ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

28 octombrie 2010, sub nr. 5744/2/2010, astfel cum a fost precizată,

reclamantul M.M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și G.V.V., pronunțarea unei

hotărâri judecătorești prin care să se dispună modificarea Adeverinței nr. 1245

din 23 februarie 2010 emisă CNSAS, în sensul de a se constata că numitul G.V.V.

are calitatea de colaborator al Securității ca poliție politică.

La data de 29 iunie

2010, sub nr. 5800/2/2010, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cererea formulată de

reclamantul B.G. prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, anularea Adeverinței nr. 1245

din 23 februarie 2010 emisă de CNSAS și constatarea calității de colaborator al

Securității a numitului G.V.V.

Prin încheierea de

ședință din data de 1 martie 2011 s-a admis excepția de conexitate și s-a

dispus conexarea Dosarului nr. 5800/2/2010 la Dosarul nr. 5744/2/2010.

Prin încheierea de

ședință din data de 19 aprilie 2011 au fost respinse excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant a apărătorului reclamantului B.G., excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului M.M.R. și excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului G.V.V.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 5260 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse cererile formulate

de reclamanții M.M.R. și B.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității și G.V.V., precum și cererea

reclamantului M.M.R. privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî în

acest sens, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Cererea de

verificare nr. 320/2007, Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor a solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității efectuarea de verificări în privința numitului G.V.V.

În baza verificărilor

efectuate, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, Direcția

Investigații din cadrul CNSAS a întocmit Nota de constatare nr. S/DI/I/488 din

16 februarie 2009.

Având în vedere Nota

de constatare și documentația care a stat la baza emiterii acesteia, Direcția

juridică a emis Avizul nr. S/DJ/293 din 8 ianuarie 2010 prin care a opinat că

documentele prezentate la punctele D și E din Nota de constatare se circumscriu

noțiunii de colaborator, astfel cum aceasta este definită la art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, deoarece probează că numitul G.V.V. a furnizat informații

prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care

au vizat îngrădirea următoarelor drepturi și libertăților fundamentale ale

omului: dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor, dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței și a

religiei.

Având în vedere Nota

de constatare nr. S/DI/I/488 din 16 februarie 2009, Avizul nr. S/DJ/293 din 8

ianuarie 2010, documentația care a stat la baza emiterii acestora și

procesul-verbal al ședinței Colegiului CNSAS din data de 23 februarie 2010, a

fost eliberată de către CNSAS Adeverința nr. 1245 din 23 februarie 2010 în

cadrul căreia s-a reținut că elementele prezentate nu se circumscriu

prevederilor art. 2 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar pârâtului G.V.V.

nu-i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.

Reclamanții M.M.R. și

B.G. au contestat Adeverința nr. 1245 din 23 februarie 2010 emisă de CNSAS.

Pentru a se constata

că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității, potrivit art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții:

- informațiile să nu

fi fost furnizate în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de

reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost

fie cercetată, fie judecată și condamnată persoana;

- persoana să fi

furnizat informații (indiferent sub ce formă - sintagmă declarată

neconstituțională), precum note și rapoarte scrise (relatări verbale consemnate

de lucrătorii Securității - sintagmă declarată neconstituțională);

- prin aceste

informații se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist;

- informațiile să

vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Nu poate fi reținută

susținerea pârâtului G.V.V. potrivit căreia toate informațiile au fost

furnizate organelor de Securitate în timpul anchetei și procesului, în stare de

libertate, reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru

care a fost fie cercetat, fie judecat și condamnat.

Pentru a fi incidente

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 referitoare la furnizarea

informațiilor în timpul anchetei și procesului pentru motive politice trebuie

să fi existat o presiune efectivă din partea organelor de Securitate în sensul

furnizării unor informații cu privire la activități/atitudini contrare

regimului comunist desfășurate de alte persoane, iar acestea să vizeze cauza în

care a fost cercetată/judecată și condamnată persoana.

Informațiile

furnizate de pârâtul G.V.V. în declarația din data de 22 august 1977, cu ocazia

audierii și avertizării sale de organele de Securitate în legătură cu intenția

de trecere frauduloasă a frontierei împreună cu M.A. nu pot fi reținute pentru

a se stabili calitatea de colaborator al Securității.

A existat o presiune

efectivă a organelor de Securitate asupra pârâtului pentru a da această

declarație, presiune ce decurge din faptul că a existat o anchetă a organelor

de Securitate în legătură cu intenția pârâtului de a trece granița în Turcia,

că au fost chemați la audieri în legătură cu acest aspect pârâtul și persoanele

apropiate acestuia, că au fost avertizați de organele de Securitate.

Totodată, această

declarație a vizat cauza în care pârâtul a fost anchetat pentru motive politice

de organele de securitate, respectiv pentru intenția de trecere a frontierei în

Turcia.

În ceea ce privește

informațiile furnizate de pârâtul G.V.V. după arestarea sa la data de 17 iulie

1985, trebuie observat că la această dată pârâtul a fost arestat și cercetat

pentru infracțiuni de drept comun, așa cum rezultă din Referatul de terminare a

urmăririi penale din Dosarul nr. 0255/1985.

