Instanța de fond a

reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în

cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de această

situație faptică.

Așadar, motivul de

nelegalitate invocat de recurenți și impus de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu

poate fi reținut, nefiind dovedit.

Așa cum s-a susținut

anterior, recurenții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Agenția

Județeană pentru Prestații Sociale Dâmbovița, iar în cursul anului 2009,

aceștia au absolvit instituții de învățământ superior.

Într-adevăr, potrivit

art. 63 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public poate promova în funcția

publică și avansa în trepte de salarizare, în condițiile legii.

Așa cum a arătat și

prima instanță, intimata Agenția Națională pentru Prestații Sociale are

atribuția stabilirii numărului de posturi la nivel teritorial din cadrul

agențiilor de prestații sociale, iar actele normative care îi guvernează

organizarea și funcționarea sunt reprezentate de O.U.G. nr. 116/2007 și de H.G.

nr. 1285/2008.

Prin urmare,

gestiunea curentă a resurselor umane și funcțiilor publice este asigurată de

această autoritate publică, iar fără avizarea favorabilă a structurii

organizatorice a agențiilor teritoriale, acestea din urmă nu pot transforma

funcțiile publice drept consecință a promovării funcționarilor publici

încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, pe o funcție publice

un nivel superior.

În altă ordine de

idei, funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție

publică în parte de conducătorul acesteia, pe baza activităților prevăzute

pentru respectiva autoritate, astfel că o transformare a funcțiilor publice,

astfel cum a fost solicitată de către recurenți, nu poate fi acordată decât

prin avizarea acesteia de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale și

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ce au atribuții legale în

gestionarea curentă a resurselor umane. Nu trebuie ignorat faptul că o asemenea

transformare este condiționată și de cuantumul fondurilor bugetare alocate.

Pe de altă parte,

Înalta Curte apreciază că argumentele prezentate de prima instanță cu ocazia

soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Agenția

Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor

Publici sunt corecte din punct de vedere legal.

Pe fondul cauzei,

instanța de control judiciar consideră că trebuie amintit art. 63 din Statutul

funcționarilor publici, potrivit căruia un asemenea funcționar poate promova în

funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, fiind necesar ca

funcționarii publici încadrați pe funcții publice cu nivel inferior să facă

dovada că au absolvit o formă de învățământ superior.

De asemenea, Ordinul

nr. 10280/2008, prin care a fost aprobat Regulamentul cadru pentru organizarea

și desfășurarea examenului de promovare în clasă, a funcționarilor publici

încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, care absolvă o formă

de învățământ superior de lungă sau scurtă durată, precizează că promovarea se

realizează prin transformarea postului pe care sunt încadrați respectivii

funcționari publici.

Înalta Curte este de

acord cu afirmațiile judecătorului fondului, în sensul că prevederile normative

mai sus individualizate conțin norme dispozitive, iar nu imperative, motiv

pentru care funcționarii publici aflați într-o situație similară cu cea a

recurenților-reclamanți au doar o vocație de a fi promovați, iar asemenea

vocație nu poate fi exercitată decât prin aprobarea de către intimatele-pârâte

a organizării concursului și prin avizarea favorabilă a structurii

organizatorice a Agenției Județene pentru Prestații Sociale Dâmbovița, în care

să fie prevăzute noile funcții publice un nivel superior, cu încadrarea în

fondurile bugetare alocate.

În raport de cele

menționate anterior, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.G., C.A., P.E., U.E., M.M., O.A., T.T.I. împotriva sentinței nr.

119 din 10 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2011.