ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1271/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 04 aprilie 2011, sub nr. 3085/2/2011 reclamantul C.N.S.A.S.,

a formulat acțiune în constatare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să

se constate calitatea de colaborator al securității în ceea ce îl privește pe pârâtul

D.N.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin cererea nr. P 5185/09 din 17 noiembrie 2009, adresată C.N.S.A.S.

de către cotidianul „E.Z.", se solicita verificarea în ceea ce îl privește

pe domnul D.N., în calitate de Prorector al Universității „O." din Constanța.

S-a arătat că așa cum

rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. CO1. din 20 mai 2010, pârâtul D.N.,

fiind doctorand al unei Universități din A.A., a fost recrutat de către Direcția

de Informații Externe, pentru obținerea de informații din cercurile politice și

teologice din Etiopia. I s-a atribuit numele conspirativ „D.N.". A fost abandonat

din rețea la data de 09 septembrie 1976.

Ulterior, la data de 30

mai 1981, domnul D.N. a fost recrutat de către Securitatea Municipiului București,

pentru încadrarea informativă a studenților și doctoranzilor de la Institutul Teologic

din București. La aceeași dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ

D.N.".

A mai fost invocată de

reclamant și nota informativă furnizată de către D.N., la data de 01 aprilie 1974,

referitoare la prelegerile ținute de cunoscutul predicator lutheran și fost deținut

politic R.W.

La termenul din data de

29 martie 2012, pârâtul a invocat excepția tardivității formulării cererii de constatare

a calității de colaborator, arătând că așa cum reiese din înscrisurile aflate la

dosarul instanței, Nota de constatare a fost adoptată la data de 20 mai 2010, iar

acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04

aprilie 2011, la aproape 1 an de zile de la data aprobării.

Instanța analizând excepția

tardivității, a respins-o, arătând că O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede nici un termen

pentru C.N.S.A.S. de a introduce la, secția de contencios administrativ și fiscal,

a Curții de Apel București acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator

al Securității, de la data adoptării Notei de constatare, iar dispozițiile din Regulamentul

de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. nu pot adăuga la lege.

Prin sentința nr. 2296

din 30 martie 2012, Curtea de Apel București a respins excepția tardivității invocată

de pârâtul D.N. și a constatat calitatea acestuia de colaborator al securității.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea

dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului și de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și

Politice, precum și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor,

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 19 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva Sentinței curții

de apel a declarat recurs pârâtul D.N., invocând dispozițiile art. 304

1

și ale art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea

sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului C.N.S.A.S.

În opinia recurentului,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu încălcarea prevederilor

legii, întrucât pentru constatarea calității de colaborator al securității trebuiau

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

condiții care nu sunt îndeplinite în cazul de față.

Susține recurentul că

judecătorul fondului s-a limitat doar să prezinte argumentele reclamantului, fără

să procedeze la analizarea acestora prin prisma materialului probator administrat

în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Un alt motiv de recurs

se referă la faptul că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

respectiv a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - critică de nelegalitate

subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cu neobservarea probelor din dosar -

critică de netemeinicie ce poate fi avută în vedere de instanța de recurs potrivit

art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

După cum rezultă din cuprinsul

Notei de constatare nr. CO1. din 20 mai 2010, pârâtul D.N., fiind doctorand al unei

Universități din A.A., a fost recrutat de către Direcția de Informații Externe,

pentru obținerea de informații din cercurile politice și teologice din Etiopia.

I s-a atribuit numele conspirativ „D.N.".

Ulterior, la data de 30

mai 1981, domnul D.N. a fost recrutat de către Securitatea Municipiului București,

pentru încadrarea informativă a studenților și doctoranzilor de la Institutul Teologic

din București. La aceeași dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ

D.N.".

Prin sentința nr. 2296

din 30 martie 2012, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S., împotriva pârâtului D.N., în sensul că a fost constatată calitatea de

colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe acesta.

Concluziile primei instanțe

sunt corecte, ele fiind împărtășite și de instanța de control judiciar.

Referitor la condițiile

prevăzute de lege pentru atragerea calității de colaborator, Înalta Curte reține

că probele administrate au demonstrat cu prisosință justețea concluziilor curții

de apel.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al securității „persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale”.

În legătură cu această

primă condiție, trebuie menționate Notele informative furnizate de către recurentul-pârât,

în data de 04 decembrie 1981 și în data de 06 august 1983, sub numele conspirativ

„D.N.", în care a informat organele de Securitate despre intențiile de evaziune

din țară ale unor cunoscuți ai săi.

Totodată trebuie menționată

și Nota informativă furnizată de către recurentul-pârât D.N., la data de 01

aprilie 1974, referitoare la prelegerile ținute de cunoscutul predicator lutheran

și fost deținut politic R.W.

Referitor la cea de a

doua condiție cerută de O.U.G nr. 24/2008, anume aceea referitoare la conținutul

notelor informative furnizate, din textul legal citat mai sus, rezultă că este suficient

ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, condiție care, în cauza de față, este satisfăcută pe deplin de informațiile

în litigiu.

În concluzie , p

rima instanță a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului

administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele

care i-au format convingerea că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru

constatarea calității de colaborator a recurentului-pârât.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.N. împotriva sentinței nr. 2296 din 30 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie

2014.