Însă, după arestarea

sa la data de 17 iulie 1985, pârâtul a fost anchetat și de organele de

Securitate și a dat o serie de note informative.

A existat o presiune

efectivă a organelor de Securitate pentru a da aceste note după arestarea sa

din data de 17 iulie 1985, presiune ce decurge din faptul că pârâtul era în

stare de arest coroborat cu faptul că, deși era vorba de infracțiuni de drept

comun, a existat și o anchetă a organelor de securitate care a vizat și alte

persoane și împrejurări care excedau infracțiunilor de drept comun reținute de

organele de urmărire penală în sarcina sa.

Totodată, aceste note

au vizat cauza în care pârâtul a fost anchetat pentru motive politice de

organele de securitate.

Prin urmare,

informațiile furnizate de pârâtul G.V.V. după arestarea din data de 17 iulie

1985 prin notele analizate de CNSAS au fost date în timpul anchetei pentru

motive politice privind cauza pentru care a fost cercetat de organele de

Securitate.

În ceea ce privește

celelalte informații furnizate de pârâtul G.V.V., prin note scrise și semnate

de acesta, cu privire la cazul B., care au făcut obiectul analizei CNSAS, nu

poate fi reținută susținerea pârâtului potrivit căreia au fost date în timpul

anchetei pentru motive politice în cauza pentru care a fost cercetat/judecat și

condamnat, întrucât nu au privit vreun dosar în care pârâtul să fi fost

cercetat/judecat și condamnat, acesta având doar dosar de urmărit la acea dată.

Prin urmare, se

impune verificarea îndeplinirii celorlalte trei condiții prevăzute de lege

pentru constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce privește

celelalte documente avute în vedere de CNSAS la întocmirea Adeverinței nr. 1245

din 23 februarie 2010 și a Notei de constatare nr. S/DI/I/488 din 16 februarie

2009.

Având în vedere

considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012,

general obligatorii, asemenea dispozitivului căruia i se atașează (Decizia nr.

223 din 13 martie 2012), furnizarea de informații, indiferent sub ce formă,

precum relatările verbale consemnate de organele Securității, poate fi avută în

vedere la stabilirea calității de colaborator al Securității doar în măsura în

care sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente

sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Din documentația

depusă de CNSAS, avută la dispoziție la întocmirea Adeverinței nr. 1245 din 23

februarie 2010 și a Notei de constatare nr. S/DI/488 din 16 februarie 2009,

rezultă că informații au fost furnizate Securității prin:

- note scrise și

semnate de către pârâtul G.V.V.;

- note scrise

atribuite pârâtului G.V.V.;

- note

dactilografiate, nesemnate, atribuite pârâtului G.V.V.;

- relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității în note-rapoarte;

- rapoarte, note de

analiză, note-raport, plan de documentare întocmite de lucrătorii de

Securitate;

- transcrieri

înregistrări cu tehnică operativă.

În ceea ce privește

notele scrise și semnate de către pârâtul G.V.V., din 15 decembrie 1981, 18

aprilie 1984, 20 aprilie 1984, 24 aprilie 1984, 26 aprilie 1984 și 30 aprilie 1984,

din dovezile existente la dosar rezultă că este întemeiată susținerea pârâtului

potrivit căreia a încercat să-l ajute pe reclamantul G.B. și că prin aceste

note nu a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

reclamantului sau a altor persoane. Mai mult, din analiza acestor note se

constată că nu se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Referitor la a doua

categorie de documente avute în vedere de CNSAS, respectiv notele scrise

atribuite pârâtului G.V.V., se constată că unele dintre ele sunt nedatate,

neredactate și nesemnate de către pârât, conțin informații generale și nu

informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

A treia categorie de

documente a fost constituită din patru note dactilografiate, nesemnate, din

perioada 8 decembrie 1977 - 30 ianuarie 1978, atribuite pârâtului G.V.V. În

privința acestora, sunt aplicabile considerentele Deciziei Curții

Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, general obligatorii, asemenea

dispozitivului căruia i se atașează, și se reține că informațiile furnizate nu

se coroborează cu alte mijloace de probă.

Decizia Curții

Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012 este aplicabilă și în ceea ce

privește a patra categorie de documente constând în relatările verbale

consemnate de lucrătorii Securității în note-rapoarte. Informațiile furnizate

prin acestea nu se coroborează cu alte probe, prin ele nu sunt denunțate

activități ori atitudini potrivnice regimului totalitar comunist prin care să

fie vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A cincea categorie de

documente este reprezentată de rapoarte, note de analiză, note - raport, plan

de documentare întocmite de lucrătorii Securității.

Informațiile cuprinse

în acestea nu se coroborează cu alte probe și nici nu vizează activități și

atitudini contrare regimului comunist.

A șasea categorie de

documente este constituită din înregistrări cu tehnică operativă privind

discuții pe care pârâtul G.V.V. le purta cu diferite persoane și care erau

înregistrate de organele de Securitate.

