ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 4468 din 3 iulie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul P.G., prin

care solicita să se constatate calitatea acestuia de colaborator al

Securității; de asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea

reconvențională formulată de pârât, precum și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor

de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată la CNSAS sub nr. P 3260 din 06 din 09 august 2006, Centrul pentru

Studii și Dezvoltare Comunitară a solicitat date privind persoanele publice

aflate în funcții de conducere în universitățile enumerate în cerere și

colaborările lor de tip poliție politică întreținute cu fostul Departament al

Securității Statului sau cu alte servicii de informații, printre aceste

persoane numărându-se și pârâtul.

Prin cererea

înregistrată la CNSAS sub nr. P 5185 din 09 din 17 noiembrie 2009, cotidianul

"E.Z." a solicitat verificarea mai multor persoane printre care și

pârâtul.

În urma verificării

acestor cereri, CNSAS - Direcția Investigații a întocmit Nota de Constatare nr.

DI/I/867 din 24 martie 2010 care a fost avizată de Direcția Juridică prin

avizul nr. S/DJ/400 din 24 noiembrie 2010, în care se opinează că documentele

prezentate la pct. D. și E din nota de constatare se circumscriu noțiunii de colaborator

al Securității, astfel cum este aceasta definită la art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Nota de Constatare,

documentația ce a stat la baza întocmirii ei și avizul Direcției Juridice au

fost înaintate Colegiului CNSAS care le-a analizat în ședința din data de 07

decembrie 2010.

În stenograma acestei

ședințe se menționează că au fost prezenți următorii membri ai Colegiului:

C.S., L.C., D.P., C.B., F.C., L.T., C.T., V.T. și C.I. și că a fost de acord

Colegiul cu transmiterea documentelor în instanță, în acest sens fiind

exprimate 7 voturi "pentru" și un vot împotrivă (L.T.).

În procesul-verbal al

ședinței din 07 decembrie 2010 se consemnează prezența celor 9 membri indicați

în stenogramă, se precizează că ordinea de zi este adoptată cu 8 voturi

"pentru", iar din lista de semnături lipsește semnătura dl. F.C.,

existând doar 8 semnături în această listă.

În adresa nr. 613 din

08 decembrie 2010 emisă de Cabinetul secretarului Colegiului CNSAS se

consemnează că potrivit procesului-verbal nr. 72 din 07 decembrie 2010,

Colegiul CNSAS, în cvorum de 8 membri, a analizat Nota de Constatare nr.

S/DI/I/867 din 24 martie 2010 însoțită de avizul Direcției Juridice nr. 400 din

24 noiembrie 2010.

Colegiul CNSAS aprobă

cu majoritatea de 8 voturi nota și dispune Direcției Juridice sesizarea Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cu acțiune în

constatare a calității de colaborator al Securității în privința dl. P.G.

Cererea

reconvențională formulată de pârât este neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate, se reține că cele patru înscrisuri cu privire la care

a fost invocată nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004; așa cum s-a menționat și în încheierea de

ședință din 22 noiembrie 2011, nota de constatare conține rezultatul

verificărilor realizate de Direcția Investigații din cadrul CNSAS, prin

întocmirea acesteia nefiind stabilită calitatea persoanei ce a făcut obiectul

verificării, de lucrător sau colaborator al Securității, în sensul art. 2 din

O.U.G. nr. 24/2008, astfel încât nu produce efecte juridice prin ea însăși;

referitor la avizul Direcției Juridice, se constată că, deși concretizează

voința unei autorități administrative, nu este un act administrativ de sine

stătător ci o operațiune juridică, având în vedere că nu produce efecte

juridice prin el însuși ci doar fundamentează manifestarea de voință în sensul

aprobării notei de constatare și introducerii acțiunii în constatare în temeiul

art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008; procesul-verbal al ședinței Colegiului CNSAS

este un înscris în care se consemnează, potrivit art. 21 alin. (10) din

Hotărârea CNSAS nr. 2/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizarea și

funcționare a CNSAS, dezbaterile Colegiului și modul de adoptare a actelor,

precum și a altor măsuri și reprezintă, de asemenea, o operațiune juridică și

nu un act administrativ, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge

raporturi juridice; cât privește adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 emisă de

