ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4468 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul P.G., prin care solicita să se constatate calitatea acestuia de colaborator al Securității; de asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârât, precum și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la CNSAS sub nr. P 3260 din 06 din 09 august 2006, Centrul pentru Studii și Dezvoltare Comunitară a solicitat date privind persoanele publice aflate în funcții de conducere în universitățile enumerate în cerere și colaborările lor de tip poliție politică întreținute cu fostul Departament al Securității Statului sau cu alte servicii de informații, printre aceste persoane numărându-se și pârâtul. Prin cererea înregistrată la CNSAS sub nr. P 5185 din 09 din 17 noiembrie 2009, cotidianul "E.Z." a solicitat verificarea mai multor persoane printre care și pârâtul.

În urma verificării acestor cereri, CNSAS - Direcția Investigații a întocmit Nota de Constatare nr. DI/I/867 din 24 martie 2010 care a fost avizată de Direcția Juridică prin avizul nr. S/DJ/400 din 24 noiembrie 2010, în care se opinează că documentele prezentate la pct. D. și E din nota de constatare se circumscriu noțiunii de colaborator al Securității, astfel cum este aceasta definită la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Nota de Constatare, documentația ce a stat la baza întocmirii ei și avizul Direcției Juridice au fost înaintate Colegiului CNSAS care le-a analizat în ședința din data de 07 decembrie 2010. În stenograma acestei ședințe se menționează că au fost prezenți următorii membri ai Colegiului: C.S., L.C., D.P., C.B., F.C., L.T., C.T., V.T.

și C.I. și că a fost de acord Colegiul cu transmiterea documentelor în instanță, în acest sens fiind exprimate 7 voturi "pentru" și un vot împotrivă (L.T.). În procesul-verbal al ședinței din 07 decembrie 2010 se consemnează prezența celor 9 membri indicați în stenogramă, se precizează că ordinea de zi este adoptată cu 8 voturi "pentru", iar din lista de semnături lipsește semnătura dl. F.C., existând doar 8 semnături în această listă.

În adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 emisă de Cabinetul secretarului Colegiului CNSAS se consemnează că potrivit procesului-verbal nr. 72 din 07 decembrie 2010, Colegiul CNSAS, în cvorum de 8 membri, a analizat Nota de Constatare nr. S/DI/I/867 din 24 martie 2010 însoțită de avizul Direcției Juridice nr. 400 din 24 noiembrie 2010. Colegiul CNSAS aprobă cu majoritatea de 8 voturi nota și dispune Direcției Juridice sesizarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cu acțiune în constatare a calității de colaborator al Securității în privința dl. P.G. Cererea reconvențională formulată de pârât este neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate, se reține că cele patru înscrisuri cu privire la care a fost invocată nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; așa cum s-a menționat și în încheierea de ședință din 22 noiembrie 2011, nota de constatare conține rezultatul verificărilor realizate de Direcția Investigații din cadrul CNSAS, prin întocmirea acesteia nefiind stabilită calitatea persoanei ce a făcut obiectul verificării, de lucrător sau colaborator al Securității, în sensul art. 2 din O.U.G.

nr. 24/2008, astfel încât nu produce efecte juridice prin ea însăși; referitor la avizul Direcției Juridice, se constată că, deși concretizează voința unei autorități administrative, nu este un act administrativ de sine stătător ci o operațiune juridică, având în vedere că nu produce efecte juridice prin el însuși ci doar fundamentează manifestarea de voință în sensul aprobării notei de constatare și introducerii acțiunii în constatare în temeiul art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008; procesul-verbal al ședinței Colegiului CNSAS este un înscris în care se consemnează, potrivit art. 21 alin. (10) din Hotărârea CNSAS nr. 2/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizarea și funcționare a CNSAS, dezbaterile Colegiului și modul de adoptare a actelor, precum și a altor măsuri și reprezintă, de asemenea, o operațiune juridică și nu un act administrativ, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice; cât privește adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 emisă de Cabinetul Secretarului Colegiului CNSAS în care se consemnează că a fost aprobată de către Colegiu nota de constatare și s-a dispus Direcției Juridice sesizarea Curții de Apel București cu acțiune în constatare, se reține că nici aceasta nu intră în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre un înscris care consemnează parcurgerea etapei prevăzute de art. 35 alin. (5) din Regulamentul sus amintit, din procedura de analiză și investigații pe care CNSAS este abilitat să o desfășoare și care nu produce efecte juridice prin el însuși.

