ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1216 din 9

martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care acesta a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.E., constatarea calității de

colaborator al Securității în privința acesteia.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut faptul că dintre probele administrate în cauză

rezultă că nu este îndeplinită niciuna din condițiile impuse de dispozițiile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de

colaborator al securității prin referire la persoana care a furnizat informații

și că nu există nicio probă că pârâta ar fi acceptat propunerea de colaborare

cu organele de securitate.

Pe de altă parte, s-a reținut de

către instanță faptul că din nicio dovadă administrată în cauză nu reiese că în

mod voluntar și conștient pârâta ar fi acceptat furnizarea unor informații de

natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța a apreciat că din

conținutul notelor întocmite de ofițerii de securitate se conturează existența

unor aprecieri pozitive de natură să conducă la concluzia că pârâta ar fi putut

fi integrată în sistemul delaționist al fostei Securități a statului,

posibilitate nesancționată însă de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 modificată

și republicată, precum și faptul că aprecierile și caracterizările inițial

pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtei, atât în contextul

naturii informațiilor furnizate, cât și în contextul în care nu există nicio

probă că acestea ar fi fost furnizate direct de către pârâtă, nu pot face

dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este

definită de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei hotărâri,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând ca temei

legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență,

următoarele critici:

- instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și probele aflate

la dosar;

- pârâta a colaborat cu organele

fostei Securități prin oferirea de relatări verbale, care au fost consemnate de

lucrătorii Securității;

- informațiile furnizate au fost

valorificate prin „luarea în lucru” de către organele securității a persoanelor

vizate;

- informațiile furnizate de pârâtă se

refereau la nemulțumirile artiștilor față de realitățile politice și a

încercărilor acestora de a protesta prin intermediul lucrărilor artistice

expuse.

În întâmpinarea formulată,

intimata-pârâtă a susținut că soluția instanței de fond este legală și

temeinică, în dosar neexistând dovezi că organele Securității au reușit să o

recruteze ca informatoare.

Recursul este întemeiat și va fi

admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, în înțelesul acestei ordonanțe de urgență, „colaborator al

Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului”.

În cauză, așa cum rezultă din Nota

de constatare (f.22), intimata-reclamantă a furnizat informații atât prin note

olografe (f.54), cât și, preponderent verbal, care au fost consemnate de

lucrătorii Securității în rapoarte (f.20, 21, 22, 25), astfel că, în mod greșit

a reținut instanța de fond că organele Securității nu ar fi reușit recrutarea

acesteia.

Astfel, intimata-pârâtă, având

legături cu artiștii plastici din Filiala Timiș a UAP, a furnizat organelor de

Securitate informații referitoare la comentariile negative privind evenimentele

politice, la ideile estetice și ideologice negative exprimate în lucrările

plastice necorespunzătoare, care au avut drept efect valorificarea acestor

informații, prin „luarea în lucru” a persoanelor vizate.

În concluzie, activitatea

intimatei-pârâte s-a realizat și s-a concretizat în circumstanțele, prin

mijloacele și cu efectele avute în vedere de dispozițiile art. 2 lit. b) fraza

I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, soluția instanței de fond

este nelegală și netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, iar sentința

recurată să fie desființată și, rejudecând cauza, potrivit considerentelor de

mai sus, sesizarea C.N.S.A.S. să fie admisă, cu consecința constatării

calității de colaborator în condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a

intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1216 din

9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, în sensul că admite

acțiunea și constată calitatea de colaborator al Securității, în sensul art. 2

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a pârâtei D.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2011.