ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 30 martie 2011 a Tribunalului Brașov s-a dispus: În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (159 acte materiale), art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), c), 76 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală condamnarea inculpatului L.N. la pedeapsa închisorii de 6 luni. În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen.

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă promovată în procesul penal împotriva inculpatului de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov și în consecință a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 13769 lei din care suma de 7.219 lei reprezintă impozit pe venit neplătit și 6.550 lei obligații fiscale accesorii de plată pentru impozitul pe venit stabilit și calculat până la 25 octombrie 2010. A fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile obligații fiscale accesorii pentru impozitul pe venit calculate în continuare de la data de 25 octombrie 2010 și până la data plății efective.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpatul să plătească suma de 630 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că: Inculpatul L.N. este o persoană fizică autorizată, având ca obiect de activitate comerț cu ridicata a deșeurilor și resturilor, având sediul profesional în comuna Feldioara, sat Rotbav, jud. Brașov. Din raportul de inspecție fiscală din data de 25 octombrie 2010, întocmit de inspectori din cadrul D.G.F.P. Brașov rezultă că în perioada ianuarie-noiembrie 2008, inculpatul a predat către SC R. SA Brașov în 159 de rânduri, o cantitate de 27.451 kg materiale feroase și neferoase, încasând suma totală de 45.118 lei. Pentru aceste cantități de fier vechi SC R. SA Brașov a eliberat adeverințe de primire și de plată în conformitate cu art. 7 alin. (5) din O.U.G.

nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile. La predarea materialelor reciclabile și la primirea contravalorii acestora inculpatul declară că deșeurile de fier vechi proveneau din gospodăria proprie, declarație care era consemnată în cuprinsul acestor documente. Ca urmare a acestei declarații nu i se reținea impozitul pe venit pe care avea obligația să îl plătească conform art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 și pct. 152 din H.G. nr. 44/2004.

Faptul valorificării fierului vechi rezultă din adeverințele de primire și plată eliberate de SC R. SA Brașov în perioada ianuarie - noiembrie 2008. Din verificările efectuate de comisarii Gărzii Financiare și de organele de poliție s-a stabilit că deșeurile de fier vechi predate de inculpat nu provin din gospodăria proprie, ci au fost adunate din gropile de gunoi, într-o perioadă mai mare de timp, începând cu anul 1994, fapt ce reiese și din nota explicativă dată în fața comisarilor Gărzii Financiare (anexa la procesul verbal din 12 august 2010) și din nota explicativă dată în fața organelor de inspecție fiscală din data de 25 octombrie 2010. În cauză a fost audiat în cursul urmăririi penale martorul P.F., gestionar în cadrul SC R. SA Brașov, care a declarat că inculpatul a predat în repetate rânduri cantității medii de materiale feroase la centrul de colectare a acestei societăți.

A precizat că inculpatul, începând cu anul 2006, preda cantități de fier vechi, de fiecare dată menționând că provin din gospodăria proprie. Din raportul de inspecție fiscală întocmit de inspectorii din cadrul A.N.A.F. – D.G.F.P. Brașov rezultă că impozitul pe venitul realizat de învinuit din activități economice nedeclarate organelor fiscale, respectiv activitatea de comerț cu materiale reciclabile feroase, a fost în cuantum de 7.219 lei. Fiind audiat, inculpatul a declarat că deșeurile fuseseră adunate de el din gropile de gunoi și depozitate în curtea locuinței sale și că nu a știut că trebuie să plătească impozit. În raport de materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a apreciat că: În drept, fapta inculpatului L.N.

care în perioada 07 ianuarie 2008 - 24 noiembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a predat către SC R. SA Brașov, în 159 de rânduri, o cantitate de 24.451 kg materiale feroase și neferoase, obținând suma de 45.118 lei, declarând necorespunzător adevărului că provine din gospodărie proprie și prin aceasta sustrăgându-se de la plata cotei de 16% impozit pe venit, producând un prejudiciu bugetului de stat de 7.219 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (159 acte materiale) Vinovăția inculpatului fiind stabilita, instanța a realizat tragerea acestuia la răspundere penală, context în care s-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 72 C. pen.

privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei în acord cu cerințele art. 52 C. pen. și a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Astfel, instanța a avut în vedere gradul mediu de pericol social al infracțiunii raportat la mobilul comiterii faptei penale - obținerea de venituri din vânzarea unei cantități de 27.451 kg. materiale feroase și neferoase dar și la valoarea relativ mică a prejudiciului adus statului.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta este o persoană în vârstă de 66 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, este în prezent pensionar și deși beneficiază de o pensie mică - de numai 748 lei (fila 26 fond) manifestă disponibilitate pentru acoperirea integrală a prejudiciului, s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și a instanței manifestând interes pentru situația sa juridică adoptând totodată și o atitudine procesuală pozitivă, împrejurări față de care instanța conchide că acesta posedă perspective favorabile de reintegrare socială. Având în vedere circumstanțele reale ale faptei dar și profilul socio-moral al inculpatului - persoană matură, fără antecedente penale și care posedă aptitudinea necesară înțelegerii caracterului ilicit al faptei comise și a repercusiunilor avute asupra valorilor sociale ocrotite de legea penală, instanța a apreciat că răspunde cerințelor art. 52 C. pen.

și este îndestulătoare pentru reeducarea acestui inculpat pedeapsa închisorii de 6 luni. Instanța reține în acest context, cu valoare de circumstanțe atenuante judiciare, conduita anterioară bună a inculpatului până la vârsta înaintată pe care o are și atitudinea sa de prezentare în fața autorității ulterioară comiterii faptei, circumstanțe înscrise în art. 74 lit. a), c) C. pen. Stabilirea pedepsei la acest nivel s-a realizat ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. (limitele pedepsei fiind așadar între 1 an și 4 luni și 5 ani și 4 luni) și apoi al aplicării art. 76 lit. d) C. pen. relativ la efecte circumstanțelor atenuante judiciare anterior constatate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P.

Brașov. Ministerul Public a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, arătând că se impune majorarea acesteia prin înlăturarea circumstanței atenuante reținute de prima instanță, în raport de împrejurarea că inculpatul a derulat o vastă activitate infracțională, a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen prin sentința penală nr. 437 din 17 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Brașov, sens în care s-a solicitat anularea suspendării condiționate dispuse prin această sentință și contopirea celor două pedepse conform art. 85 C. pen. Referitor la motivul de nelegalitate dezvoltat prin motivele scrise de apel, referitor la extinderea procesului penal, s-a solicitat extinderea procesului penal potrivit art. 335 alin. (2) C. proc.

pen. și aplicarea art. 43 C. pen. arătându-se că activitatea infracțională a inculpatului s-a întins pe o perioadă mai mare de timp și în perioada 2006 - 2008, fiind depistat în 2009 pentru activitatea din 2006 și în 2010 pentru cea din 2008, astfel că în conținutul acestei infracțiuni intră mai multe acte materiale și trebuie stabilită o altă pedeapsă care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Partea civilă A.N.A.F. a criticat soluția pentru netemeinicie referitor la împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în temeiul art. 163 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța având posibilitatea de a dispune asupra acestor măsuri din oficiu, cererea fiind calificată ca un accesoriu constituirii de parte civilă.

În plus, s-a mai susținut că această măsură trebuie privită ca o măsură coercitivă asupra inculpatului în vederea recuperării prejudiciului adus statului și are ca scop asigurarea reală a părții civile de a-și recupera total sau în parte prejudiciul. Prin decizia penală nr. 82/ AP din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 124 din 30 martie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și acțiunii civile subsecvente acțiunii penale și rejudecând în aceste limite: A majorat pedeapsa aplicată inculpatului L.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c), 76 lit. d) C. pen., de la pedeapsa de 6 luni închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale. În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 437 din 17 februarie 2011 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 7 martie 2011 și a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

și pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu fiecare dintre pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. c) C. pen. pe o perioadă de 1 an de la terminarea executării pedepsei principale, adaugă un spor de 2 luni la pedeapsa principală, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. c) C. pen.

pe o perioadă de 1 an de la terminarea executării pedepsei principale. A menținut beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei și majorează corespunzător termenul de încercare la 4 ani. A redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., D.G.F.P. Brașov de la suma de 7.219 lei la suma de 917 lei, reprezentând impozit pe venit neplătit calculat până la data de 25 octombrie 2010. A înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului la plata obligațiilor accesorii în sumă de 6.550 lei și a dispus obligarea inculpatului la plata acestor obligații accesorii calculate de la datele când au fost achitate parțial obligațiile fiscale până la data achitării integrale a debitului, pentru impozitul pe venit neplătit calculat până la data de 25 octombrie 2010. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P. Brașov împotriva aceleiași sentințe. A obligat partea civilă apelantă să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov, solicitând, prin cererea scrisă depusă la dosar admiterea recursului, modificarea deciziei penale nr. 82 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Brașov și menținerea sentinței penale nr. 124 din 30 martie 2011 și admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, în sensul admiterii acesteia.

Examinând decizia penală atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive. În cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de inculpat. Referitor la recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de control judiciar a reținut că solicitarea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii a fost formulată cu ocazia judecării cauzei, după dezbateri (fila 38 dosar instanța de fond). Pe de altă parte, din analizarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 163 și următoarele C. proc.

pen., rezultă, într-adevăr, că pentru a se institui o astfel de măsură este necesar să existe riscul că bunurile personale care ar putea garanta recuperarea pagubei să fie înstrăinate sau ascunse în scopul sustragerii de la răspunderea civilă. De asemenea, pentru aplicarea măsurii asigurătorii este necesară instituirea unui sechestru, identificarea bunurilor care aparțin persoanei împotriva căreia s-a luat măsura asigurătorie și realizarea în acest scop a unui proces verbal de inventar a acestora fiind descrise caracteristicile pe care le au, starea de uzură, cantitatea și evaluarea lor din punct de vedere financiar în cazul bunurilor imobile realizându-se și o inscripție ipotecară pentru a se evita înstrăinarea lor.

Cum în speța dedusă judecății partea civilă recurentă nu a indicat bunurile aflate în proprietatea inculpatului instanța nu a putut aplica sechestrul asigurător, în condițiile în care nu erau identificate bunurile care ar fi constituit obiectul acestei măsuri. Prin urmare, pentru a se putea pune în discuție instituirea măsurilor asigurătorii solicitate, revenea obligația părții civile de a indica instanței care sunt bunurile mobile și imobile pentru care inculpatul plătește impozit, cu atât mai mult cu cât aceasta este organ fiscal al statului. Pe de altă parte, instanța a constatat că inculpatul a efectuat plăți către organul fiscal, aspect ce rezultă din examinarea copiilor chitanțelor depuse la dosar, în sumă totală de 6.302 lei, în decursul anilor 2008 - 2011. În consecință, deși partea civilă susține că inculpatul nu a achitat prejudiciul, din actele depuse la dosar rezultă că acesta a efectuat plăți reprezentând impozite, taxe și contribuții.

Or, în aceste condiții, în mod corect instanța a constatat că penalitățile sau obligațiile accesorii nu pot fi plătite pentru sumele deja achitate, ci trebuie calculate doar pentru sumele datorate, respectiv pentru suma de 917 lei ce reprezintă impozit pe venit neplătit de inculpat, calculat până la data de 25 octombrie 2010. Pe cale de consecință, era logic și firesc să fie înlăturată obligarea inculpatului la plata obligațiilor accesorii, urmând ca acesta să fie obligat la plata acestora de la data la care a achitat obligațiile fiscale până la data achitării integrale a debitului pentru impozitul pe venit neplătit și calculat până la data de 25 octombrie 2010. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov prin reprezentant legal împotriva deciziei penale nr. 82 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov prin reprezentant legal împotriva deciziei penale nr. 82 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul L.N. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2012.