Critica formulată în privința avizului Direcției Juridice s-a referit la faptul că acesta este un act redactat post factum, susținându-se că semnăturile sunt xerocopiate după un colaj, critică ce s-a dovedit a fi neîntemeiată în condițiile în care la termenul de judecată din 06 martie 2012 la care a fost prezent apărătorul pârâtului, reprezentantul reclamantului a prezentat instanței originalul acestui aviz, ocazie cu care s-a constatat că este conformă cu originalul copia avizului aflată în dosar. De asemenea, s-a susținut că avizul, procesul-verbal nr. 72 din 7 decembrie 2010 și adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 menționează o altă situație decât cea care rezultă din stenograma ședinței, nefiind întrunit în ședința din 07 decembrie 2010 cvorumul stabilit pentru desfășurarea acesteia în condiții de legalitate: Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 23 din O.U.G.

nr. 24/2008 și art. 21 alin. (3) și (5) din Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS, Colegiul CNSAS lucrează în prezența a cel puțin 8 membri, iar actele Colegiului se adoptă cu majoritate simplă, adică jumătate plus unu dintre membrii prezenți; conform stenogramei ședinței și procesului-verbal, în cazul analizării notei de constatare referitoare la pârât, Colegiul CNSAS a fost de acord cu transmiterea documentelor în instanță, cu 7 voturi "pentru" și un vot "împotrivă" (L.T.), rezultând așadar că au fost prezenți cel puțin 8 membri la ședința din data de 07 decembrie 2010, fiind îndeplinită condiția de cvorum. Este adevărat că în adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 se menționează că nota de constatare a fost aprobată de Colegiul CNSAS cu majoritate de 8 voturi, dar în răspunsul la interogatoriu, reclamantul a precizat că este vorba despre o eroare materială strecurată în această adresă, fiind exprimate 7 voturi pentru aprobarea notei.

Cât privește numărul de 8 voturi "pentru" menționat în prima parte a procesului-verbal, se constată că acesta este numărul de voturi cu care a fost adoptată ordinea de zi a ședinței din 07 decembrie 2010. Un alt aspect adus în discuție de pârât se referă la menționarea numelui dl. F.C. în stenogramă și în procesul-verbal ca fiind prezent la ședință, caz în care numărul membrilor prezenți era 9, dar semnătura acestuia nu se regăsește în lista de semnături din procesul-verbal care cuprinde doar 8 semnături.

Referitor la acest aspect, reprezentantul reclamantului a precizat la termenul de judecată din 15 mai 2012 că în perioada respectivă dl. C. a decedat, din acest motiv lipsind semnătura acestuia, împrejurare pe care o invocă și pârâtul în notele depuse la dosar în care arată că acest membru al Colegiului CNSAS a fost găsit decedat la data de 13 decembrie 2010, dar împrejurarea aceasta nu este de natură să înlăture dubiile, întrucât tehnoredactarea înscrisului putea opera în 48 de ore de la ședință. În această privință, Curtea reține că art. 21 alin. (10) din Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS prevede că procesul-verbal și stenograma de ședință în care se consemnează dezbaterile Colegiului CNSAS vor fi redactate în termen de 5 zile lucrătoare de la data ședinței.

(...) Procesul-verbal va fi semnat în termen de 48 de ore de la redactare, de către membrii Colegiului CNSAS prezenți la ședință. Ședința în discuție a avut loc la 07 decembrie 2010, termenul de redactare a procesului-verbal fiind de 5 zile lucrătoare de la această dată, iar termenul de semnare fiind de 48 de ore de la data redactării, astfel încât decesul membrului Colegiului CNSAS a intervenit până la expirarea acestor termene, determinând imposibilitatea semnării procesului-verbal. Se constată așadar, că a fost îndeplinită condiția de cvorum la ședința din 07 decembrie 2010 fiind prezenți cel puțin 8 membri, iar nota de constatare care îl viza pe pârât a fost aprobată cu 7 voturi "pentru" și un vot "împotrivă", semnăturile acestor persoane regăsindu-se în procesul-verbal, mențiunea 8 voturi "pentru" existentă în adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 fiind rezultatul unei erori materiale.