Cabinetul Secretarului Colegiului CNSAS în care se consemnează că a fost

aprobată de către Colegiu nota de constatare și s-a dispus Direcției Juridice

sesizarea Curții de Apel București cu acțiune în constatare, se reține că nici

aceasta nu intră în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, fiind vorba despre un înscris care consemnează parcurgerea etapei

prevăzute de art. 35 alin. (5) din Regulamentul sus amintit, din procedura de

analiză și investigații pe care CNSAS este abilitat să o desfășoare și care nu

produce efecte juridice prin el însuși.

Critica formulată în

privința avizului Direcției Juridice s-a referit la faptul că acesta este un

act redactat post factum, susținându-se că semnăturile sunt xerocopiate după un

colaj, critică ce s-a dovedit a fi neîntemeiată în condițiile în care la

termenul de judecată din 06 martie 2012 la care a fost prezent apărătorul

pârâtului, reprezentantul reclamantului a prezentat instanței originalul

acestui aviz, ocazie cu care s-a constatat că este conformă cu originalul copia

avizului aflată în dosar.

De asemenea, s-a

susținut că avizul, procesul-verbal nr. 72 din 7 decembrie 2010 și adresa nr.

613 din 08 decembrie 2010 menționează o altă situație decât cea care rezultă

din stenograma ședinței, nefiind întrunit în ședința din 07 decembrie 2010

cvorumul stabilit pentru desfășurarea acesteia în condiții de legalitate:

Sub acest aspect, se

reține că potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 24/2008 și art. 21 alin. (3) și (5)

din Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS, Colegiul CNSAS lucrează

în prezența a cel puțin 8 membri, iar actele Colegiului se adoptă cu majoritate

simplă, adică jumătate plus unu dintre membrii prezenți; conform stenogramei

ședinței și procesului-verbal, în cazul analizării notei de constatare

referitoare la pârât, Colegiul CNSAS a fost de acord cu transmiterea

documentelor în instanță, cu 7 voturi "pentru" și un vot

"împotrivă" (L.T.), rezultând așadar că au fost prezenți cel puțin 8

membri la ședința din data de 07 decembrie 2010, fiind îndeplinită condiția de

cvorum.

Este adevărat că în

adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 se menționează că nota de constatare a

fost aprobată de Colegiul CNSAS cu majoritate de 8 voturi, dar în răspunsul la

interogatoriu, reclamantul a precizat că este vorba despre o eroare materială

strecurată în această adresă, fiind exprimate 7 voturi pentru aprobarea notei.

Cât privește numărul

de 8 voturi "pentru" menționat în prima parte a procesului-verbal, se

constată că acesta este numărul de voturi cu care a fost adoptată ordinea de zi

a ședinței din 07 decembrie 2010.

Un alt aspect adus în

discuție de pârât se referă la menționarea numelui dl. F.C. în stenogramă și în

procesul-verbal ca fiind prezent la ședință, caz în care numărul membrilor

prezenți era 9, dar semnătura acestuia nu se regăsește în lista de semnături

din procesul-verbal care cuprinde doar 8 semnături.

Referitor la acest

aspect, reprezentantul reclamantului a precizat la termenul de judecată din 15

mai 2012 că în perioada respectivă dl. C. a decedat, din acest motiv lipsind

semnătura acestuia, împrejurare pe care o invocă și pârâtul în notele depuse la

dosar în care arată că acest membru al Colegiului CNSAS a fost găsit decedat la

data de 13 decembrie 2010, dar împrejurarea aceasta nu este de natură să

înlăture dubiile, întrucât tehnoredactarea înscrisului putea opera în 48 de ore

de la ședință.

În această privință,

Curtea reține că art. 21 alin. (10) din Regulamentul de organizare și

funcționare a CNSAS prevede că procesul-verbal și stenograma de ședință în care

se consemnează dezbaterile Colegiului CNSAS vor fi redactate în termen de 5

zile lucrătoare de la data ședinței. (...) Procesul-verbal va fi semnat în

termen de 48 de ore de la redactare, de către membrii Colegiului CNSAS prezenți

la ședință.

