ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 1216 din 9 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.E., constatarea calității de colaborator al Securității în privința acesteia. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că dintre probele administrate în cauză rezultă că nu este îndeplinită niciuna din condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al securității prin referire la persoana care a furnizat informații și că nu există nicio probă că pârâta ar fi acceptat propunerea de colaborare cu organele de securitate. Pe de altă parte, s-a reținut de către instanță faptul că din nicio dovadă administrată în cauză nu reiese că în mod voluntar și conștient pârâta ar fi acceptat furnizarea unor informații de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Instanța a apreciat că din conținutul notelor întocmite de ofițerii de securitate se conturează existența unor aprecieri pozitive de natură să conducă la concluzia că pârâta ar fi putut fi integrată în sistemul delaționist al fostei Securități a statului, posibilitate nesancționată însă de dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008 modificată și republicată, precum și faptul că aprecierile și caracterizările inițial pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtei, atât în contextul naturii informațiilor furnizate, cât și în contextul în care nu există nicio probă că acestea ar fi fost furnizate direct de către pârâtă, nu pot face dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 și probele aflate la dosar; - pârâta a colaborat cu organele fostei Securități prin oferirea de relatări verbale, care au fost consemnate de lucrătorii Securității; - informațiile furnizate au fost valorificate prin „luarea în lucru” de către organele securității a persoanelor vizate; - informațiile furnizate de pârâtă se refereau la nemulțumirile artiștilor față de realitățile politice și a încercărilor acestora de a protesta prin intermediul lucrărilor artistice expuse. În întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în dosar neexistând dovezi că organele Securității au reușit să o recruteze ca informatoare. 3. Soluția instanței de recurs.

Recursul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Într-adevăr, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în înțelesul acestei ordonanțe de urgență, „colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. În cauză, așa cum rezultă din Nota de constatare (f.22), intimata-reclamantă a furnizat informații atât prin note olografe (f.54), cât și, preponderent verbal, care au fost consemnate de lucrătorii Securității în rapoarte (f.20, 21, 22, 25), astfel că, în mod greșit a reținut instanța de fond că organele Securității nu ar fi reușit recrutarea acesteia.

Astfel, intimata-pârâtă, având legături cu artiștii plastici din Filiala Timiș a UAP, a furnizat organelor de Securitate informații referitoare la comentariile negative privind evenimentele politice, la ideile estetice și ideologice negative exprimate în lucrările plastice necorespunzătoare, care au avut drept efect valorificarea acestor informații, prin „luarea în lucru” a persoanelor vizate. În concluzie, activitatea intimatei-pârâte s-a realizat și s-a concretizat în circumstanțele, prin mijloacele și cu efectele avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. b) fraza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, iar sentința recurată să fie desființată și, rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, sesizarea C.N.S.A.S.

să fie admisă, cu consecința constatării calității de colaborator în condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1216 din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată, în sensul că admite acțiunea și constată calitatea de colaborator al Securității, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a pârâtei D.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.