ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5747/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2406 din 4 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul S.I., ca neîntemeiată, prin care se solicita constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității. Instanța de fond a reținut că în urma verificărilor întreprinse de C.N.S.A.S., prin Direcția de Investigații, ca urmare a cererii formulate de cotidianul Ev.Z.

s-a întocmit Nota de constatare din 10 noiembrie 2010 în care s-a consemnat că pârâtul S.I., născut la 19 iunie 1951, în localitatea Cândești - Vale, Jud. Dâmbovița, a fost recrutat de Securitate, după ce a obținut o bursă de studii din partea Facultății de Teologie a Universității din B. în scopul urmăririi stării de spirit din rândul celorlalți bursieri români precum și din rândurile emigrației românești din G. La dosarul cauzei a fost depus înscrisul Angajament, dat și semnat de pârât organelor de Securitate (fila 53) înregistrat la data de 28 din 19 decembrie 1977 și telegrama din 13 iunie 1978 din care rezultă că numele conspirativ al pârâtului atribuit de către Securitate a fost N. (fila 69). Prin Raportul cu propunere de abandonare a informatorului N. înregistrat la data de 13 mai 1989 (fila 81) organele Securității au consemnat că în procesul colaborării cu Securitatea N. „a adoptat o atitudine pozitivă fără a avea însă un aport corespunzător datorită inițial și unor calități necesare activității în care a fost angrenat manifestând timiditate, lipsă de inițiativă și un spirit exagerat de subordonare față de șefii ierarhici, la care s-a adăugat în timp și o evoluție nesatisfăcătoare a stării lui de sănătate”.

Rezultă că în cadrul colaborării cu Securitatea pârâtul nu a furnizat informațiile în modul urmărit de Securitate și aceasta a condus la abandonarea informatorului N. Din notele informative date de pârât Securității rezultă că pârâtul descria exact persoanele cu care se întâlnea în străinătate și starea de spirit din comunitatea românească dar este evident că pârâtul arăta mai mult aspectele care l-au impresionat plăcut decât aspectele de interes pentru Securitate.

Singurele informații, care de altfel au fost reținute și de reclamant în cererea de chemare în judecată, au fost că un anume teolog a încercat să îl provoace pe pârât la discuții referitoare la fosta Biserică U. și printre altele căuta să îl convingă să rămână la ei preot în G. și totodată că era bănuit că nu ar fi teolog, că ar fi fost mai degrabă un dogmatizat cu ideile sociale și comuniste (fila 90). Reclamantul susține că aceste informații relevă Securității dezaprobarea persoanei denunțate la adresa ideilor „socialiste” și „comuniste”. Instanța de fond a apreciat că din modul în care au fost relatate faptele de către pârât, rezultă că acestea au fost prezentate ca un schimb de opinii și de păreri între interlocutori pe care însăși persoana despre care s-a relatat nu le-ar fi ascuns, fiind prezentate public.

În ipoteza în care s-ar aprecia că pârâtul a relatat Securității informații prin care au fost semnalate atitudini potrivnice regimului comunist, aceste informații nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului pentru a fi încadrate în categoria informațiilor de natură să conducă la aprecierea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului. Cealaltă informație relatată de pârât Securității, reținută prin cererea de chemare în judecată, privește atitudinea unui doctorand român P. care frecventa o „așa zisă biserică (disidentă) care a fost înființată de un cerc de români reacționari”.

Cu privire la această informație cuprinsă în nota informativă din 14 septembrie 1979 (filele 90 - 94) ce relatează o atitudine potrivnică regimului comunist, se-a apreciat că nu este de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, cu referire la dreptul la viața privată întrucât din dosar nu rezultă că s-ar fi luat măsuri de către Securitate cu privire la înființarea unei biserici în străinătate. Deși pârâtul a fost recrutat de Securitate în luna decembrie 1977, iar Securitatea a hotărât abandonarea pârâtului în mai 1989, în perioada de 12 ani cât a durat această colaborare pârâtul nu a furnizat informații de natură să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Având în vedere că în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 se poate constata existența calității de „colaborator” doar în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții impuse s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru a fi constatată calitatea pârâtului de colaborator al fostei Securități. 2. Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul C.N.S.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se arată că potrivit Notei din 14 septembrie 1978, persoana denunțată era profund nemulțumită de situația social - politică din România, își manifesta solidaritatea cu Biserica Română – Unită (greco - catolică), biserică ce fusese abuziv desființată de regimul comunist și ai cărei credincioși sufereau persecuții din partea aceluiași regim, iar acestea ar fi suficient pentru a dovedi denunțarea de către intimat a unei atitudini potrivnice de către intimat a unei atitudini potrivnice regimului comunist. Cu toate acestea, prin aceeași notă sunt denunțate cel puțin încă două opinii potrivnice regimul comunist: încercarea persoanei denunțate de a-l convinge pe intimat să rămână în Germania de Vest, precum și atitudinea de simpatie a celui denunțat față de Biserica Română Unită (greco-catolică), abuziv desființată de regimul comunist.

