ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 1216 din 9
martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care acesta a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.E., constatarea calității de
colaborator al Securității în privința acesteia.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut faptul că dintre probele administrate în cauză
rezultă că nu este îndeplinită niciuna din condițiile impuse de dispozițiile
art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de
colaborator al securității prin referire la persoana care a furnizat informații
și că nu există nicio probă că pârâta ar fi acceptat propunerea de colaborare
cu organele de securitate.
Pe de altă parte, s-a reținut de
către instanță faptul că din nicio dovadă administrată în cauză nu reiese că în
mod voluntar și conștient pârâta ar fi acceptat furnizarea unor informații de
natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Instanța a apreciat că din
conținutul notelor întocmite de ofițerii de securitate se conturează existența
unor aprecieri pozitive de natură să conducă la concluzia că pârâta ar fi putut
fi integrată în sistemul delaționist al fostei Securități a statului,
posibilitate nesancționată însă de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 modificată
și republicată, precum și faptul că aprecierile și caracterizările inițial
pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtei, atât în contextul
naturii informațiilor furnizate, cât și în contextul în care nu există nicio
probă că acestea ar fi fost furnizate direct de către pârâtă, nu pot face
dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este
definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.
Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând ca temei
legal dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ. și susținând, în esență,
următoarele critici:
- instanța de fond a interpretat în
mod greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și probele aflate
la dosar;
- pârâta a colaborat cu organele
fostei Securități prin oferirea de relatări verbale, care au fost consemnate de
lucrătorii Securității;
- informațiile furnizate au fost
valorificate prin „luarea în lucru” de către organele securității a persoanelor
vizate;
- informațiile furnizate de pârâtă se
refereau la nemulțumirile artiștilor față de realitățile politice și a
încercărilor acestora de a protesta prin intermediul lucrărilor artistice
expuse.
În întâmpinarea formulată,
intimata-pârâtă a susținut că soluția instanței de fond este legală și
temeinică, în dosar neexistând dovezi că organele Securității au reușit să o
recruteze ca informatoare.
Soluția instanței de recurs.
Recursul este întemeiat și va fi
admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, potrivit art. 2 lit. b)
din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea
Securității, în înțelesul acestei ordonanțe de urgență, „colaborator al
Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,
precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii
Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice
regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului”.
În cauză, așa cum rezultă din Nota
de constatare (f.22), intimata-reclamantă a furnizat informații atât prin note
olografe (f.54), cât și, preponderent verbal, care au fost consemnate de
lucrătorii Securității în rapoarte (f.20, 21, 22, 25), astfel că, în mod greșit
a reținut instanța de fond că organele Securității nu ar fi reușit recrutarea
acesteia.
Astfel, intimata-pârâtă, având
legături cu artiștii plastici din Filiala Timiș a UAP, a furnizat organelor de
Securitate informații referitoare la comentariile negative privind evenimentele
politice, la ideile estetice și ideologice negative exprimate în lucrările
plastice necorespunzătoare, care au avut drept efect valorificarea acestor
informații, prin „luarea în lucru” a persoanelor vizate.
În concluzie, activitatea
intimatei-pârâte s-a realizat și s-a concretizat în circumstanțele, prin
mijloacele și cu efectele avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. b) fraza
I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, soluția instanței de fond
este nelegală și netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, iar sentința
recurată să fie desființată și, rejudecând cauza, potrivit considerentelor de
mai sus, sesizarea C.N.S.A.S. să fie admisă, cu consecința constatării
calității de colaborator în condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a
intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Național
pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1216 din
9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată, în sensul că admite
acțiunea și constată calitatea de colaborator al Securității, în sensul art. 2
alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a pârâtei D.E.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
ianuarie 2011.