ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cadrul procesual

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 6869/120/2010, reclamantul M.C. a solicitat anularea

Ordinului nr. 1691 din 8 decembrie 2010 emis de Ministerul Muncii Familiei și

Protecției Sociale, prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu

și eliberarea din funcție, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată; reintegrarea în

funcția publică deținută anterior încetării raportului de serviciu, conform art.

106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, precum și obligarea la plata unei

despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate și recalculate și

cu celelalte drepturi ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă în funcția

publică deținută anterior încetării raportului său de serviciu.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că din anul 2000 a deținut funcția de inspector social, grad principal în cadrul I.T.M. Dâmbovița, iar de la 1 iulie 2010

Compartimentul de inspecție socială a fost preluat de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale – D.G.I.S., conform O.U.G. nr. 68/2010 privind

unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau

sub autoritatea sa.

S-a mai arătat că

încetarea raportului de serviciu s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 100 alin.

1 lit. a) și b) și alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, deoarece la nivel teritorial atribuțiile aferente

postului nu s-au modificat în proporție de peste 50 %, dimpotrivă, numărul

misiunilor de inspecție s-a dublat în perioada ianuarie-septembrie 2010,

comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, astfel că reducerea unui post

de inspector social principal din cadrul Compartimentului teritorial de

inspecție socială Dâmbovița este nejustificată și abuzivă.

A mai arătat

reclamantul că noua structură organizatorică a compartimentului s-a efectuat

fără o analiză prealabilă a dosarelor de personal ale celor 3 inspectori

existenți la 1 iunie 2010, încălcându-se astfel prevederile art. 100 alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 188/1999.

Prin sentința nr. 1152

din 9 mai 2011, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată de către pârât

și a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr.

237 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantului M.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul și-a

desfășurat activitatea, în calitate de funcționar public, având funcția de

inspector social, grad principal, la I.T.M. Dâmbovița – Compartimentul de Inspecție

Socială.

Ca urmare a intrării

în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 329/2010

privind

reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea

cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea

acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, s-a

reglementat obligația reorganizării unor autorități și instituții publice, prin

desființarea acestora sau reducerea de posturi - în condițiile art. 3 din legea

precizată.

Astfel,

Inspecția Socială s-a desființat (conform pct. 52 din Anexa 1 la lege), ca

urmare a comasării prin absorbție și preluării activității sale de către

Inspecția Muncii, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 1377/2009,

personalul Inspecției Sociale a fost preluat sau, după caz, transferat în

interesul serviciului la Inspecția Muncii, fiind, fie încadrat în numărul de

posturi aprobat conform legii, fie disponibilizat și beneficiind de măsurile de

protecție socială reglementate de lege.

Ca

urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 68/2010

privind unele măsuri

de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a

activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub

autoritatea sa (art. 1, 2 și 4) pârâtul s-a reorganizat prin reducerea de

posturi și prin preluarea activității de inspecție socială din cadrul

Inspecției Muncii.

Prin H.G. nr. 728/2010,

pentru modificarea și completarea H.G. nr. 11/2009, s-a redus numărul maxim de

posturi pentru aparatul de lucru al pârâtului (pct. nr. 7) de la 879 la 660 de

posturi, urmând ca încadrarea personalului său în acest număr de posturi și pe

noile funcții aferente aprobate să se facă (art. III) în termenul prevăzut de art.

4 din O.U.G. nr. 68/2010 (

45 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență

), cu respectarea procedurii,

dispozițiilor legale și regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de

funcții, precum și a procedurii de restructurare și reorganizare, aprobată prin

ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale.

Urmare acestor

măsuri, pârâtul a preluat de la I.T.M. Dâmbovița 3 inspectori sociali, din care

2 cu grad profesional principal (printre care și reclamantul) și unul cu grad

profesional superior.

Prin O.M.M.F.P. nr. 621/2010

a fost aprobată structura pe compartimente și repartizarea posturilor din

cadrul aparatului de lucru al pârâtului – anexa 1, structura pe compartimente

teritoriale și repartizarea posturilor din cadrul D.G.I.S. – anexa 2, precum și

Statul de funcții pentru aparatul de lucru al pârâtului – anexa 3.