Din moment ce pârâtul

nu a furnizat aceste informații organelor de Securitate și nu cunoștea că este

interceptat, nu se poate reține că ar fi avut intenția de a îngrădi drepturile

și libertățile fundamentale ale omului.

În concluzie, prima

instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de

colaborator al Securității a pârâtului G.V.V.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs, în

termen legal, reclamanții B.G. și M.M.R., precum și Asociația Victimelor

Mineriadelor 1990 - 1991 din România.

3.1. În motivarea

cererii sale de recurs, reclamantul B.G. a susținut că hotărârea primei

instanțe este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

(i) Cu ocazia

analizării primei condiții, aceea ca informațiile să nu fi fost furnizate în

timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest,

pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie

judecată și condamnată persoana, prima instanță a reținut în mod greșit că

„informațiile furnizate de pârâtul G.V.V. după arestarea din data de 17 iulie

1985 prin notele analizate de CNSAS, au fost date în timpul anchetei pentru

motive politice privind cauza pentru care a fost cercetat de organele de

Securitate”.

În motivarea

hotărârii, judecătorul fondului invocă drept probă informația pe care a

preluat-o de pe portalul instanțelor de judecată, din Dosarul nr. 63354/3/2010

al Tribunalului București, fără a o fi pus în discuția părților în ședința

publică (aspect care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ.). Chiar instanța consemnează că a obținut respectiva

informație verificând din proprie inițiativă portalul instanțelor de judecă.

Or, nepunând în discuția părților această probă, instanța a încălcat în mod

flagrant principiul contradictorialității și dreptului la apărare (a se vedea,

în acest sens, Decizia nr. 2508 din 20 martie 2007 a ÎCCJ, secția civilă și de

proprietate intelectuală).

Referitor la această

sentință, prima instanță a omis aspectul cel mai important în raport de

demonstrația pe care a urmărit să o facă, și anume că a fost respins capătul de

cerere IV ca neîntemeiat, adică tocmai capătul de cerere prin care G.V.V. a

solicitat constatarea caracterului politic al condamnării de drept comun din

anul 1985, în urma căreia acesta a fost încarcerat între 16 iulie 1985 - 14

iunie 1986.

Este evident

contradictorie motivarea primei instanțe prin care se invocă o hotărâre

judecătorească prin care se respinge constatarea caracterului politic al

procesului din 1985 al lui G.V.V., urmată apoi de concluzia complet opusă și

nelegală că respectiva anchetă a fost totuși pentru motive politice (aspect

care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.).

Referitor la prima

condiție analizată de instanță, se impune a se observa că se referă doar la

informațiile cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de

confirmare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de

reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost

fie cercetată, fie judecată și condamnată.

Or, respectivele

declarații au fost date Securității de bună voie în perioada dintre momentul

arestării și momentul condamnării pârâtului într-un dosar de drept comun, ele

nu privesc cauza în care a fost cercetat/judecat și condamnat pârâtul, astfel

că ele nu pot fi excluse din analiza instanței, cum în mod greșit a decis

instanța de fond.

(ii) În ceea ce

privește a doua condiție analizată de instanță, aceea că persoana să fi

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, se reține în mod greșit

că sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității” sunt declarate neconstituționale. Această afirmație

este contrazisă de dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 672 din 26

iunie 2012. Respectivele sintagme nu sunt neconstituționale, ci doar ele nu pot

fi avute în vedere la stabilirea calității de colaborator decât în măsura în

care sunt coroborate cu alte probe.

Este lesne de

observat că cele 5 categorii de documente reținute în Nota de constatare, în

afară de cele date în timpul arestării din anul 1977, se coroborează foarte

ușor între ele, precum și cu celelalte probe administrate, astfel că niciuna

dintre aceste categorii nu trebuie exclusă din analiza instanței.

(iii) Privitor la

analiza condițiilor 3 și 4, se impune a se constata că, prin coroborarea celor

5 categorii de documente, concluzia care se desprinde fără echivoc este că

sunt, de asemenea, îndeplinite cu prisosință și condițiile privitoare la furnizarea

de către pârât Securității, din proprie inițiativă și uneori în urma sarcinilor

trasate, de informații prin care se denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Documentele în cadrul

cărora pârâtul a furnizat date Securității abundă de informații prin care se

denunțau activitățile și atitudinile reclamantului, de asemenea, potrivnice

regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale acestuia.

Astfel, pârâtul

G.V.V. a furnizat Securității informații despre faptul că reclamantul B.G.

practica yoga împreună cu anumite grupuri de persoane, lucru interzis de

autoritățile vremii, că era angajat în funcția de paznic de noapte fără a fi

satisfăcut stagiul militar, că ar fi trebuit să i se găsească o infracțiune de

drept comun pentru care să fie judecat și condamnat, că ar fi trebuit să

beneficieze de metode speciale de reeducare etc.

Opțiunea reclamantului

de a practica în continuare yoga, împreună cu prietenii lui, în acel context

politic a fost considerată de către autorități ca fiind o activitate și o

atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Este revoltător ca

prima instanță să facă eforturi considerabile pentru a încerca să găsească

explicații cât mai „plauzibile” care să justifice comportamentul profund imoral

al pârâtului (reținând că acesta în realitate ar fi vrut să-l ajute pe

reclamant), în loc să analizeze cu luciditate conținutul informațiilor și să

constate evidentul.

