ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2708/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2708/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/P din data de 23

februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus condamnarea

inculpatului S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82

C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de

încercare de 3 (trei) ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București

și în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C.

civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile - Agenția Națională de

Administrare Fiscală București, suma de 290.003 RON, cu titlu de obligații fiscale,

împreună cu accesoriile fiscale până la achitarea integrală a debitului.

A fost respinsă, ca nefondată,

acțiunea civilă formulată de aceeași parte civilă în contradictoriu cu partea responsabilă

civilmente SC M. SRL Roznov.

În temeiul art. 163 C.

proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile

și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 290.003 RON și accesoriilor

fiscale aferente, în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune.

S-a constatat că inculpatul

a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului, suma de

500 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub nr. 2444/279/2011,

a fost înregistrat la Judecătoria Piatra Neamț, rechizitoriul nr. 771/P/2010 din

09 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, prin care

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.N., pentru săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Prin sentința penală

nr. 529 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în temeiul

art. 27 lit. e) - i), raportat la art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența

de soluționare a acuzei în favoarea Tribunalului Neamț.

S-a reținut în considerentele

sentinței că, potrivit dispozițiilor art. 27 lit. e) - i) C. proc. pen., infracțiunea

de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

republicată, se soluționează în primă instanță de tribunale și nu de judecătorii.

Cauza a fost înregistrată

sub același număr la Tribunalul Neamț.

În actul de sesizare a

instanței s-a reținut că inculpatul, în calitate de reprezentant al SC M. SRL Roznov,

jud. Neamț, în perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2008, a dispus evidențierea în

contabilitatea societății a unor operațiuni comerciale fictive, în scopul sustragerii

de la plata obligațiilor fiscale.

În cursul urmăririi penale

au fost administrate următoarele probe: sesizarea Agenției Naționale de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, procesul-verbal din 10

februarie 2010 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Neamț, copiile după nota de constatare din 29 mai

2010, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 15

iunie 2009, contul de profit și pierdere la 30 iunie 2008, decontul de TVA pe anul

2009, ordinul de plată din 28 septembrie 2009, decizia de instituire a măsurilor

asigurătorii, adresele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. A1 și nr.

A2 din 25 ianuarie 2010, documentul cu rezultatele acțiunii de inspecție fiscală,

decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite

de inspecția fiscală, avizul de inspecție fiscală, raportul de inspecție fiscală

din 19 ianuarie 2010, situația privind furnizorii fictivi de mărfuri în perioada

01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, situația TVA înregistrată de societate și

rezultată la controlul din perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, situația

privind calculul majorărilor de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, situația

profitului impozabil și a impozitului pe profit pentru perioada 01 ianuarie 2008

- 31 decembrie 2008, balanța analitică pe luna iunie 2008, documentația întocmită

de Agenția Națională de Administrare Fiscală cu ocazia controalelor încrucișate

la cei 15 furnizori, adresa din 13 august 2010 a Primăriei Municipiului Bacău, adresa

din 06 septembrie 2010 a O.C.P.I. - Serviciul Publicitate Imobiliară Bacău, copii

de pe contractele de vânzare-cumpărare din 02 septembrie 2010, din 22 decembrie

2009 și din 09 octombrie 2009, extrasele de carte funciară nr. C1 și nr. C2, adresa

din 06 septembrie 2010 a S.P.C.R.P.C.I.V Bacău, procesele-verbale întocmite de organele

de cercetare penală, copii după procura specială autentificată din 07 iunie 2007,

actul adițional al SC M. SRL și declarațiile inculpatului.

Pe parcursul urmăririi

penale, Agenția Națională de Administrare Fiscală București nu s-a constituit parte

civilă în cauză, însă în cursul cercetării judecătorești a precizat în scris că

solicită obligarea inculpatului la repararea prejudiciului în sumă totală de 290.033

RON, din care 157.564 RON reprezintă TVA și 132.469 RON impozitul pe profit, sumă

care să fie actualizată la data efectuării plății prin calcularea accesoriilor prevăzute

de C. proc. fisc.

În vederea recuperării

prejudiciului, Agenția Națională de Administrare Fiscală București a solicitat ca

în temeiul art. 163 C. proc. pen., să se dispună instituirea sechestrului asigurător

asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei cu care s-a constituit parte

civilă și a accesoriilor fiscale calculate la data plății debitului.

În conformitate cu prevederile

art. 16 C. proc. pen., partea civilă a solicitat introducerea în cauză în calitate

de parte responsabilă civilmente a SC M. SRL Roznov.

La primul termen de judecată

cu procedură completă, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul

a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, cunoaște

și își însușește probele administrate la urmărirea penală și solicită ca judecarea

cauzei să se facă pe baza acestora.