Ședința în discuție a

avut loc la 07 decembrie 2010, termenul de redactare a procesului-verbal fiind

de 5 zile lucrătoare de la această dată, iar termenul de semnare fiind de 48 de

ore de la data redactării, astfel încât decesul membrului Colegiului CNSAS a

intervenit până la expirarea acestor termene, determinând imposibilitatea

semnării procesului-verbal.

Se constată așadar,

că a fost îndeplinită condiția de cvorum la ședința din 07 decembrie 2010 fiind

prezenți cel puțin 8 membri, iar nota de constatare care îl viza pe pârât a

fost aprobată cu 7 voturi "pentru" și un vot "împotrivă",

semnăturile acestor persoane regăsindu-se în procesul-verbal, mențiunea 8

voturi "pentru" existentă în adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010

fiind rezultatul unei erori materiale.

S-a mai invocat în

cererea reconvențională faptul că reclamantul a înaintat o simplă adresă nr.

613 din 08 decembrie 2010, deși se impunea înaintarea unei acțiuni sub

semnătura Direcției Juridice și a președintelui în funcție.

Susținerea nu poate

fi reținută având în vedere că reclamantul a depus în instanță prezenta acțiune

în constatare, înregistrată la data de 13 ianuarie 2011, care conține toate

elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ. și prin care se solicită

constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, acțiune semnată

de președintele Colegiului CNSAS - dl. D.P. numit în această funcție începând

cu data de 14 ianuarie 2010, anterior sesizării instanței fiind parcursă

procedura reglementată de art. 6 - 8 din O.U.G. nr. 24/2008.

Pârâtul a formulat

critici cu privire la nota de constatare apreciind că aceasta este nulă parțial

sub aspectul soluționării primei cereri de verificare înregistrată la CNSAS în

luna august 2006, întemeiată pe Legea nr. 187/1999 declarată neconstituțională

până la data întocmirii notei de constatare, lipsind astfel textul de lege pe

care a fost inițiată.

Se reține caracterul

neîntemeiat al acestei susțineri prin prisma dispozițiilor art. 33 alin. (1)

din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora verificările aflate în curs de

desfășurare la CNSAS la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta.

Pârâtul a invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008

apreciind că acestea contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție,

dar prin Decizia nr. 528 din 15 mai 2012, Curtea Constituțională a respins

excepția ca neîntemeiată reținând că textul de lege criticat reprezintă o normă

cu caracter tranzitoriu ce reglementează legea aplicabilă în cazul procedurilor

aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a legii noi,

respectiv situația actelor și faptelor juridice deja efectuate la acest moment,

nefiind încălcat principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin.

(2) din Constituție.

În consecință,

cererea nr. P 3260 din 06 din 09 august 2006 nefiind soluționată la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul era abilitat să continue

verificările declanșate în baza acestei cereri în conformitate cu procedura

reglementată de ordonanță, rezultatul acestor verificări fiind consemnat în

nota de constatare nr. DI/I/867 din 24 martie 2010, împreună cu rezultatul

verificărilor efectuate în temeiul cererii nr. P 5185 din 09 din 17 noiembrie

2009.

Susținerea pârâtului

că sesizării din anul 2006 nu i se poate da curs procedural întrucât ar însemna

că norma de procedură retroactivează este infirmată de decizia Curții

Constituționale, care a statuat că verificările declanșate în baza unor

sesizări întemeiate pe Legea nr. 187/1999 vor continua după intrarea în vigoare

a O.U.G. nr. 24/2008, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul

neretroactivității legii.

Față de toate aceste

considerente, se reține caracterul neîntemeiat al cererii reconvenționale, care

va fi respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei, se

apreciază că acțiunea în constatare este neîntemeiată.