Această atitudine

revoltătoare reiese și din Adeverința CNSAS contestată, unde practic nu se

neagă că pârâtul G.V.V. ar fi colaborat cu Securitatea, ci doar că are o scuză,

și anume aceea că și el la rândul lui ar fi fost „urmărit” de Securitate, fiind

la rândul lui o „victimă”. Această atitudine a CNSAS, preluată și de prima

instanță în motivarea sentinței, este de natură a demonstra că această hotărâre

a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, deoarece prevederile

O.U.G. nr. 24/2008 nu exclud nici ipoteza ca un colaborator al Securității să

fi fost urmărit la rândul lui, nu exclud nici posibilitatea de a nu fi avut un

angajament de colaborare și nici posibilitatea de a nu fi avut un nume

conspirativ.

De asemenea,

prevederile ordonanței nu se referă nici la condiții legate de stabilirea și

analizarea intențiilor celui care furnizează informații Securității.

Reclamantul B.G.,

personal, consideră că pârâtul a contribuit la condamnarea sa prin colaborarea

acestuia cu Securitatea, pentru faptul că a organizat cursuri clandestine de

yoga până la anul 1989.

Lipsa oricăror

informații despre activitatea informativă a pârâtului din perioada 1985 - 1989

reprezintă o gravă lacună atât a activității CNSAS prevăzute de art. 6 și urm

din O.U.G. nr. 24/2008, cât și a cercetării judecătorești.

În concluzie, pentru

motivele de recurs expuse, recurentul B.G. a solicitat admiterea recursului,

casarea în întregime a sentinței recurate, rejudecarea pricinii, cu admiterea

de probe noi, iar pe fondul cauzei, admiterea contestației pe care a

formulat-o, anularea adeverinței CNSAS nr. 1245/23 februarie 2010 și

pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea de colaborator al

Securității a lui G.V.V.

În drept, recursul a

fost întemeiat pe art. 304 pct. 5, 7 și 9, art. 304

1

și art. 312

alin. (3) și (4) C. proc. civ.

3.2. Reclamantul

M.M.R. a invocat în motivarea cererii sale de recurs următoarele motive de

nelegalitate și netemeinicie:

(i) Încălcarea

dreptului la un proces echitabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului prin respingerea ca neîntemeiată a unei părți din probatoriul solicitat

în dovedirea contestației.

Cu toate acestea,

consultarea dosarului la CNSAS nu a fost posibilă întrucât la termenul de judecată

următor, din 31 ianuarie 2012, aceeași instanță i-a interzis accesul la dosarul

pârâtului G.V.V. aflat la CNSAS, aprobând în acest sens cererea formulată de

reprezentantul aceste instituții.

În aceste condiții,

nu a avut posibilitatea de a verifica dacă volumele netransmise instanței, dar

și filele lipsă din volumele puse la dispoziția instanței conțin sau nu

informații relevante privind colaborarea cu Securitatea a pârâtului G.V.V.

De asemenea, i-a fost

refuzată de instanță cererea de prezentare a procesului verbal al ședinței

Colegiului CNSAS prin care s-a votat în cazul V., în sensul că acesta nu a fost

colaborator al Securității, deși avizul Direcției juridice a CNSAS indica o

opțiune contrară.

Înfățișarea acestui

înscris este necesară pentru dovedirea relației apropiate dintre G.V.V. și

C.I., membru în Colegiul CNSAS, acesta din urmă fiind preocupat în a-i prezenta

lui G.V.V. o imagine de eroic opozant al regimului Ceaușescu. Dovadă în acest

sens este interviul dat de C.I. ziarului „Adevărul”, publicat la 9

noiembrie2011, în care afirma: „Cineva mi-a spus să am grijă că V. abia a ieșit

din pușcărie, că a vrut să-l împuște pe Ceaușescu”. Or, în anul 1985, G.V.V. a

fost condamnat la închisoare pentru probleme de drept comun și nu pentru

încercarea de a-l împușca pe Ceaușescu.

Totodată, prima

instanță a refuzat să dispună obligarea pârâtului G.V.V. să prezinte hotărârea

judecătorească prin care a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare în anul

respingerea de către instanță a cererii de prezentare a respectivei hotărâri

care are autoritate de lucru judecat este abuzivă, față de dispozițiile art.

172 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „cererea de înfățișare nu poate fi

respinsă dacă (..) însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la acel

înscris”. După ce această dovadă a fost respinsă, aceeași instanță trage în mod

greșit concluzia, în cuprinsul sentinței, că ancheta din 1985 a avut caracter

politic și, pe acest temei, stabilește că „notele date de pârât după arestarea

sa din data de 17 iulie 1985 nu pot fi reținute pentru a se stabili calitatea

de colaborator al Securității”.