S-a mai invocat în cererea reconvențională faptul că reclamantul a înaintat o simplă adresă nr. 613 din 08 decembrie 2010, deși se impunea înaintarea unei acțiuni sub semnătura Direcției Juridice și a președintelui în funcție. Susținerea nu poate fi reținută având în vedere că reclamantul a depus în instanță prezenta acțiune în constatare, înregistrată la data de 13 ianuarie 2011, care conține toate elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ. și prin care se solicită constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, acțiune semnată de președintele Colegiului CNSAS - dl. D.P. numit în această funcție începând cu data de 14 ianuarie 2010, anterior sesizării instanței fiind parcursă procedura reglementată de art. 6 - 8 din O.U.G.

nr. 24/2008. Pârâtul a formulat critici cu privire la nota de constatare apreciind că aceasta este nulă parțial sub aspectul soluționării primei cereri de verificare înregistrată la CNSAS în luna august 2006, întemeiată pe Legea nr. 187/1999 declarată neconstituțională până la data întocmirii notei de constatare, lipsind astfel textul de lege pe care a fost inițiată. Se reține caracterul neîntemeiat al acestei susțineri prin prisma dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora verificările aflate în curs de desfășurare la CNSAS la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta. Pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din O.U.G.

nr. 24/2008 apreciind că acestea contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, dar prin Decizia nr. 528 din 15 mai 2012, Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată reținând că textul de lege criticat reprezintă o normă cu caracter tranzitoriu ce reglementează legea aplicabilă în cazul procedurilor aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a legii noi, respectiv situația actelor și faptelor juridice deja efectuate la acest moment, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. În consecință, cererea nr. P 3260 din 06 din 09 august 2006 nefiind soluționată la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 24/2008, reclamantul era abilitat să continue verificările declanșate în baza acestei cereri în conformitate cu procedura reglementată de ordonanță, rezultatul acestor verificări fiind consemnat în nota de constatare nr. DI/I/867 din 24 martie 2010, împreună cu rezultatul verificărilor efectuate în temeiul cererii nr. P 5185 din 09 din 17 noiembrie 2009. Susținerea pârâtului că sesizării din anul 2006 nu i se poate da curs procedural întrucât ar însemna că norma de procedură retroactivează este infirmată de decizia Curții Constituționale, care a statuat că verificările declanșate în baza unor sesizări întemeiate pe Legea nr. 187/1999 vor continua după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul neretroactivității legii.

Față de toate aceste considerente, se reține caracterul neîntemeiat al cererii reconvenționale, care va fi respinsă ca atare. Pe fondul cauzei, se apreciază că acțiunea în constatare este neîntemeiată. Astfel, dosarul având cota CNSAS R 302884 îl are ca titular pe pârât, care era ghid la mănăstirea Voroneț și care a fost recrutat de Inspectoratul Județean Suceava, Serviciul 3, pentru supravegherea informativă și influențarea pozitivă a cetățenilor străini și în primul rând a cadrelor și agenților serviciilor de spionaj, a ziariștilor și fotoreporterilor ce vizitează monumentul istoric Voroneț.

În dosar se află un angajament olograf din 17 iulie 1980, semnat de pârât, prin care se angaja să sprijine organele de securitate în mod secret, organizat și sincer în activitatea ce o desfășoară, iar potrivit mențiunilor din raportul privind efectuarea cunoașterii personale a candidatului la recrutare, întocmit la 17 iulie 1980, s-a convenit cu pârâtul ca notele informative să le semneze cu pseudonimul "C.P.". Dosarul conține, de asemenea, un raport informativ din 16 martie 1988, întocmit și semnat olograf de cpt. Ș.T. de la Securitatea orașului Câmpulung Moldovenesc pe baza informațiilor furnizate de pârât, în care se consemnează că la întâlnirea cu sursa "C.P." acesta a relatat următoarele: pe data de 14 martie 1988 la sursă a venit numitul Z, ieșit recent din detenție, care a solicitat sursei să-i împrumute niște bani întrucât pleacă la București.

Totodată, i-a mai spus sursei că intenționează să treacă la adventiști întrucât i-au promis că-l ajută și, în acest sens, conducătorul bisericii adventiste a discutat cu el și i-a promis că-l va ajuta dacă va trece la adventiști. Titularul dosarului având cota CNSAS I 104792 este T.C. - muncitor necalificat la Filatura de bumbac Câmpulung Moldovenesc, care a fost urmărit prin dosar de urmărire informativă de Inspectoratul Județean Suceava, Securitatea orașului Câmpulung Moldovenesc, în scopul clarificării faptului dacă, continuă să redacteze, să difuzeze înscrisuri cu conținut dușmănos, să răspândească idei nocive referitoare la crearea unui partid de opoziție și caută legături din rândul foștilor condamnați cu care a activat sau din rândul altor grupări sau organizații subversive.

