ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2815/2011

Asupra recursului

penale de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141 din 29 februarie

2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a fost condamnat

inculpatul C.P.M. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. d)

și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același

cod.

S-a reținut că în

noaptea de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 2, inculpatul a intrat într-un

salon din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca și a sustras două

telefoane mobile, profitând de starea fizică în care se aflau persoanele

internate.

Prin Decizia penală

nr. 456 A din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul a declarat recurs formându-se Dosarul nr. 3984/2/2011.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, la data de 23 iunie 2011, prin încheierea

dată, amână pronunțarea cauzei la data de 30 iunie 2011, pentru a da posibilitatea

apărătorului din oficiu să depună concluzii scrise, iar la data de 30 iunie

2011, prin Decizia penală nr. 1480 a respins apelul împotriva Deciziei penale

nr. 456 A din 27 iunie 2008 a Tribunalului București, ca nefondat.

Împotriva Încheierii

din data de 23 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr.

3984/2/2011 (1646/2011) inculpatul a declarat recurs prin care a învederat că i

s-a încălcat dreptul la apărare, neacordându-i-se un termen pentru prezentarea

apărătorului ales.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 129 din

Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia

părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective

încălcate în cadrul procesului penal.

În raport de

principiul enunțat prin textul de lege menționat, admisibilitatea unei căi de

atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii

atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit

dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina

persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege.

Aceste exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Or, conform art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive, iar alin. (2) din

același text prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate separat cu recurs.

Totodată, art. 417 C.

proc. pen., prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei

alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

În cauză, secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul

declarat de inculpat împotriva unei încheieri care nu poate fi atacată cu recurs,

pronunțată într-o cauză de competență de ultimă instanță a Curții de Apel

București.

Din dispozițiile C.

proc. pen. rezultă că, între condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri,

determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe

această cale.

Hotărârea contestată

a dobândit caracter definitiv odată cu soluționarea recursului și, prin urmare,

nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific căii de reformare.

În consecință,

recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a

neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen. și,

drept urmare, va fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.P.M. împotriva Încheierii din 23

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 3984/2/2011 (1646/2011).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2011.