Astfel, dosarul având

cota CNSAS R 302884 îl are ca titular pe pârât, care era ghid la mănăstirea

Voroneț și care a fost recrutat de Inspectoratul Județean Suceava, Serviciul 3,

pentru supravegherea informativă și influențarea pozitivă a cetățenilor străini

și în primul rând a cadrelor și agenților serviciilor de spionaj, a ziariștilor

și fotoreporterilor ce vizitează monumentul istoric Voroneț.

În dosar se află un

angajament olograf din 17 iulie 1980, semnat de pârât, prin care se angaja să

sprijine organele de securitate în mod secret, organizat și sincer în

activitatea ce o desfășoară, iar potrivit mențiunilor din raportul privind

efectuarea cunoașterii personale a candidatului la recrutare, întocmit la 17

iulie 1980, s-a convenit cu pârâtul ca notele informative să le semneze cu

pseudonimul "C.P.".

Dosarul conține, de

asemenea, un raport informativ din 16 martie 1988, întocmit și semnat olograf

de cpt. Ș.T. de la Securitatea orașului Câmpulung Moldovenesc pe baza

informațiilor furnizate de pârât, în care se consemnează că la întâlnirea cu

sursa "C.P." acesta a relatat următoarele: pe data de 14 martie 1988

la sursă a venit numitul Z, ieșit recent din detenție, care a solicitat sursei

să-i împrumute niște bani întrucât pleacă la București. Totodată, i-a mai spus

sursei că intenționează să treacă la adventiști întrucât i-au promis că-l ajută

și, în acest sens, conducătorul bisericii adventiste a discutat cu el și i-a

promis că-l va ajuta dacă va trece la adventiști.

Titularul dosarului

având cota CNSAS I 104792 este T.C. - muncitor necalificat la Filatura de

bumbac Câmpulung Moldovenesc, care a fost urmărit prin dosar de urmărire informativă

de Inspectoratul Județean Suceava, Securitatea orașului Câmpulung Moldovenesc,

în scopul clarificării faptului dacă, continuă să redacteze, să difuzeze

înscrisuri cu conținut dușmănos, să răspândească idei nocive referitoare la

crearea unui partid de opoziție și caută legături din rândul foștilor

condamnați cu care a activat sau din rândul altor grupări sau organizații

subversive.

În dosar se află o

notă din 16 iulie 1984, întocmită olograf și semnată cu numele conspirativ

"C.P.", primită de cpt. Ș.T. în care "sursa informează că în

urmă cu două luni de zile a discutat cu numitul T.C., ocazie cu care, printre

altele, m-a întrebat dacă cunosc ceva din viața lui personală. La răspunsul

negativ al sursei, sus-numitul a spus că părintele P. a fost întrebat despre

unele atitudini necorespunzătoare din partea lui, fără a menționa însă în ce au

constat aceste atitudini. Era obsedat de ideea că este urmărit permanent, la

fabrică, cât și la domiciliu. Poate fi caracterizat ca un individ obsedat de

experiențele trecutului, lipsit de încredere în cei din jurul său, suspicios,

interiorizat, legat acum afectiv de familie".

În același dosar se

regăsește un raport informativ din 25 septembrie 1985, întocmit și semnat

olograf de cpt. Ș.T., pe baza informațiilor verbale furnizate de sursa

"C.P.", acesta a relatat următoarele: la întrebarea sursei, T.C. a

răspuns că se află într-o situație disperată și nu știe ce să mai facă,

întrucât soția sa a dat divorț de el. Îi reproșează mereu că a fost condamnat,

că este împotriva regimului și că o bate".

Dosarul având cota

CNSAS I 104823 îl are ca titular pe Ș.T. - fost președinte al Comitetului

Județean Suceava al P.N.Ț., care a fost urmărit prin dosar de urmărire

informativă de Inspectoratul Județean Suceava, Securitatea orașului Câmpulung

Moldovenesc pentru stabilirea concepțiilor politice, natura discuțiilor

purtate, a anturajului, dacă mai ascultă și colportează știrile posturilor de

radio străine.