(ii) Instanța a

apreciat greșit că notele date de pârât după arestarea sa din 17 iulie 1985 au

fost date în timpul unei anchete pe motive politice, deoarece, în fapt,

arestarea și apoi condamnarea acestuia s-au făcut pentru infracțiuni de drept

comun, ceea ce se va dovedi prin hotărârea judecătorească de condamnare, dacă

aceasta va fi înfățișată.

Este necesară

prezentarea la dosarul cauzei și a hotărârii judecătorești pronunțate de

Tribunalul București în Dosarul nr. 63354/3/2010, în care pârâtul G.V.V. a

cerut recunoașterea caracterului politic al osândirii sale de către regimul

comunist, dar acest capăt de cerere i s-a respins irevocabil. Administrarea

acestei probe este necesară pentru că însăși prima instanță, prin hotărârea

recurată, face referire la procesul respectiv, dar într-un mod complet greșit,

având la bază doar informațiile de pe portalul instanțelor și acelea citate

tendențios, fragmentar.

Odată stabilit, cu

autoritate de lucru judecat, că arestarea pârâtului în 1985 a fost făcută doar

pentru motive de drept comun, trebuie luate în considerare și informațiile

furnizate de acesta Securității după arestarea lui din 1985.

(iii) Instanța a

neglijat denunțarea de către pârâtul G.V.V. a atitudinilor și acțiunilor

potrivnice regimului comunist ale numitului M.S.V.

În mod eronat prima

instanță a apreciat, la fila 26 a sentinței, că în nota informativă din 26

aprilie 1084 nu s-au denunțat activități sau atitudini împotriva regimului

totalitar. Este o apreciere greșită deoarece atunci când pârâtul informează

Securitatea că M.S.V. este un individ periculos, sensul în care trebuie

înțeleasă afirmația, după cum rezultă din întreg contextul, este că M.S.V

prezintă pericol pentru societatea socialistă, nicidecum pentru o persoană

anume. Demascându-l pe M.S.V. ca „singurul concurent al lui G.B.”, pârâtul

arată Securității că și în perioada întocmirii acelei note informative, adică

aprilie 1984, M.S.V se ocupa cu yoga. Cum activitatea yoga fusese interzisă în

1982, a te ocupa de yoga în 1984 reprezintă o activitate potrivnică regimului

comunist.

(iv) Instanța a

neglijat denunțarea la Securitate de către G.V.V. a unor activități și

atitudini potrivnice regimului comunist ale lui G.B.

În aprecierea notelor

informative legate de G.B., instanța afirmă că nu se poate reține că s-au

derulat activități potrivnice regimului comunist ale lui G.B. Afirmația nu este

adevărată, întrucât prin notele informative date de pârât acesta confirmă că în

data de 17 aprilie 1984, când s-a efectuat percheziția la care a fost martor,

G.B. desfășura activitate yoga împreună cu un grup de discipoli. Este o

declarație care a fost utilă autorităților în pregătirea procesului penal

împotriva lui B., acesta fiind condamnat inclusiv pentru desfășurarea fără

autorizație a cursurilor de yoga.

Dacă în cazul

dezvăluirii activității yoga a reclamantului se invocă faptul că pârâtul a

considerat că Securitatea oricum știa despre asta, nu la fel stau lucrurile cu

privire la dezvăluirea legăturii lui B. cu secta „M.T.”. Atrăgând atenția

Securității ca G.B. să fie anchetat suplimentar de ofițeri specializați în

problema „M.T.”, pârâtul nu numai că a vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților acestuia, ci chiar a realizat-o, întrucât legăturile lui B. cu

secta „M.T.”, poate chiar mai mult decât practicarea yoga, au constituit

motivația regimului totalitar pentru întemnițarea lui B.

Pârâtul a mai denunțat,

prin notele informative olografe din 26 aprilie 1984 și 30 aprilie 1984, faptul

că acele cărți găsite de securitate la M.R aparțin lui G.B. și că acesta

reprezintă o sursă de cărți.

În sentința recurată

instanța afirmă că nu se poate deduce că a vizat îngrădirea unor drepturi și

libertăți fundamentale, deoarece nu există nicio referire la natura cărților.

Nici nu era nevoie să facă pârâtul referiri la natura cărților. Acestea fiind

deja confiscate și aflându-se în posesia autorităților, natura lor nu era o

taină pentru autorități.

Prin informațiile

date, pârâtul G.V.V. a contribuit direct la condamnarea lui G.B., deci la

îngrădirea drepturilor și libertăților acestuia.

Pârâtul a propus

trimiterea lui G.B. la muncă silnică prin nota olografă din 26 aprilie 1984.

Este adevărat că această sugestie este făcută doar în ipoteza condamnării

reclamantului, dar inclusiv pentru deținuți trimiterea la muncă forțată este o

încălcare a drepturilor omului.

(v) Instanța a

neglijat denunțarea la Securitate de către G.V.V. a lui P.G. și a unor persoane

care l-au vizitat.

Instanța face

referire la existența unei note nedatate, nesemnate, atribuite pârâtului G.V.V.

