ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, instanța

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 30 martie 2011 a Tribunalului Brașov s-a dispus:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (159 acte materiale), art. 320

1

C.

proc. pen. și art. 74 lit. a), c), 76 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală condamnarea inculpatului L.N. la pedeapsa

închisorii de 6 luni.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și

executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998, 999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă promovată în procesul

penal împotriva inculpatului de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P.

Brașov și în consecință a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma

de 13769 lei din care suma de 7.219 lei reprezintă impozit pe venit neplătit și

6.550 lei obligații fiscale accesorii de plată pentru impozitul pe venit

stabilit și calculat până la 25 octombrie 2010. A fost obligat inculpatul să

plătească acestei părți civile obligații fiscale accesorii pentru impozitul pe

venit calculate în continuare de la data de 25 octombrie 2010 și până la data

plății efective.

În baza art. 191 C. proc. pen. a

fost obligată inculpatul să plătească suma de 630 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în esență că:

Inculpatul L.N. este o persoană fizică

autorizată, având ca obiect de activitate comerț cu ridicata a deșeurilor și

resturilor, având sediul profesional în comuna Feldioara, sat Rotbav, jud.

Brașov.

Din raportul de inspecție fiscală

din data de 25 octombrie 2010, întocmit de inspectori din cadrul D.G.F.P.

Brașov rezultă că în perioada ianuarie-noiembrie 2008, inculpatul a predat

către SC R. SA Brașov în 159 de rânduri, o cantitate de 27.451 kg materiale feroase și neferoase, încasând suma totală de 45.118 lei. Pentru aceste cantități

de fier vechi SC R. SA Brașov a eliberat adeverințe de primire și de plată în

conformitate cu art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea

deșeurilor industriale reciclabile.

La predarea materialelor reciclabile

și la primirea contravalorii acestora inculpatul declară că deșeurile de fier vechi

proveneau din gospodăria proprie, declarație care era consemnată în cuprinsul acestor

documente.

Ca urmare a acestei declarații nu i

se reținea impozitul pe venit pe care avea obligația să îl plătească conform art.

78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 și pct. 152 din H.G. nr. 44/2004.

Faptul valorificării fierului vechi

rezultă din adeverințele de primire și plată eliberate de SC R. SA Brașov în

perioada ianuarie - noiembrie 2008.

Din verificările efectuate de

comisarii Gărzii Financiare și de organele de poliție s-a stabilit că deșeurile

de fier vechi predate de inculpat nu provin din gospodăria proprie, ci au fost

adunate din gropile de gunoi, într-o perioadă mai mare de timp, începând cu

anul 1994, fapt ce reiese și din nota explicativă dată în fața comisarilor

Gărzii Financiare (anexa la procesul verbal din 12 august 2010) și din nota

explicativă dată în fața organelor de inspecție fiscală din data de 25

octombrie 2010.

În cauză a fost audiat în cursul

urmăririi penale martorul P.F., gestionar în cadrul SC R. SA Brașov, care a

declarat că inculpatul a predat în repetate rânduri cantității medii de

materiale feroase la centrul de colectare a acestei societăți. A precizat că

inculpatul, începând cu anul 2006, preda cantități de fier vechi, de fiecare

dată menționând că provin din gospodăria proprie.

Din raportul de inspecție fiscală

întocmit de inspectorii din cadrul A.N.A.F. – D.G.F.P. Brașov rezultă că

impozitul pe venitul realizat de învinuit din activități economice nedeclarate

organelor fiscale, respectiv activitatea de comerț cu materiale reciclabile feroase,

a fost în cuantum de 7.219 lei.

Fiind audiat, inculpatul a declarat

că deșeurile fuseseră adunate de el din gropile de gunoi și depozitate în

curtea locuinței sale și că nu a știut că trebuie să plătească impozit.

În raport de materialul probatoriu

administrat în cauză, instanța a apreciat că:

În drept, fapta inculpatului L.N.

care în perioada 07 ianuarie 2008 - 24 noiembrie 2008, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a predat către SC R. SA Brașov, în 159 de rânduri, o

cantitate de 24.451 kg materiale feroase și neferoase, obținând suma de 45.118

lei, declarând necorespunzător adevărului că provine din gospodărie proprie și

prin aceasta sustrăgându-se de la plata cotei de 16% impozit pe venit,

producând un prejudiciu bugetului de stat de 7.219 lei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (159 acte materiale)

Vinovăția inculpatului fiind

stabilita, instanța a realizat tragerea acestuia la răspundere penală, context

în care s-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 72 C. pen. privind criteriile

de individualizare judiciara a pedepsei în acord cu cerințele art. 52 C. pen.