În dosar se află o notă din 16 iulie 1984, întocmită olograf și semnată cu numele conspirativ "C.P.", primită de cpt. Ș.T. în care "sursa informează că în urmă cu două luni de zile a discutat cu numitul T.C., ocazie cu care, printre altele, m-a întrebat dacă cunosc ceva din viața lui personală. La răspunsul negativ al sursei, sus-numitul a spus că părintele P. a fost întrebat despre unele atitudini necorespunzătoare din partea lui, fără a menționa însă în ce au constat aceste atitudini. Era obsedat de ideea că este urmărit permanent, la fabrică, cât și la domiciliu. Poate fi caracterizat ca un individ obsedat de experiențele trecutului, lipsit de încredere în cei din jurul său, suspicios, interiorizat, legat acum afectiv de familie". În același dosar se regăsește un raport informativ din 25 septembrie 1985, întocmit și semnat olograf de cpt.

Ș.T., pe baza informațiilor verbale furnizate de sursa "C.P.", acesta a relatat următoarele: la întrebarea sursei, T.C. a răspuns că se află într-o situație disperată și nu știe ce să mai facă, întrucât soția sa a dat divorț de el. Îi reproșează mereu că a fost condamnat, că este împotriva regimului și că o bate". Dosarul având cota CNSAS I 104823 îl are ca titular pe Ș.T. - fost președinte al Comitetului Județean Suceava al P.N.Ț., care a fost urmărit prin dosar de urmărire informativă de Inspectoratul Județean Suceava, Securitatea orașului Câmpulung Moldovenesc pentru stabilirea concepțiilor politice, natura discuțiilor purtate, a anturajului, dacă mai ascultă și colportează știrile posturilor de radio străine.

Dosarul conține o notă din 26 iunie 1984, întocmită olograf și semnată cu numele conspirativ "C.P.", primită de cpt. Ș.T. în care "sursa informează că la aniversarea împlinirii vârstei de 84 de ani, numitul Ș.N. a ținut un mic discurs prin care a trecut în revistă unele realizări din viața sa. Printre altele a spus că din cei 84 de ani ai săi, 10 ani nu au fost trăiți de el ci de alții". Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, prin informațiile furnizate de pârât, anterior menționate, în raport de care reclamantul solicită constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, nefiind denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, în nota din 16 iulie 1984, întocmită și semnată olograf, pârâtul a afirmat despre o persoană că era obsedată de ideea că este urmărită permanent la fabrică și la domiciliu, această persoană putând fi caracterizată ca un individ obsedat de experiențele trecutului, lipsit de încredere în cei din jur, suspicios, interiorizat, legat acum afectiv de familie. Caracterizarea este irelevantă sub aspectul îndeplinirii condiției sus menționate, prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind vorba despre o apreciere a pârâtului cu privire la personalitatea celui despre care a relatat (suspicios, interiorizat), iar cu privire la susținerea că era obsedat de ideea că este urmărit permanent, Curtea reține că nu rezultă din notă că aceasta este o afirmație a persoanei despre care a relatat organelor Securității. Din conținutul notei reiese că este o apreciere a pârâtului, o concluzie la care a ajuns, fără să precizeze pe ce se fundamentează, care au fost afirmațiile sau faptele concrete ale persoanei respective, care l-au determinat pe pârât să considere că are această temere că este urmărit. Câtă vreme nota conține doar aprecieri personale ale sursei și nu informații concrete referitoare la activități sau atitudini ale persoanei vizată de nota informativă, pe care se bazează respectivele aprecieri, nu se poate reține că aspectele menționate în notă se încadrează în categoria informațiilor reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Raportul informativ întocmit la 25 septembrie 1985 de cpt. Ș.T. de la Securitatea orașului Câmpulung Moldovenesc se bazează pe informațiile verbale furnizate de pârât despre o persoană urmărită informativ, care i-a spus pârâtului că soția care a dat divorț de el îi reproșează mereu că a fost condamnat, că este împotriva regimului și că o bate. Curtea constată că ceea ce a relatat pârâtul este o discuție avută cu persoana aflată în atenția Securității, care la rândul său i-a relatat discuția purtată cu soția de care divorța și care i-a reproșat că este împotriva regimului. Se reține că pârâtul nu a informat că persoana urmărită a afirmat că este împotriva regimului, ci s-a referit la un reproș pe care i l-a făcut soția de care divorța, fără a fi oferite date cu privire la acțiunile sau afirmațiile pe care persoana urmărită le-a făcut împotriva regimului, care să justifice un astfel de reproș.