Întrucât, așa cum s-a

arătat anterior, pârâtul a preluat activitatea de inspecție socială de la Inspecția Muncii, în cadrul său s-a înființat, ca urmare a reorganizării, D.G.I.S., căreia

i-au fost repartizate (din numărul total de 660 posturi) un număr de 136

posturi, din care 96 pentru compartimentele teritoriale ale direcției, astfel

că pentru Compartimentul Teritorial Dâmbovița au fost repartizate 2 posturi,

respectiv un post de inspector social grad profesional principal și unul de

inspector social grad profesional superior.

Totodată, prin O.M.M.F.P.

nr. 614/2010 a fost aprobată procedura de restructurare și reorganizare a

pârâtului (în Anexa), în cadrul căreia s-a prevăzut, printre altele, că în

cazul unui compartiment a cărui structură organizatorică a fost modificată

existau mai mulți funcționari publici decât posturile aprobate, atunci ocuparea

acestora se face prin examen organizat conform procedurii menționate [(art. 1

alin. (3) din anexa)], iar dacă

există un post de aceeași

categorie, clasă și/sau de același grad profesional, ocupat de un singur

funcționar public, acesta nu va mai susține proba de examen, păstrându-și

postul respectiv [(art. 1 alin. (4) din anexa)].

Ca urmare, întrucât

în cadrul structurii Compartimentului teritorial Dâmbovița s-a aprobat un

singur post de inspector social grad profesional și au fost preluați doi astfel

de inspectori (reclamantul și N.L.), ocuparea acestuia trebuia făcută prin

concurs, iar postul de inspector social grad profesional superior urma să fie

ocupat, conform procedurii menționate anterior, de funcționarul public C.G., aceasta

fiind singura cu această categorie/clasă /grad profesional.

În consecință,

pârâtul l-a notificat pe reclamant cu privire la faptul că urma să se organizeze

examen pentru ocuparea singurului post aprobat de inspector social grad

principal, prin adresa nr. 1142/2010, însă ulterior reclamantul nu s-a

prezentat la examen, aspect ce rezultă și din centralizatorul nominal al

rezultatelor examenului organizat de către pârât, astfel că, prin adresa nr. 1756/2010,

pârâtul i-a acordat acestuia un preaviz de 30 de zile [(art. 4 alin. (5) din

Procedură și art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999)] calendaristice, în

perioada 10 august 2010 – 8 septembrie 2010, reclamantul refuzând semnarea

acesteia.

Ulterior, pârâtul i-a

comunicat reclamantului, prin adresele nr. 1925/2010 și nr. 2019/2010, lista

posturilor vacante din cadrul D.G.I.S. – Compartimentul Teritorial Dâmbovița (respectiv

1 post, ca urmare a faptului că nici celalalt inspector social gard principal, N.L.,

nu s-a prezentat la examen), doar acesta din urmă optând pentru ocuparea

postului precizat, reclamantul neformulând vreo opțiune.

La data de 8

decembrie 2010 termenul de preaviz acordat reclamantului a încetat (acesta

fiind prelungit, ca urmare a perioadei de concediu medical în care s-a aflat

reclamantul), astfel că ministrul muncii, familiei și protecției sociale a emis

la data de 8 decembrie 2010 Ordinul nr. 1691, prin care s-a dispus încetarea

raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberare din funcția publică,

ordin contestat în prezenta cauză.

Raportat la toate

dispozițiile legale precizate anterior, instanța de fond a reținut că

măsura luată prin Ordinul nr. 1691/2010, este legală, aceasta fiind

fundamentată pe măsurile de reorganizare aprobate prin lege și luată cu

respectarea procedurii expres reglementate în acest sens.

Astfel, Curtea a

înlăturat apărările reclamantului, vizând nelegalitatea ordinului, ca urmare a

aplicării dispozițiilor O.U.G. 68/2010 cu încălcarea dispozițiilor art. 100 alin.

(1) lit. a) și b) și alin. (4) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a faptului că

atribuțiile posturilor reduse nu s-au modificat în proporție de peste 50 %,

deoarece dispozițiile precizate sunt aplicabile, în opinia instanței, în

eventualitatea în care, în urma reorganizării autorității sau instituției

publice s-ar fi modificat anumite posturi și s-ar fi creat noi funcții,

diferite de cele vechi, situație în care se poate pune problema comparării

atribuțiilor postului desființat cu cele ale postului nou înființat ca urmare a

reorganizării.

Or, în cauză nu

există o astfel de situație premisă, în urma reorganizării neînființându-se noi

funcții sau posturi, ci, practic, la nivelul postului ocupat de către reclamant

operând doar o reducere, de la 2 posturi identice la unul singur.