și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Astfel, instanța a avut în vedere

gradul mediu de pericol social al infracțiunii raportat la mobilul comiterii

faptei penale - obținerea de venituri din vânzarea unei cantități de 27.451 kg. materiale feroase și neferoase dar și la valoarea relativ mică a prejudiciului adus

statului.

Referitor la circumstanțele

personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta este o persoană în

vârstă de 66 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, este în

prezent pensionar și deși beneficiază de o pensie mică - de numai 748 lei (fila

26 fond) manifestă disponibilitate pentru acoperirea integrală a prejudiciului,

s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și a instanței manifestând

interes pentru situația sa juridică adoptând totodată și o atitudine procesuală

pozitivă, împrejurări față de care instanța conchide că acesta posedă

perspective favorabile de reintegrare socială.

Având în vedere circumstanțele reale

ale faptei dar și profilul socio-moral al inculpatului - persoană matură, fără

antecedente penale și care posedă aptitudinea necesară înțelegerii caracterului

ilicit al faptei comise și a repercusiunilor avute asupra valorilor sociale

ocrotite de legea penală, instanța a apreciat că răspunde cerințelor art. 52 C.

pen. și este îndestulătoare pentru reeducarea acestui inculpat pedeapsa

închisorii de 6 luni. Instanța reține în acest context, cu valoare de circumstanțe

atenuante judiciare, conduita anterioară bună a inculpatului până la vârsta

înaintată pe care o are și atitudinea sa de prezentare în fața autorității

ulterioară comiterii faptei, circumstanțe înscrise în art. 74 lit. a), c) C.

pen.

Stabilirea pedepsei la acest nivel s-a

realizat ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. (limitele

pedepsei fiind așadar între 1 an și 4 luni și 5 ani și 4 luni) și apoi al

aplicării art. 76 lit. d) C. pen. relativ la efecte circumstanțelor atenuante

judiciare anterior constatate.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă

Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P. Brașov.

Ministerul Public a criticat

sentința pentru netemeinicie în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului,

arătând că se impune majorarea acesteia prin înlăturarea circumstanței

atenuante reținute de prima instanță, în raport de împrejurarea că inculpatul a

derulat o vastă activitate infracțională, a mai fost condamnat pentru

infracțiuni de același gen prin sentința penală nr. 437 din 17 februarie 2011

pronunțată de Judecătoria Brașov, sens în care s-a solicitat anularea

suspendării condiționate dispuse prin această sentință și contopirea celor două

pedepse conform art. 85 C. pen.

Referitor la motivul de nelegalitate

dezvoltat prin motivele scrise de apel, referitor la extinderea procesului

penal, s-a solicitat extinderea procesului penal potrivit art. 335 alin. (2) C.

proc. pen. și aplicarea art. 43 C. pen. arătându-se că activitatea

infracțională a inculpatului s-a întins pe o perioadă mai mare de timp și în

perioada 2006 - 2008, fiind depistat în 2009 pentru activitatea din 2006 și în

2010 pentru cea din 2008, astfel că în conținutul acestei infracțiuni intră mai

multe acte materiale și trebuie stabilită o altă pedeapsă care nu poate fi mai

ușoară decât cea pronunțată anterior.

Partea civilă A.N.A.F. a criticat

soluția pentru netemeinicie referitor la împrejurarea că instanța nu s-a

pronunțat asupra măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului în temeiul art. 163 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005,

instanța având posibilitatea de a dispune asupra acestor măsuri din oficiu,

cererea fiind calificată ca un accesoriu constituirii de parte civilă.

În plus, s-a mai susținut că această

măsură trebuie privită ca o măsură coercitivă asupra inculpatului în vederea

recuperării prejudiciului adus statului și are ca scop asigurarea reală a

părții civile de a-și recupera total sau în parte prejudiciul.

Prin decizia penală nr. 82/ AP din 6

iulie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva

sentinței penale nr. 124 din 30 martie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului și acțiunii civile subsecvente acțiunii penale și rejudecând în

aceste limite:

A majorat pedeapsa aplicată

inculpatului L.N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. c), 76 lit. d) C. pen.,

de la pedeapsa de 6 luni închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 85 C. pen. a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 437 din 17 februarie 2011 a

Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 7 martie 2011 și a descontopit

această pedeapsă în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II-a, lit. b) C. pen. și pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și 1 an

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu fiecare dintre pedepsele de

mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 10 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. c) C. pen. pe o perioadă de 1 an de la terminarea

executării pedepsei principale, adaugă un spor de 2 luni la pedeapsa

principală, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. c) C. pen. pe o perioadă de 1 an de la terminarea executării

pedepsei principale.

