ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2815/2011

Asupra recursului penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din 29 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a fost condamnat inculpatul C.P.M. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod. S-a reținut că în noaptea de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 2, inculpatul a intrat într-un salon din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca și a sustras două telefoane mobile, profitând de starea fizică în care se aflau persoanele internate.

Prin Decizia penală nr. 456 A din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs formându-se Dosarul nr. 3984/2/2011. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 23 iunie 2011, prin încheierea dată, amână pronunțarea cauzei la data de 30 iunie 2011, pentru a da posibilitatea apărătorului din oficiu să depună concluzii scrise, iar la data de 30 iunie 2011, prin Decizia penală nr. 1480 a respins apelul împotriva Deciziei penale nr. 456 A din 27 iunie 2008 a Tribunalului București, ca nefondat. Împotriva Încheierii din data de 23 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3984/2/2011 (1646/2011) inculpatul a declarat recurs prin care a învederat că i s-a încălcat dreptul la apărare, neacordându-i-se un termen pentru prezentarea apărătorului ales.

Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate în cadrul procesului penal. În raport de principiul enunțat prin textul de lege menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege. Aceste exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Or, conform art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive, iar alin. (2) din același text prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Totodată, art. 417 C. proc. pen., prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. În cauză, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de inculpat împotriva unei încheieri care nu poate fi atacată cu recurs, pronunțată într-o cauză de competență de ultimă instanță a Curții de Apel București.

Din dispozițiile C. proc. pen. rezultă că, între condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Hotărârea contestată a dobândit caracter definitiv odată cu soluționarea recursului și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific căii de reformare. În consecință, recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen. și, drept urmare, va fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.P.M. împotriva Încheierii din 23 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3984/2/2011 (1646/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2011.