Dosarul conține o

notă din 26 iunie 1984, întocmită olograf și semnată cu numele conspirativ

"C.P.", primită de cpt. Ș.T. în care "sursa informează că la

aniversarea împlinirii vârstei de 84 de ani, numitul Ș.N. a ținut un mic

discurs prin care a trecut în revistă unele realizări din viața sa. Printre

altele a spus că din cei 84 de ani ai săi, 10 ani nu au fost trăiți de el ci de

alții".

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Se apreciază că în

cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, prin informațiile furnizate de

pârât, anterior menționate, în raport de care reclamantul solicită constatarea

calității pârâtului de colaborator al Securității, nefiind denunțate activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, în nota din

16 iulie 1984, întocmită și semnată olograf, pârâtul a afirmat despre o

persoană că era obsedată de ideea că este urmărită permanent la fabrică și la

domiciliu, această persoană putând fi caracterizată ca un individ obsedat de

experiențele trecutului, lipsit de încredere în cei din jur, suspicios,

interiorizat, legat acum afectiv de familie.

Caracterizarea este

irelevantă sub aspectul îndeplinirii condiției sus menționate, prevăzute de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind vorba despre o apreciere a

pârâtului cu privire la personalitatea celui despre care a relatat (suspicios,

interiorizat), iar cu privire la susținerea că era obsedat de ideea că este

urmărit permanent, Curtea reține că nu rezultă din notă că aceasta este o

afirmație a persoanei despre care a relatat organelor Securității.

Din conținutul notei

reiese că este o apreciere a pârâtului, o concluzie la care a ajuns, fără să

precizeze pe ce se fundamentează, care au fost afirmațiile sau faptele concrete

ale persoanei respective, care l-au determinat pe pârât să considere că are

această temere că este urmărit.

Câtă vreme nota

conține doar aprecieri personale ale sursei și nu informații concrete

referitoare la activități sau atitudini ale persoanei vizată de nota

informativă, pe care se bazează respectivele aprecieri, nu se poate reține că

aspectele menționate în notă se încadrează în categoria informațiilor

reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Raportul informativ

întocmit la 25 septembrie 1985 de cpt. Ș.T. de la Securitatea orașului

Câmpulung Moldovenesc se bazează pe informațiile verbale furnizate de pârât

despre o persoană urmărită informativ, care i-a spus pârâtului că soția care a

dat divorț de el îi reproșează mereu că a fost condamnat, că este împotriva

regimului și că o bate.

Curtea constată că

ceea ce a relatat pârâtul este o discuție avută cu persoana aflată în atenția

Securității, care la rândul său i-a relatat discuția purtată cu soția de care

divorța și care i-a reproșat că este împotriva regimului. Se reține că pârâtul

nu a informat că persoana urmărită a afirmat că este împotriva regimului, ci

s-a referit la un reproș pe care i l-a făcut soția de care divorța, fără a fi

oferite date cu privire la acțiunile sau afirmațiile pe care persoana urmărită

le-a făcut împotriva regimului, care să justifice un astfel de reproș.

A fi împotriva

regimului comunist era o atitudine de natura celor la care se referă art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dar pentru ca informațiile prin care se denunța

această atitudine să intre sub incidența acestui text de lege este necesar ca

ele să se refere la afirmații sau fapte ale persoanei despre care se susține că

ar avea această atitudine. Pârâtul nu a furnizat informații privind afirmația

persoanei urmărite că este împotriva regimului sau informații despre

manifestări ostile ale acesteia la adresa regimului comunist, ci a adus la

cunoștința organelor de Securitate opinia exprimată de o altă persoană în

sensul că acea persoană este împotriva regimului.

În nota din 26 iunie 1984,

întocmită olograf și semnată cu numele conspirativ, pârâtul informează despre

aniversarea unei persoane care a împlinit vârsta de 84 de ani și care, cu

această ocazie, a ținut un discurs în cadrul căruia a spus că din cei 84 de ani

ai săi, 10 nu au fost trăiți de el, ci de alții. Faptul că într-o astfel de

ocazie, persoana aniversată care își trece în revistă unele realizări din viață

se exprimă într-un mod din care se distinge o notă ironică la adresa unei

perioade din viața sa, nu este de natură să califice această atitudine ca fiind

una potrivnică regimului totalitar comunist.