Mai mult, prin aceeași notă, pârâtul a informat Securitatea despre atitudinea unui alt doctorand român care frecventa „o așa-zisă «biserică» (disidentă) care a fost înființată de un cerc de români reacționari”, atitudine care a fost prezentată ca potrivnică regimului comunist. Acestea dovedesc îndeplinirea primei condiții puse de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008) pentru reținerea calității de colaborator al Securității: furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist. A doua condiție de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale (și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi) în sensul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, iar această condiție este îndeplinită pentru că acțiunea de investigare presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viață privată.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a reținut că faptele relatate de pârât au fost prezentate ca un schimb de opinii și de păreri între interlocutori, iar dacă un astfel de considerent ar fi menținut, definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității nu s-ar mai putea aplica în nici un caz. S-a apreciat că este greșit și considerentul că intimatul a fost abandonat de Securitate – după o colaborare a de 11 ani și aceasta ar dovedi că acesta „nu a furnizat informațiile în modul urmărit de Securitate”. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea acțiunii și reținerea existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul S.I.

3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S. prin care să se constate calitatea de „colaborator” a pârâtului S.I. Instanța de fond a respins acțiunea apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege. Criticile din recurs ce vizează soluția instanței de fond sunt nefondate. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, „colaborator” al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din interpretarea acestui text rezultă că, pentru a putea stabili calitatea de colaborator, se cer a fi îndeplinite două condiții: - informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Deși în Nota de constatare s-au făcut referiri la multe note informative pe care pârâtul le-ar fi dat Securității comuniste, în acțiunea în constatare, ca de altfel și în motivele de recurs, a fost reținută o notă din 14 septembrie 1978 care se referă la o persoană denunțată pentru că își manifestă solidaritatea cu Biserica Greco - Catolică și o altă persoană care frecventa o „biserică” disidentă, iar recurentul C.N.S.A.S.

apreciază că aceste referiri și informații sunt suficiente pentru a se putea constata calitatea de „colaborator” al Securității a pârâtului S.I. Din analiza acelei Note din 14 septembrie 1978, invocată de recurentul-reclamant C.N.S.A.S., se constată, însă, că informațiile furnizate nu pot fi considerate ca informații furnizate Securității care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și că acestea vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În acea notă, pârâtul a relatat despre mai multe întâlniri pe care le-a avut cu diverse persoane, despre discuțiile avute cu acestea, dar în nici un caz, nu sunt informații care să fie considerate atitudini potrivnice regimului totalitar, chiar dacă, unele dintre discuții s-au referit la Biserica Greco - Catolică, iar referirile la biserica „disidentă” nici ele nu pot fi considerate ca încadrându-se în prevederile O.U.G.

nr. 24/2008. Faptul că pârâtul a avut discuții în contradictoriu cu o persoană pe teme de teologie și de istorie, sau că acea persoană a încercat să-l provoace pe pârât la discuții referitoare la fosta Biserică Unită, dar fără a preciza dacă acea persoană a făcut o anumită afirmație, nu poate conduce la concluzia că acea persoană ar fi făcut referiri la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Nici cele relatate despre comportamentul persoanei „care a început să cânte la o așa-zisă biserică dizidentă” nu pot fi considerate ca activități sau atitudini potrivnice regimului comunist. Nefiind îndeplinită condiția referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar, aceste informații nici nu puteau să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul va nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 2406 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.