Nu există

certitudinea că aceasta notă este nedatată și nesemnată, atât timp cât CNSAS nu

a înfățișat tot dosarul privindu-l pe G.V.V., inclusiv filele aflate înainte și

imediat după ceea ce s-a prezentat din această notă despre P.G. Filele

prezentate se termină la mijlocul unei propoziții, astfel că există indicii

puternice că o anume parte din nota olografă despre P.G. a fost ascunsă. În

partea ascunsă ar putea exista data și semnătura.

În mod eronat

instanța a apreciat că informațiile furnizate despre P.G. nu puteau fi

considerate informații potrivnice regimului comunist.

Chiar și informații

despre starea de spirit sau psihologia lui P.G. puteau fi folosite de

Securitate împotriva acestuia, ceea ce pârâtul știa.

Totodată, simplul

fapt că cineva îl vizita pe P.G. era suficient ca Securitatea să ia în vizor

respectiva persoană, situație, de asemenea, cunoscută de pârât. G.V.V. a

indicat în nota sa alte persoane care îl vizitaseră pe P.G., știind că aceasta

poate duce la punerea lor sub urmărire de către Securitate.

(vi) Prima instanță a

apreciat greșit că notele dactilografiate nesemnate despre un cetățean palestinian

nu se coroborează cu alt mijloc de probă.

Încă din 1977 pârâtul

a furnizat Securității informații despre un cetățean palestinian, consemnate în

note dactilografiate, nesemnate.

Aceste note

informative se coroborează cu Raportul din 27 decembrie 1978 întocmit de

ofițerul M.C. în care se menționează că pârâtul G.V.V. a fost sfătuit să

continue relațiile cu un cetățean palestinian.

Este de menționat că

pârâtul nu a contestat niciodată paternitatea notelor informative respective.

În lipsa prezentării

de către CNSAS a întregului dosar privindu-l pe G.V.V. nici măcar nu e sigură

afirmația că aceste note informative despre cetățeanul palestinian există

exclusiv sub formă de file dactilografiate, nesemnate.

(vii) În mod eronat

prima instanță nu a supus analizei diferite documente ale Securității, pe motiv

că nu se coroborează cu alte probe.

Deoarece CNSAS a

refuzat să prezinte o parte din dosarul privindu-l pe G.V.V., asemenea

afirmații sunt nedovedite, numai după înfățișarea paginilor lipsă din dosar se

vor putea trage concluzii despre ce se coroborează cu alte probe și ce nu.

În concluzie, pentru

motivele prezentate, recurentul M.M.R. a solicitat admiterea recursului,

casarea Sentinței civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012, admiterea

contestației și modificarea Adeverinței nr. 1245 din 23 februarie 2010 a CNSAS,

în sensul stabilirii calității de colaborator al Securității a numitului

G.V.V., cu obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

formulate în cauză

Intimatul G.V.V. a

formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea celor două recursuri ca

nefondate și menținerea Sentinței civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 a

Curții de Apel București, ca legală și temeinică, invocând, în special,

următoarele apărări:

Susținerile

recurenților M.M.R. și B.G. nu constituie o veritabilă critică adusă hotărârii

recurate, ci doar o reiterare a alegațiilor prezentate cu ocazia judecății de

fond. Acestea sunt și neîntemeiate, întrucât notele pe care le-a dat despre

G.B. n-au contribuit la arestarea acestuia la 17 aprilie 1984. În realitate,

așa cum se admite și în Sentința civilă nr. 5260 din 25 septembrie 2012, cele 5

note olografe semnate cu numele său au fost date după arestarea lui G.B., iar

instanța de fond a stabilit în mod corect faptul că a încercat să-l ajute pe

G.B. și că sub nicio formă informațiile furnizate Serviciului despre acesta nu

au contribuit la întocmirea rechizitoriului din 20 august 1984, în urma căruia

a fost condamnat prin Sentința penală nr. 960 din 28 septembrie 1984, menținută

prin Decizia civilă nr. 2313 din 9 noiembrie 1984.

Din actele dosarului

rezultă neîndoielnic că n-a făcut parte din Fondul de rețea al informațiilor,

nefiind vreodată plătit de Securitate, că n-a semnat vreun angajament de

colaborare, că n-a avut pseudonim sau nume de sursă, în acest sens fiind emisă

Adeverința nr. 1245 din 25 februarie 2010, prin care CNSAS confirmă faptul că

nu a fost colaborator al Securității.

Intimatul-pârât

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, prin

concluziile scrise, respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și

legală a sentinței atacate, apreciind ca fiind relevante următoarele aspecte:

Nu este îndeplinită

condiția referitoare la conținutul informațiilor date Securității. În speță, nu

au fost furnizate informații referitoare la atitudini potrivnice regimului

comunist. Dimpotrivă, tocmai titularul adeverinței (intimatul G.V.V.) era cel

care protesta față de atitudinea abuzivă a Securității.

Nu este îndeplinită

nici condiția referitoare la posibilele efecte ale informațiilor.

În speță declarațiile

date de titularul adeverinței nu vizau încălcarea drepturilor fundamentale ale

omului. Dimpotrivă, prin declarațiile date, titularul adeverinței a încercat să

ușureze situația în care se aflau persoanele la care se referă și să le

protejeze pe acestea.