Reclamantul susține

că indiferent dacă este vorba despre o delațiune care se referea la faptul că

persoana denunțată critică regimul sau la împrejurarea că cel denunțat își exprimă

liber simpatiile politice, ambele conduite fac parte din sfera manifestărilor

potrivnice regimului, întrucât erau atitudini neagreate de regim, îngrădite de

acesta, dar permise într-o ordine democratică.

Se reține că prin

informațiile furnizate de pârât prin cele trei documente anterior menționate,

persoanele denunțate nu criticau regimul comunist, nu își exprimau liber

simpatii politice, altele decât pentru regimul totalitar al vremii, astfel

încât susținerea reclamantului nu constituie un argument în soluționarea

favorabilă a acțiunii.

Așa cum s-a arătat,

informațiile respective reprezentau opinii ale unor persoane cu privire la cei

despre care erau interesate organele de Securitate și nu date referitoare la

acțiuni întreprinse de aceștia sau comentarii din care să rezulte o atitudine

ostilă regimului comunist, în această categorie de comentarii neîncadrându-se

nici discursul persoanei care aniversa împlinirea vârstei de 87 de ani.

Referitor la raportul

informativ din 16 martie 1988 întocmit de lucrătorul de Securitate pe baza

informațiilor verbale furnizate de pârât, se reține că acesta consemnează

discuția avută de pârât cu o persoană ieșită din detenție, care a afirmat că

intenționează să treacă la adventiști discutând cu el și promițându-i că-l va ajuta

dacă va trece la adventiști.

Deși în perioada

comunistă Securitatea avea în atenție cultele religioase, membrii acestora

continuau să-și manifeste convingerile religioase în condițiile în care cultele

nu erau interzise, iar intenția unei persoane de a deveni membru al unui

asemenea cult nu era o atitudine potrivnică regimului.

În consecință, nici

faptul că un reprezentant al cultului, mai exact conducătorul acestuia face

referire la un ajutor acordat celui ce intenționa să devină membru nu

constituie o acțiune potrivnică regimului comunist.

Cu privire la acest

raport informativ, se constată că la data pronunțării (03 iulie 2012), Curtea

Constituțională constatase prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 că sintagmele

"indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr.

24/2008 sunt neconstituționale, reținând că aceste documente (relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității) nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii

în constatare decât dacă sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite

din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Chiar dacă decizia nu

era publicată în Monitorul Oficial la data pronunțării sentinței, se apreciază

că este relevantă în cauză existența la acest moment a deciziei definitive de

constatare a neconstituționalității sintagmei în care se încadrează raportul

informativ invocat de reclamant, astfel încât și în cazul în care s-ar aprecia

că informațiile cuprinse în raport sunt de natura celor prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nu poate fi reținut ca probă în

susținerea temeiniciei acțiunii, din moment ce nu se coroborează cu

informațiile care rezultă din administrarea altor mijloace de probă.

În raport cu soluția

de respingere a cererii reconvenționale, se va respinge cererea

pârâtului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât

reclamantul, cât și pârâtul.

I. În motivarea

recursului formulat de reclamant și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

instanța de judecată apreciind în mod greșit că informațiile furnizate de pârât

nu se refereau la atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și nu

vizau încălcarea unor drepturi fundamentale; în esență, recurentul-reclamant

susține că informările date de pârât relatau atitudini potrivnice regimului

comunist.

II. În motivarea

recursului formulat de pârât și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., se critică hotărârea instanței de fond exclusiv cu privire la

modul în care a fost soluționată cererea reconvențională, reiterându-se

argumentele invocate în fața primei instanțe; în esență, recurentul-pârât

susține că, deși a unit excepțiile cu fondul, prima instanță nu menționează

nimic cu privire la acestea în dispozitivul sentinței pronunțate, pe de o

parte, iar considerentele hotărârii atacate nu răspund excepțiilor invocate, în

conținutul în care acestea au fost formulate, pe de altă parte.