Curtea mai reține că

această reducere a operat ca urmare a adoptării Ordinului nr. 621/2010, ordin

care nu a fost revocat, anulat sau desființat în orice alt mod.

Nu pot fi admise nici

criticile reclamantului, privind neverificarea dosarului profesional și a

pregătirii profesionale a funcționarilor publici cu ocazia stabilirii noii

structuri organizatorice a aparatului de lucru al pârâtului, fundamentarea

defectuoasă a necesarului de personal al aparatului de lucru al pârâtului, etc.,

întrucât măsura reorganizării pârâtului a fost dispusă, în esență, prin lege,

fiind de notorietate publică măsurile luate de Guvernul României, privind

reducerea schemei funcționare a autorităților și instituțiilor publice și

implicit a numărului personalului salarizat din fondurile publice, măsuri

dispuse, în esență, ca urmare a legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009, precum și

în baza unor acte normative și administrative cu caracter normativ, care nu au

fost revocate, anulate sau legal desființate.

Referitor la

îngrădirea nivelului de trai decent al reclamantului, ca urmare a

imposibilității acestuia de a-și achita facturile, taxele și impozitele, precum

și de a-și asigura necesitățile sale și ale familiei sale, Curtea a apreciat că

nu ar putea constitui un motiv de nelegalitate sau netemeinice a Ordinului nr. 1691/2010,

în condițiile în care acesta a fost legal emis, cu respectarea actelor

normative și a procedurilor expres reglementate cu ocazia reorganizării

pârâtului.

Pe de altă parte,

Curtea a constatat că se poate reține și o culpă a reclamantului în producerea,

eventuală, a consecințelor menționate, întrucât acesta în mod nejustificat a

refuzat inițial să se prezinte la examenul pentru ocuparea postului de

inspector social grad principal, organizat conform procedurii adoptate prin

Ordinul 614/2010, și ulterior să opteze pentru ocuparea acestui post, ca urmare

a neocupării lui prin examen.

Or, nemo auditur propriam

turpitudinem allegans, principiu de drept care își găsește pe deplin

aplicabilitate față de aspectul analizat.

Pentru

toate aceste considerente, Curtea a apreciat că ordinul contestat de către

reclamant este legal, astfel că cererea de anulare a acestuia este

neîntemeiată.

Pe

cale de consecință, și cererea de reintegrare în funcția publică deținută și

obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale sunt neîntemeiate, acestea

din urmă fiind accesorii cererii de anulare a măsuri încetării raportului de

serviciu al reclamantului și depinzând de modul de soluționare a acestuia,

conform principiului de drept accesorium sequitur principale.

3.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva

sentinței curții de apel a formulat recurs reclamantul M.C., fără a-și

încadra în drept motivele invocate.

În

esență, recurentul a susținut că încetarea raportului de serviciu s-a

făcut în mod abuziv ca urmare a aplicării defectuoase a O.U.G. nr. 68/2010

și a încălcării grave a prevederilor art. 100 alin. (2) lit. c) și alin.

(4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Recurentul

a mai arătat că instanța de fond a reținut eronat ca și culpă

personală neprezentarea la concursul de ocupare a postului de inspector social

grad principal, deși prin probele depuse la dosar a demonstrat că a

atenționat Minsterul Muncii, în scris, prin 3 memorii privind

fundamentarea defectuoasă a necesarului de personal și încălcarea Legii nr.

188/199 privind statutul funcționarilor publici.

Intimatul

– pârât M.M.F.P.S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în

continuare.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Actul

administrativ atacat de recurentul–reclamant M.C. este Ordinul nr. 1691/2010

emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu al recurentului-reclamant, pentru motive

neimputabile și eliberarea sa din funcție, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Recurentul,

în calitate de inspector social clasa I, grad profesional principal, treapta 1

de salarizare, gradația 5 la M.M.F.P.S., fusese preluat de către intimat de la Inspecția

Muncii în baza art. 2 din O.U.G. nr. 68/2010, privind unele măsuri de reorganizare

a M.M.F.P.S. și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea

sau sub autoritatea sa.

Examinând legalitatea

intrinsecă a actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu al

recurentului-reclamant, Înalta Curte consideră că sunt nefondate criticile formulate

de recurent.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) și alin.