În plus, persoana

verificată nu a avut o relație conspirată cu Securitatea (sub protecția unui

nume conspirativ), declarațiile date fiind asumate de acesta și semnate cu

numele său real. Împrejurarea că, ulterior luării declarațiilor, autoritățile

adăugau, fără acceptul declarantului, un nume de cod, nu îi poate fi imputată

titularului adeverinței.

De asemenea,

declarațiile date de cel verificat îndeplinesc condițiile tezei a II-a a prevederilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 (cu privire la informațiile date în

anchetă). În consecință, chiar și în situația în care, prin absurd, ar fi fost

îndeplinite condițiile cumulative cu privire la furnizarea de informații

referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist și cu privire la vizarea

încălcării drepturilor fundamentale ale omului, în speță nu s-ar putea reține

calitatea de colaborator al Securității, ținând cont de teza a II-a a

prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

în fața Înaltei Curți

În conformitate cu

dispozițiile art. 305 C. proc. civ., a fost administrată proba cu înscrisuri

noi.

În ședința publică

din data de 16 septembrie 2014, Înalta Curte a respins cererile de intervenție

accesorie formulate de Asociația Anticorupția și Asociația Mișcarea de

Integrare Spirituală în Absolut, apreciind că, raportat la dispozițiile art. 49

și urm. C. proc. civ., elementele furnizate instanței nu conturează un interes

propriu al intervenienților în promovarea cererilor de intervenție accesorie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată

următoarele:

Asociației Victimelor Mineriadelor 1990 - 1991 din România este inadmisibil,

întrucât a fost formulat de o persoană care nu a fost parte în proces în fața

primei instanțe. Nu prezintă niciun fel de relevanță asupra admisibilității

recursului interesul acestei asociații de a exercita această cale de atac.

declarate de reclamanții M.M.R. și B.G. sunt fondate, în sensul și pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenții-reclamanți

au supus controlului de legalitate Adeverința nr. 1245 din 23 februarie 2010

emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care

s-a reținut că elementele prezentate nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit.

a) și b) din O.U.G. nr. 24/2008 și că pârâtului G.V.V. nu se i se poate atribui

calitatea de lucrător/colaborator al Securității.

Dispozițiile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008,

precizează semnificația termenului de colaborator al Securității, stabilind o

asemenea calitate pentru „persoana care a furnizat informații, indiferent sub

ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului”.

Norma citată exclude

reținerea calității de colaborator al Securității pentru „persoana care a

furnizat informații cuprinse în declarații, procese verbale de interogatoriu

sau de confirmare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de

libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru

care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”.

Relativ la prima

condiție analizată de instanța de fond, aceea ca informațiile să nu fi fost

furnizate în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere

ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie

cercetată, fie judecată și condamnată, prin hotărârea recurată s-a constatat că

informațiile furnizate de pârâtul G.V.V. în declarația din data de 22 august

1977, cu ocazia audierii și avertizării sale de organele de Securitate în

legătură cu intenția de trecere frauduloasă a frontierei împreună cu M.A., și

în notele date de pârât după arestarea sa din 17 iulie 1985 nu pot fi reținute

pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securității, întrucât este vorba

de informații furnizate în timpul anchetei/procesului pentru motive politice.

Constatarea instanței

în această privință se fundamentează pe informațiile obținute prin consultarea

datelor afișate pe portalul instanțelor, referitoare la Dosarul nr. 63354/3/2010

al Tribunalului București, din documentele depuse la dosarul cauzei din care

rezultă că pârâtul G.V.V. a avut trei dosare de urmărit (1973,1977 - 1978 și

1977 - 1985) și pe mențiunile existente în Referatul de terminare a urmăririi

penale întocmit în Dosarul penal nr. 0255/1985.

Recurenții-reclamanți

denunță încălcarea dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității, componente ale dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar

analiza actelor și lucrărilor dosarului confirmă susținerea acestora, raportat

la următoarele împrejurări.

(i) informațiile

privind soluția dată de Tribunalul București în Dosarul nr. 63354/3/2010 au

fost preluate de pe portalul instanțelor de judecată și inserate în

considerentele hotărârii recurate, fără ca, în prealabil, această probă să fie

pusă în discuția contradictorie a părților;

(ii) informațiile au

fost preluate trunchiat, astfel că, în lipsa depunerii la dosarul cauzei a

hotărârii judecătorești pronunțate în Dosarul nr. 63354/3/2010 al Tribunalului

București, nu se poate determina cu claritate nici care au fost pretențiile

care au făcut obiectul sesizării instanței și cum au fost ele soluționate și

nici rațiunile care au fundamentat soluția adoptată;

(iii) constatările

privind informațiile furnizate Securității de către pârât după arestarea sa la

17 iulie 1985 s-au întemeiate pe un act premergător hotărârii penale de

condamnare, respectiv Referatul de terminare a urmăririi penale din Dosarul penal

nr. 0255/1985, în condițiile în care a existat o hotărâre penală definitivă de

condamnare de care pârâtul s-a prevalat sistematic în apărările pe care le-a

format în proces;

(iv) cererea

reclamantului M.M.R., de obligare a pârâtului G.V.V. să depună la dosarul

cauzei hotărârea penală de condamnare pe care o invocă, a fost respinsă de

prima instanță, în pofida normelor imperative instituite de art. 172 C. proc.

civ., potrivit cărora „cererea de înfățișare nu poate fi respinsă/../ dacă

însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris /../”.