A fi împotriva regimului comunist era o atitudine de natura celor la care se referă art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dar pentru ca informațiile prin care se denunța această atitudine să intre sub incidența acestui text de lege este necesar ca ele să se refere la afirmații sau fapte ale persoanei despre care se susține că ar avea această atitudine. Pârâtul nu a furnizat informații privind afirmația persoanei urmărite că este împotriva regimului sau informații despre manifestări ostile ale acesteia la adresa regimului comunist, ci a adus la cunoștința organelor de Securitate opinia exprimată de o altă persoană în sensul că acea persoană este împotriva regimului.

În nota din 26 iunie 1984, întocmită olograf și semnată cu numele conspirativ, pârâtul informează despre aniversarea unei persoane care a împlinit vârsta de 84 de ani și care, cu această ocazie, a ținut un discurs în cadrul căruia a spus că din cei 84 de ani ai săi, 10 nu au fost trăiți de el, ci de alții. Faptul că într-o astfel de ocazie, persoana aniversată care își trece în revistă unele realizări din viață se exprimă într-un mod din care se distinge o notă ironică la adresa unei perioade din viața sa, nu este de natură să califice această atitudine ca fiind una potrivnică regimului totalitar comunist.

Reclamantul susține că indiferent dacă este vorba despre o delațiune care se referea la faptul că persoana denunțată critică regimul sau la împrejurarea că cel denunțat își exprimă liber simpatiile politice, ambele conduite fac parte din sfera manifestărilor potrivnice regimului, întrucât erau atitudini neagreate de regim, îngrădite de acesta, dar permise într-o ordine democratică. Se reține că prin informațiile furnizate de pârât prin cele trei documente anterior menționate, persoanele denunțate nu criticau regimul comunist, nu își exprimau liber simpatii politice, altele decât pentru regimul totalitar al vremii, astfel încât susținerea reclamantului nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a acțiunii.

Așa cum s-a arătat, informațiile respective reprezentau opinii ale unor persoane cu privire la cei despre care erau interesate organele de Securitate și nu date referitoare la acțiuni întreprinse de aceștia sau comentarii din care să rezulte o atitudine ostilă regimului comunist, în această categorie de comentarii neîncadrându-se nici discursul persoanei care aniversa împlinirea vârstei de 87 de ani. Referitor la raportul informativ din 16 martie 1988 întocmit de lucrătorul de Securitate pe baza informațiilor verbale furnizate de pârât, se reține că acesta consemnează discuția avută de pârât cu o persoană ieșită din detenție, care a afirmat că intenționează să treacă la adventiști discutând cu el și promițându-i că-l va ajuta dacă va trece la adventiști.

