ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3486/2012

Asupra

recursului de față;

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1.Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea

formulată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 1253 din 05 iulie 2011, reclamantul M.P. a chemat în judecată

pe pârâții Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

București și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - București

pentru:

- obligarea

pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

București la plata, în favoarea statului, a unei amenzi de 20% din salariul mediu

brut pe economie, pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii asupra

prezentei acțiuni și până la executarea efectivă a deciziei nr. 2540 din 05 mai

2011, pronunțată de câtre Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr.

261/44/2010;

- obligarea

aceluiași pârât la plata câtre reclamant de despăgubiri de 20% din salariul

mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii

asupra prezentei acțiuni și până la executarea efectivă a deciziei nr. 2540 din

05 mai 2011, pronunțată de câtre Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul

nr. 261/44/2010;

- obligarea

pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București la plata

câtre reclamant a sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuielile de judecată,

izvorâte din Dosarul nr. 261/44/2010 al Curții de Apel Galați și al Înaltei Curți

de Casație și Justiție și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de proces.

Prin

întâmpinare, Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților a invocat

lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități publice, iar, pe fond, a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.

Tot prin

întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.

I.2.Hotărârea

primei instanțe

Prin sentința

nr. 53 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.P., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

- Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și a aplicat pârâtului

Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților  București

o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până

la executarea efectivă a deciziei civile nr. 2540 din 05 mai 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

A obligat pe

pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

București să plătească reclamantului despăgubiri pentru întârziere de 20% din

salariul mediu brut pe economie, pe zi întârziere, până la executarea efectivă

a deciziei civile nr. 2540 din 05 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A obligat pe

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București la plata

sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 2540 din 05 mai 2011

pronunțată în Dosarul nr. 261/44/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție București

a admis recursul declarat de M.P. împotriva sentinței civile nr. 151 din 8 iunie

2010 a Curții de Apel Galați, a casat sentința recurată și, în consecință, a admis

acțiunea și a obligat pârâta Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul

de despăgubire în termen de 6 luni de la pronunțarea deciziei.

Întrucât pârâta

(Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) nu s-a conformat dispozițiilor

instanței, având în vedere faptul că Președintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților București conduce lucrările Comisiei Centrale, în temeiul

disp. art. 13 alin. (1) lit. a) alin. (2), alin. (4) și alin. (6) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, Curtea a apreciat că acțiunea este întemeiată și, în temeiul

prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

a aplicat pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților București o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere, până la executarea efectivă a deciziei civile nr. 2540 din 05

mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată a obligat

pe pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

București să plătească reclamantului despăgubiri pentru întârziere de 20% din salariul

mediu brut pe economie, pe zi întârziere, până la executarea efectivă a deciziei

civile nr. 2540 din 05 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București la plata cheltuielilor

de judecată către reclamant.

I.3.Recursurile

declarate în cauză

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurentele au

adus, în esență, aceleași critici hotărârii atacate, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor formulând motive de recurs și pe capătul de cerere privind obligarea

acestei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Un prim motiv

de recurs se referă la faptul că prima instanță, în soluționarea pe fond a cauzei,

nu a avut în vedere principiul dreptului la apărare al părților și implicit dreptul

părților la un proces echitabil.

În acest sens,

recurentele au susținut că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea normelor

de procedură privind citarea, în nume personal, a Președintelui Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu toate că amenda a fost aplicată

acestei părți, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, au

arătat recurentele, chiar reclamantul, prin cererea sa, a solicitat aplicarea amenzii

față de conducătorul autorității publice.

A doua critică

se referă la faptul că Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, pornind

de la atribuțiile acestuia stabilite prin art. 3 din H.G. nr. 1068/2007, atribuția

privind emiterea titlului de despăgubiri aparținând, exclusiv Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care apreciază că sancțiunea amenzii

se poate aplica comisiei în întregul său și nu președintelui acesteia, ținând cont

de caracterul colegial al deciziilor adoptate și de lipsa unei subordonări ierarhice

a membrilor comisiei față de președinte.

Recurentele au

mai formulat critici și cu privire la fondul cererii, în sensul că Președintele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a îndeplinit toate atribuțiile

stabilite de lege în sarcina sa, respectiv în Dosarul nr. 46212/CC a desemnat evaluator,

însă din motive neimputabile Comisiei, evaluatorul a anunțat că se află în imposibilitate

de a întocmi un raport de evaluare.

În susținerea

motivelor de recurs formulate, recurentele au invocat prevederile O.U.G. nr. 4/2012,

potrivit cărora, se suspendă pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire,

a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru

care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

O altă critică

a sentinței recurate se referă la faptul că instanța de fond a dispus, nelegal,

obligarea Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

la plata unor despăgubiri de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere,

până la executarea efectivă a deciziei nr. 2540/2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, având în vedere că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu sunt

în sensul aplicării despăgubirilor pentru întârziere conducătorului autorității

publice, ci doar în sensul aplicării amenzii ca măsură de constrângere a acestuia,

în situația în care, nu depune diligențele în vederea executării unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile.

Prin recursul

său, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor critică sentința instanței

de fond și sub aspectul obligării acestei autorități la plata cheltuielilor de judecată,

în cuantum de 10.000 RON.

Această autoritate

a apreciat că, în raport cu împrejurarea că acest litigiu s-a soluționat la primul

termen de judecată, prima instanță trebuia să aprecieze că onorariu este mult prea

mare în raport cu complexitatea dosarului și să facă aplicarea prevederilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii cheltuielilor de judecată.

A invocat în susținerea

acestor critici Decizia Curții Constituționale nr. 492/2006 și Jurisprudența C.E.D.O.

II.Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate precum

și din oficiu, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursurile

sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea

formulată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul M.P. a solicitat obligarea

pârâtului Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București

la plata, în favoarea statului, a unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe

economie, pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii asupra prezentei

acțiuni și până la executarea efectiva a deciziei nr. 2540 din 05 mai 2011 precum

și la plata de despăgubiri de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de

întârziere, de la data pronunțării hotărârii asupra prezentei acțiuni și până la

executarea efectivă a deciziei nr. 2540 din 05 mai 2011, pronunțată de câtre Înalta

Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 261/44/2010.

Cu toate acestea,

instanța de fond, deși a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea Președintelui

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților atât la plata, în favoarea

statului, a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum și în favoarea

reclamantului a unor despăgubiri de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe

zi de întârziere, a soluționat cauza fără citarea, în nume personal a Președintelui

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, încălcând astfel principiul

dreptului la apărare și al contradictorialității procesului civil și implicit dreptul

la un proces echitabil, consființite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Așa fiind și în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3), Teza a II-a, corelat cu art. 304

pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

se pronunță casarea hotărârii pronunțate, Înalta Curte urmează să trimită cauza

aceleiași instanțe, în vederea rejudecării cauzei cu respectarea normelor procedurale

privind citarea tuturor părților din dosar, respectarea principiul dreptului la

apărare precum și al principiului contradictorialității procesului civil.

Pentru considerentele

mai sus menționate, recursul va fi admis, soluția instanței de fond va fi desființată

și cauza va fi trimisă aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Cu ocazia rejudecării,

Curtea de Apel va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurentele pârâte,

ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 53 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

13 septembrie 2012.