(6):

„(1)

Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune

eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică

funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în

următoarele cazuri:

(…)

b)

autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a

reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul

public;

(…)

(3)în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea

sau instituția publică este obligată să acorde

funcționarilor publici un preaviz de

30 de zile calendaristice.

(…)

(5)

în cazurile prevăzute

la-alin.

(1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau

instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are

obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.

(6)

în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) și e), dacă nu există funcții

publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice,

autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita A.N.F.P., în

perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există

o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz,

funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.”

În

contextul măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, în cursul anului 2010

au fost adoptate mai multe acte normative, dintre care prezintă relevanță

deosebită, în speță, H.G. nr. 728/2010 de modificare și completare a H.G. nr. 11/2009

privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S., prin care numărul maxim de

posturi aprobat pentru aparatul de lucru al ministerului s-a redus cu 219

posturi, ale cărei dispoziții au fost puse în executare prin Ordinul nr. 621/2010

al M.M.F.P.S.

Prin acest din urmă

act administrativ, care nu a fost contestat de către recurent nici direct, nici

pe calea excepției de nelegalitate, s-a aprobat structura pe compartimente și

repartizarea posturilor din cadrul aparatului propriu al M.M.F.P.S., conform

anexei nr. 1 și structura pe compartimentele teritoriale și repartizarea posturilor

din cadrul D.G.I.S., pentru Compartimentul Teritorial Dâmbovița fiind repartizate

2 posturi, respectiv un post de inspector social grad profesional principal și

unul de inspector social grad profesional superior.

În

acest context, prima instanță în mod corect a respins criticile

recurentului referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) din

Legea nr. 188/1999.

Textul de lege invocat de recurent privește situația în

care

„autoritatea

sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării

activității în cazul în care

reducerea

unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică

în proporție de peste 50 % sau dacă sunt modificate condițiile

specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii” or, în

speță,

nu

există o astfel de situație premisă, la nivelul postului ocupat de către

reclamant operând doar o reducere, de la 2 posturi identice, la unul singur.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din procedura de restructurare și reorganizare la nivelul

acestui minister aprobată prin Ordinul nr. 614/2010 emis de Ministrul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, în cazul în care, în urma

restructurării/reorganizării, în cadrul unui compartiment există mai mulți

funcționari publici decât posturi alocate, ocuparea acestora se face prin

examen, organizat conform prezentei proceduri, susținut pentru posturi de

aceeași categorie, clasă și/sau grad profesional.

Din

actele depuse la dosar rezultă că recurentul a fost notificat în scris cu

privire la posturile pe care putea candida și la examenul organizat în

condițiile Ordinului nr. 614/2010 și cu toate că și-a exprimat

opțiunea de a participa, nu s-a prezentat la examen.

De

asemenea, rezultă că în perioada de preaviz au fost respectate prevederile art.

99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în sensul că recurentului i-a fost

comunicată lista posturilor funcțiilor publice vacante din cadrul

Compartimentului teritorial de inspecție socială din județul

Dâmbovița al D.G.I.S., post de inspector social grad principal, pentru

ocuparea acestuia optând doar doamna N.L., precum și lista posturilor

vacante pusă la dispoziție de către A.N.F.P., însă recurentul nu a

formulat nicio opțiune în acest sens.

În

raport de aceste împrejurări, se poate concluziona că recurentului nu i s-a îngrădit,

ci i s-a respectat dreptul la muncă, precum și libertatea de a munci, prin

posibilitatea de a opta pentru una din modalitățile legale de a se angaja în

cadrul instituției reorganizate, asigurându-i-se protecția socială

corespunzătoare, fiind întru, totul respectate dispozițiile legale la emiterea

Ordinului nr. 1691/2010, cum corect a concluzionat și prima instanță.

Cum

recurentul nu și-a valorificat dreptul de a participa la examen pentru

ocuparea postului și

nu și-a exercitat nici dreptul de opțiune acordat ca urmare a neocupării

postului prin examen, în mod corect prima instanță a reținut că este

aplicabil principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans,

potrivit căruia n

imănui

nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria sa

culpă pentru a valorifica un drept, atitudinea recurentului echivalând practic

cu o renunțare la funcția publică.

5.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Constatând

că sentința atacată este temeinică și legală, că nu este afectată de niciunul din

motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.C. împotriva sentinței nr. 237 din 12 septembrie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.