Înalta Curte,

examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că

recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

I. În ceea ce

privește recursul formulat de reclamant

Potrivit prevederilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, prin

colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Pentru constatarea

calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor legale citate,

se cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile

furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații

să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, cum

judicios și suficient motivat a reținut și instanța de fond, nu sunt

îndeplinite cele două condiții cumulative expres prevăzute de lege pentru

constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârât, întrucât informațiile furnizate organelor de securitate prin notele

informative depuse de reclamant la dosar nu conțin, pe de o parte, în mod

esențial, referiri la activități și atitudini vădit și preponderent potrivnice

regimului totalitar comunist, și, pe de altă parte, prin informațiile

respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Contrar susținerilor

recurentului, activitățile și manifestările persoanelor despre care pârâtul a

furnizat informații nu pot fi considerate atitudini potrivnice regimului

comunist, iar simpla informare referitoare la unele activități casnice sau

reacții afective ale unor persoane nu poate fi considerată că urmărește

îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, prin modul

lor de redactare, aceste note nu pot fi considerate denunțuri privind

"atitudini potrivnice regimului comunist", în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și, cu atât mai puțin, să conducă la

concluzia îndeplinirii condiției de a viza îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale.

II. În ceea ce privește

recursul formulat de pârât

Deși își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâtul nu

aduce critici efective hotărârii instanței de fond, limitându-se la reiterarea

unor argumente invocate în fața primei instanțe cu privire la excepțiile

invocate prin cererea reconvențională.

Recurentul susține că

sentința atacată este, sub aspectul modului în care a fost soluționată cererea

reconvențională, contradictoriu motivată, dată cu interpretarea greșită a

actelor juridice contestate și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Curtea constată că

singurele critici efective, aduse de recurentul-pârât sentinței atacate, se

referă la lipsa din dispozitivul hotărârii a mențiunii cu privire la excepțiile

invocate și, respectiv, la lipsa din considerentele hotărârii a unor răspunsuri

care să corespundă acestor excepții, în conținutul în care ele au fost

formulate.

Aceste critici nu

sunt întemeiate.

Astfel, așa cum

rezultă din conținutul dosarului de fond, modalitatea prin care pârâtul a

înțeles să formuleze excepțiile invocate în fața primei instanțe a fost aceea a

cererii reconvenționale; or, prin mențiunea respingerii, ca neîntemeiată, a

cererii reconvenționale, care se regăsește în mod explicit în dispozitivul

sentinței atacate, instanța de fond a respins, în mod evident, chiar excepțiile

invocate de pârât în conținutul acestei cererii.

De asemenea, din

conținutul cererii reconvenționale, rezultă că excepțiile formulate de pârât

vizau nulitatea notei de constatare, tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii

și nelegalitatea notei de constatare și a proceselor-verbale care au

precedat-o.

Or, așa cum rezultă

din considerentele sentinței atacate, expuse rezumativ mai sus, instanța de

fond a analizat fiecare dintre aceste excepții; instanța de judecată nu este

obligată să răspundă fiecărui argument formulat în sprijinul unui motiv, fiind

suficient să analizeze temeinicia/netemeinicia respectivului motiv; de altfel,

din modul de redactare de către pârât a motivelor invocate în susținerea

excepțiilor, rezultă că unele dintre acestea derivă din aceleași argumente, așa

încât analizarea unora presupune analizarea, implicită, și a celorlalte.

Înalta Curte constată

că instanța de fond a răspuns pe larg, în mod clar și cu interpretarea corectă

a actelor juridice deduse judecății, precum și a dispozițiilor legale

aplicabile în cauză, fiecărui motiv invocat de pârât în sprijinul excepțiilor,

apreciind că nu poate fi primită critica recurentului-pârât sub aspectul

insuficientei motivări a hotărârii atacate.

Pentru considerentele

arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor

legale incidente o interpretare corectă și a făcut o corectă aplicare a

acestora la speță, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității și de pârâtul P.G. împotriva Sentinței nr. 4468 din 3 iulie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.

Procesat

de GGC - GV