ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1271/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 04 aprilie 2011, sub nr. 3085/2/2011 reclamantul C.N.S.A.S., a formulat acțiune în constatare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate calitatea de colaborator al securității în ceea ce îl privește pe pârâtul D.N. În motivarea cererii, s-a arătat că prin cererea nr. P 5185/09 din 17 noiembrie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către cotidianul „E.Z.", se solicita verificarea în ceea ce îl privește pe domnul D.N., în calitate de Prorector al Universității „O." din Constanța. S-a arătat că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. CO1.

din 20 mai 2010, pârâtul D.N., fiind doctorand al unei Universități din A.A., a fost recrutat de către Direcția de Informații Externe, pentru obținerea de informații din cercurile politice și teologice din Etiopia. I s-a atribuit numele conspirativ „D.N.". A fost abandonat din rețea la data de 09 septembrie 1976. Ulterior, la data de 30 mai 1981, domnul D.N. a fost recrutat de către Securitatea Municipiului București, pentru încadrarea informativă a studenților și doctoranzilor de la Institutul Teologic din București. La aceeași dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ D.N.". A mai fost invocată de reclamant și nota informativă furnizată de către D.N., la data de 01 aprilie 1974, referitoare la prelegerile ținute de cunoscutul predicator lutheran și fost deținut politic R.W.

La termenul din data de 29 martie 2012, pârâtul a invocat excepția tardivității formulării cererii de constatare a calității de colaborator, arătând că așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul instanței, Nota de constatare a fost adoptată la data de 20 mai 2010, iar acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04 aprilie 2011, la aproape 1 an de zile de la data aprobării. Instanța analizând excepția tardivității, a respins-o, arătând că O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede nici un termen pentru C.N.S.A.S. de a introduce la, secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, de la data adoptării Notei de constatare, iar dispozițiile din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

nu pot adăuga la lege. Prin sentința nr. 2296 din 30 martie 2012, Curtea de Apel București a respins excepția tardivității invocată de pârâtul D.N. și a constatat calitatea acestuia de colaborator al securității. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva Sentinței curții de apel a declarat recurs pârâtul D.N., invocând dispozițiile art. 304 1 și ale art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului C.N.S.A.S. În opinia recurentului, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu încălcarea prevederilor legii, întrucât pentru constatarea calității de colaborator al securității trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condiții care nu sunt îndeplinite în cazul de față. Susține recurentul că judecătorul fondului s-a limitat doar să prezinte argumentele reclamantului, fără să procedeze la analizarea acestora prin prisma materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Un alt motiv de recurs se referă la faptul că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - critică de nelegalitate subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cu neobservarea probelor din dosar - critică de netemeinicie ce poate fi avută în vedere de instanța de recurs potrivit art. 304 1 C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. După cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. CO1. din 20 mai 2010, pârâtul D.N., fiind doctorand al unei Universități din A.A., a fost recrutat de către Direcția de Informații Externe, pentru obținerea de informații din cercurile politice și teologice din Etiopia.

I s-a atribuit numele conspirativ „D.N.". Ulterior, la data de 30 mai 1981, domnul D.N. a fost recrutat de către Securitatea Municipiului București, pentru încadrarea informativă a studenților și doctoranzilor de la Institutul Teologic din București. La aceeași dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ D.N.". Prin sentința nr. 2296 din 30 martie 2012, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., împotriva pârâtului D.N., în sensul că a fost constatată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe acesta. Concluziile primei instanțe sunt corecte, ele fiind împărtășite și de instanța de control judiciar. Referitor la condițiile prevăzute de lege pentru atragerea calității de colaborator, Înalta Curte reține că probele administrate au demonstrat cu prisosință justețea concluziilor curții de apel.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al securității „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”. În legătură cu această primă condiție, trebuie menționate Notele informative furnizate de către recurentul-pârât, în data de 04 decembrie 1981 și în data de 06 august 1983, sub numele conspirativ „D.N.", în care a informat organele de Securitate despre intențiile de evaziune din țară ale unor cunoscuți ai săi.

Totodată trebuie menționată și Nota informativă furnizată de către recurentul-pârât D.N., la data de 01 aprilie 1974, referitoare la prelegerile ținute de cunoscutul predicator lutheran și fost deținut politic R.W. Referitor la cea de a doua condiție cerută de O.U.G nr. 24/2008, anume aceea referitoare la conținutul notelor informative furnizate, din textul legal citat mai sus, rezultă că este suficient ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, condiție care, în cauza de față, este satisfăcută pe deplin de informațiile în litigiu. În concluzie , p rima instanță a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.N. împotriva sentinței nr. 2296 din 30 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2014.