Deși în perioada comunistă Securitatea avea în atenție cultele religioase, membrii acestora continuau să-și manifeste convingerile religioase în condițiile în care cultele nu erau interzise, iar intenția unei persoane de a deveni membru al unui asemenea cult nu era o atitudine potrivnică regimului. În consecință, nici faptul că un reprezentant al cultului, mai exact conducătorul acestuia face referire la un ajutor acordat celui ce intenționa să devină membru nu constituie o acțiune potrivnică regimului comunist. Cu privire la acest raport informativ, se constată că la data pronunțării (03 iulie 2012), Curtea Constituțională constatase prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008 sunt neconstituționale, reținând că aceste documente (relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității) nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare decât dacă sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă. Chiar dacă decizia nu era publicată în Monitorul Oficial la data pronunțării sentinței, se apreciază că este relevantă în cauză existența la acest moment a deciziei definitive de constatare a neconstituționalității sintagmei în care se încadrează raportul informativ invocat de reclamant, astfel încât și în cazul în care s-ar aprecia că informațiile cuprinse în raport sunt de natura celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, acesta nu poate fi reținut ca probă în susținerea temeiniciei acțiunii, din moment ce nu se coroborează cu informațiile care rezultă din administrarea altor mijloace de probă. În raport cu soluția de respingere a cererii reconvenționale, se va respinge cererea pârâtului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul. I. În motivarea recursului formulat de reclamant și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, instanța de judecată apreciind în mod greșit că informațiile furnizate de pârât nu se refereau la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale; în esență, recurentul-reclamant susține că informările date de pârât relatau atitudini potrivnice regimului comunist. II. În motivarea recursului formulat de pârât și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se critică hotărârea instanței de fond exclusiv cu privire la modul în care a fost soluționată cererea reconvențională, reiterându-se argumentele invocate în fața primei instanțe; în esență, recurentul-pârât susține că, deși a unit excepțiile cu fondul, prima instanță nu menționează nimic cu privire la acestea în dispozitivul sentinței pronunțate, pe de o parte, iar considerentele hotărârii atacate nu răspund excepțiilor invocate, în conținutul în care acestea au fost formulate, pe de altă parte.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare. I. În ceea ce privește recursul formulat de reclamant Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor legale citate, se cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, cum judicios și suficient motivat a reținut și instanța de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, întrucât informațiile furnizate organelor de securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar nu conțin, pe de o parte, în mod esențial, referiri la activități și atitudini vădit și preponderent potrivnice regimului totalitar comunist, și, pe de altă parte, prin informațiile respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor recurentului, activitățile și manifestările persoanelor despre care pârâtul a furnizat informații nu pot fi considerate atitudini potrivnice regimului comunist, iar simpla informare referitoare la unele activități casnice sau reacții afective ale unor persoane nu poate fi considerată că urmărește îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului. Așadar, prin modul lor de redactare, aceste note nu pot fi considerate denunțuri privind "atitudini potrivnice regimului comunist", în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și, cu atât mai puțin, să conducă la concluzia îndeplinirii condiției de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

II. În ceea ce privește recursul formulat de pârât Deși își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâtul nu aduce critici efective hotărârii instanței de fond, limitându-se la reiterarea unor argumente invocate în fața primei instanțe cu privire la excepțiile invocate prin cererea reconvențională. Recurentul susține că sentința atacată este, sub aspectul modului în care a fost soluționată cererea reconvențională, contradictoriu motivată, dată cu interpretarea greșită a actelor juridice contestate și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Curtea constată că singurele critici efective, aduse de recurentul-pârât sentinței atacate, se referă la lipsa din dispozitivul hotărârii a mențiunii cu privire la excepțiile invocate și, respectiv, la lipsa din considerentele hotărârii a unor răspunsuri care să corespundă acestor excepții, în conținutul în care ele au fost formulate.

Aceste critici nu sunt întemeiate. Astfel, așa cum rezultă din conținutul dosarului de fond, modalitatea prin care pârâtul a înțeles să formuleze excepțiile invocate în fața primei instanțe a fost aceea a cererii reconvenționale; or, prin mențiunea respingerii, ca neîntemeiată, a cererii reconvenționale, care se regăsește în mod explicit în dispozitivul sentinței atacate, instanța de fond a respins, în mod evident, chiar excepțiile invocate de pârât în conținutul acestei cererii. De asemenea, din conținutul cererii reconvenționale, rezultă că excepțiile formulate de pârât vizau nulitatea notei de constatare, tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii și nelegalitatea notei de constatare și a proceselor-verbale care au precedat-o.

Or, așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, expuse rezumativ mai sus, instanța de fond a analizat fiecare dintre aceste excepții; instanța de judecată nu este obligată să răspundă fiecărui argument formulat în sprijinul unui motiv, fiind suficient să analizeze temeinicia/netemeinicia respectivului motiv; de altfel, din modul de redactare de către pârât a motivelor invocate în susținerea excepțiilor, rezultă că unele dintre acestea derivă din aceleași argumente, așa încât analizarea unora presupune analizarea, implicită, și a celorlalte. Înalta Curte constată că instanța de fond a răspuns pe larg, în mod clar și cu interpretarea corectă a actelor juridice deduse judecății, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, fiecărui motiv invocat de pârât în sprijinul excepțiilor, apreciind că nu poate fi primită critica recurentului-pârât sub aspectul insuficientei motivări a hotărârii atacate.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă și a făcut o corectă aplicare a acestora la speță, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de pârâtul P.G. împotriva Sentinței nr. 4468 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014. Procesat de GGC - GV