(v) instanța nu a

oferit un răspuns specific și explicit la argumentul decisiv invocat de CNSAS

în adeverința contestată, legat de relevanța calității de urmărit a pârâtului

în constatarea existenței/inexistenței calității de colaborator al Securității,

față de prevederile tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care

stipulează expres acele situații în care este exclusă constatarea calității de

colaborator al Securității.

Prin urmare, relativ

la prima condiție examinată de instanță, se constată, pe de o parte,

inechitatea procedurii, prin încălcarea dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității, iar, pe de altă parte, soluționarea cauzei pe baza unui

probatoriu insuficient, cu consecința neelucidării unor aspecte esențiale

dezlegării acesteia, făcând practic imposibilă exercitarea controlului

judiciar.

Referitor la

celelalte condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, soluția

primei instanțe se fundamentează în special pe considerentele Deciziei Curții

Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, general obligatorii, asemenea

dispozitivului căruia i se atașează, și pe faptul că informațiile furnizate de

pârâtul G.V.V., inclusiv cele cuprinse în declarațiile verbale consemnate de

lucrătorii Securității, fie nu se coroborează cu alte probe, fie nu evidențiază

denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În această privință,

se impune a fi subliniat faptul că stabilirea calității de colaborator al

Securității, cu toate consecințele pe care aceasta le implică asupra persoanei

în cauză, necesită administrarea unui probatoriu complet, care să includă în

mod obligatoriu întreg dosarul informativ care a stat la baza emiterii Notei de

constatare, a avizului Direcției Juridice și a Adeverinței privitoare la

constatarea existenței/inexistenței calității de colaborator al Securității.

De asemenea,

realizarea justiției presupune verificarea obiectivă a veridicității actelor și

faptelor care au avut loc într-un anumit context politic și istoric, pe baza

unor probe lipsite de ambiguitate, care să excludă orice concluzie arbitrară și

să asigure echilibrul între interesele fundamentale ale societății și protecția

drepturilor individuale.

Or, analiza actelor

și lucrărilor dosarului evidențiază soluționarea pricinii de către prima

instanță pe baza unui probatoriu incomplet, atât timp cât CNSAS nu a prezentat

instanței în integralitate dosarul fond informativ incluzând cele 7 volume,

titular G.V.V., iar cererea reclamanților de prezentare integrală a

documentației pe baza căreia s-au emis Nota de constatare S/DI/488 din 16

februarie 2009, Avizul Direcției Juridice S/DIJ/1293 din 8 ianuarie 2010 și

Adeverința nr. 1245 din 23 februarie 2010 a fost în mod nelegal respinsă de

instanță, administrarea acestei probe fiind absolut necesară pentru o evaluare

reală a situației de fapt.

Se constată a fi

nelegală și dispoziția instanței de respingere a cererii reclamanților, prin

care au solicit obligarea CNSAS la prezentarea Procesului-verbal al ședinței

Colegiului CNSAS din 23 februarie 2012, de vreme ce constatările cuprinse în

adeverința contestată sunt contrare opiniei exprimate în avizul emis de

Direcția Juridică, iar susținerile reclamanților au vizat inclusiv o presupusă

relație de prietenie între pârâtul G.V.V. și unul dintre membrii CNSAS. Este

necesară prezentarea acestui înscris și pentru a verifica dacă cele consemnate

în Adeverința nr. 1245 din 23 februarie 2010, semnată de Președintele CNSAS,

sunt sau nu în concordanță cu cele discutate și votate în Ședința Colegiului

CNSAS din 23 februarie 2012.

Procedând la

soluționarea pricinii, specifică prin obiectul său, în circumstanțele expuse,

prima instanță nu a realizat o analiză completă și obiectivă a situației de

fapt, iar constatările acesteia, îndeosebi cele ce vizează informațiile

cuprinse în declarațiile consemnate de lucrătorii Securității, sunt arbitrare

și constituie o aplicare formală a celor statuate cu caracter general

obligatorii de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012.

Pentru toate

considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 304 pct. 5 și 9, art.

312 alin. (1) - (3), art. 314 C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta

Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de reclamanții M.M.R. și

B.G., casarea Sentinței civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel

București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, se va proceda la completarea probatoriului conform celor dispuse în

cuprinsul prezentei decizii, precum și la examinarea efectivă a tuturor aspectelor

de nelegalitate invocate, cu luarea în considerare și a criticilor formulate în

recurs, a căror examinare a devenit inutilă în raport de soluția casării cu

trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Asociația Victimelor Mineriadelor 1990 - 1991 din România, ca

inadmisibil.

Admite recursurile

declarate de reclamanții M.M.R. și B.G. împotriva Sentinței civile nr. 5260 din

25 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM