ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2757/2009

Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 812 din 16 decembrie 2008, Judecătoria Sector 6 București a condamnat pe inculpatul B.I., recidivist, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. (alături și de o altă coinculpată), la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 356 zile închisoare și, în final, s-a dispus, ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 19 octombrie 2008 la zi. Inculpatul a declarat apel și a fost soluționat prin decizia penală nr. 294 din 8 mai 2009 de către Tribunalul București, secția a II-a penală. Totodată, s-a menținut starea acestuia de arest. Nemulțumit de soluționarea apelului, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 294 din 8 mai 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe timpul soluționării recursului, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., și-a adus la îndeplinire obligația prevăzută de lege, de a verifica temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului.

Astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea ședinței publice din 23 iulie 2009, a dispus, a se menține starea de arest a inculpatului, apreciind că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, îndeplinite fiind și cerințele art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., precum și ale art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. Inculpatul, nemulțumit de dispoziția luată prin încheierea din 23 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recursul de față, solicitând reaprecierea probelor și, în fond, să se revoce măsura arestării sale preventive, așa încât în continuare să fie judecat, în stare de libertate. Recursul este inadmisibil și, ca atare, va fi respins.

Astfel, Curtea, în raport de faza procesuală în care se află cauza în prezent, și anume în recurs, ce este ultima cale de atac sau de control judiciar, reține, potrivit art. 141 C. proc. pen., că nu este prevăzută de lege, calea unui alt recurs, ceea ce ar însemna recurs la recurs. În baza acestui text, numai încheierile date de „prima instanță și în apel…”, privind măsurile preventive, pot fi atacate cu recurs, deci nu și cele din recurs. Altfel spus, încheierile date de instanța de recurs și, privitoare la măsurile preventive (cauza fiind în faza procesuală a ultimei căi de atac) nu mai pot fi atacate cu recurs, după cum a procedat inculpatul, legea neprevăzând o asemenea posibilitate. În consecință, recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 23 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9112/303/2008 (1399/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2009.