A menținut beneficiul suspendării

condiționate a executării pedepsei și majorează corespunzător termenul de

încercare la 4 ani.

A redus despăgubirile civile la care

a fost obligat inculpatul către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., D.G.F.P.

Brașov de la suma de 7.219 lei la suma de 917 lei, reprezentând impozit pe

venit neplătit calculat până la data de 25 octombrie 2010.

A înlăturat dispoziția de obligare a

inculpatului la plata obligațiilor accesorii în sumă de 6.550 lei și a dispus

obligarea inculpatului la plata acestor obligații accesorii calculate de la

datele când au fost achitate parțial obligațiile fiscale până la data achitării

integrale a debitului, pentru impozitul pe venit neplătit calculat până la data

de 25 octombrie 2010.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

A respins apelul declarat de partea

civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P. Brașov împotriva

aceleiași sentințe.

A obligat partea civilă apelantă să

plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul

acestor cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov, solicitând, prin cererea

scrisă depusă la dosar admiterea recursului, modificarea deciziei penale nr. 82

din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Brașov și menținerea sentinței penale nr. 124

din 30 martie 2011 și admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii

formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare

Fiscală, în sensul admiterii acesteia.

Examinând decizia penală atacată,

prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele motive.

În cauză a fost reținută corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de inculpat.

Referitor la recursul declarat de

partea civilă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de control

judiciar a reținut că solicitarea părții civile de instituire a măsurilor

asigurătorii a fost formulată cu ocazia judecării cauzei, după dezbateri (fila

38 dosar instanța de fond).

Pe de altă parte, din analizarea

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 163 și următoarele C. proc.

pen., rezultă, într-adevăr, că pentru a se institui o astfel de măsură este

necesar să existe riscul că bunurile personale care ar putea garanta

recuperarea pagubei să fie înstrăinate sau ascunse în scopul sustragerii de la

răspunderea civilă.

De asemenea, pentru aplicarea

măsurii asigurătorii este necesară instituirea unui sechestru, identificarea

bunurilor care aparțin persoanei împotriva căreia s-a luat măsura asigurătorie

și realizarea în acest scop a unui proces verbal de inventar a acestora fiind

descrise caracteristicile pe care le au, starea de uzură, cantitatea și

evaluarea lor din punct de vedere financiar în cazul bunurilor imobile

realizându-se și o inscripție ipotecară pentru a se evita înstrăinarea lor.

Cum în speța dedusă judecății partea

civilă recurentă nu a indicat bunurile aflate în proprietatea inculpatului

instanța nu a putut aplica sechestrul asigurător, în condițiile în care nu erau

identificate bunurile care ar fi constituit obiectul acestei măsuri.

Prin urmare, pentru a se putea pune

în discuție instituirea măsurilor asigurătorii solicitate, revenea obligația

părții civile de a indica instanței care sunt bunurile mobile și imobile pentru

care inculpatul plătește impozit, cu atât mai mult cu cât aceasta este organ

fiscal al statului.

Pe de altă parte, instanța a

constatat că inculpatul a efectuat plăți către organul fiscal, aspect ce

rezultă din examinarea copiilor chitanțelor depuse la dosar, în sumă totală de

6.302 lei, în decursul anilor 2008 - 2011.

În consecință, deși partea civilă

susține că inculpatul nu a achitat prejudiciul, din actele depuse la dosar

rezultă că acesta a efectuat plăți reprezentând impozite, taxe și contribuții.

Or, în aceste condiții, în mod

corect instanța a constatat că penalitățile sau obligațiile accesorii nu pot fi

plătite pentru sumele deja achitate, ci trebuie calculate doar pentru sumele

datorate, respectiv pentru suma de 917 lei ce reprezintă impozit pe venit

neplătit de inculpat, calculat până la data de 25 octombrie 2010.

Pe cale de consecință, era logic și

firesc să fie înlăturată obligarea inculpatului la plata obligațiilor accesorii,

urmând ca acesta să fie obligat la plata acestora de la data la care a achitat

obligațiile fiscale până la data achitării integrale a debitului pentru

impozitul pe venit neplătit și calculat până la data de 25 octombrie   2010.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin

A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov prin reprezentant legal împotriva deciziei penale nr.

82 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va fi obligată recurenta parte

civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov prin

reprezentant legal împotriva deciziei penale nr. 82 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul L.N.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 ianuarie 2012.