În temeiul art. 320

1

C. proc. pen., instanța a admis cererea pentru procedură simplificată formulată

de inculpat.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

SC M. SRL Roznov a fost

în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, supusă controlului Agenției

Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț,

fiind pe atunci o societate individuală privată cu capital integral român, cu sediul

social în localitatea Roznov, jud. Neamț, având ca principal obiect de activitate

recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile.

În anul 2008, numita S.M.

figura ca unic asociat și administrator al SC M. SRL Roznov.

Din declarația acesteia

coroborată cu declarația inculpatului și cu procura specială autentificată din

07 iunie 2007 la B.N.P. Ș.S.U. din mun. Bacău, rezultă că numita Ș.M. l-a împuternicit

pe inculpatul S.N. să reprezinte SC M. SRL, respectiv „să se prezinte la Banca Română

pentru Dezvoltare G.S.G - Sucursala Județeană Piatra Neamț și la R. Bank - Sucursalele

Bacău și Piatra Neamț, în vederea efectuării de operațiuni bancare în contul și

pentru societate, precum și de a încheia contracte de achiziție și distribuție a

produselor feroase și neferoase către diferite societăți comerciale și să semneze

în numele ei și pentru societate „oriunde va fi necesar”.

Având în vedere suspiciunile

ridicate de o serie de documente fiscale prin care s-a dedus TVA de către SC M.

SRL Roznov, în perioada 14 ianuarie - 18 ianuarie 2010, Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, a efectuat o acțiune de

inspecție fiscală pentru stabilirea situației de fapt, sub aspectul realității aprovizionării

cu mărfuri de la o serie de furnizori înregistrați în perioada 01 ianuarie - 31

decembrie 2008.

Din raportul de inspecție

fiscală din 19 ianuarie 2010, rezultă că SC M. SRL, în perioada 01 ianuarie - 31

decembrie 2008, a înregistrat în evidența contabilă aprovizionări cu mărfuri de

la un număr de 15 furnizori, în sumă totală de 951.648 RON.

În baza acestor achiziții

de mărfuri, SC M. SRL a înregistrat și declarat o taxă pe valoare adăugată nejustificată

în sumă de 157.564 RON și a majorat nejustificat cheltuielile cu suma de 2829,284

RON, datorând la bugetul de stat un impozit pe profit în cuantum de 132.469 RON.

Pe parcursul inspecției

fiscale s-au efectuat controale încrucișate la cei 15 furnizori, respectiv: SC V.C.

SRL Bălan, jud. Harghita, SC A.C. SRL Cluj Napoca, SC L. SRL Micula, jud. Satu Mare,

SC R.C. SRL Brașov, SC C.C. SRL Sibiu, SC 2RV R.E. SRL Cluj Napoca, SC A. și R.

SRL Lecea Mare, jud. Timiș, SC G.S. SRL Balș, jud. Olt, SC I.A. SRL Baia Mare, jud.

Maramureș, SC S.I. SRL Cîmpeni, jud. Alba, SC G. SRL Timișoara, SC B. SRL Comarnic,

jud. Prahova, SC H.E. SRL Medgidia, jud. Constanța, SC F.P. SRL Orăștie, jud. Hunedoara

și SC S.R. SRL Reșița, jud. Caraș Severin.

Din notele explicative

date de reprezentanții societăților comerciale menționate, rezultă că niciuna dintre

societăți nu a desfășurat relații comerciale cu SC M. SRL, obiectul de activitate

al SC M. SRL și al celor 15 societăți fiind total diferit.

Astfel, SC H.E. SRL Medgidia,

jud. Constanța a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea altor articole

de îmbrăcăminte” și nu a livrat mărfuri către SC M. SRL.

SC A.C. SRL Cluj Napoca

a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea de articole confecționate din

textile” și nu a efectuat livrări de mărfuri către societatea administrată în fapt

de inculpatul S.N.

SC B. SRL Comarnic, jud.

Prahova a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea de articole confecționate

din textile”, precum și activități de coafură și întreținere corporală și nu a efectuat

livrări de mărfuri către SC M. SRL.

SC S.R. SRL Reșița, jud.

Caraș Severin a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea altor articole

de îmbrăcăminte” și nu a avut înregistrate în contabilitate facturi fiscale emise

către SC M. SRL.

SC 2RV R.E. SRL Cluj Napoca

a avut ca obiect principal de activitate „intermediere în domeniul imobiliar” și

nu a desfășurat tranzacții comerciale cu SC M. SRL.

SC C.C. SRL Sibiu a avut

ca obiect principal de activitate „activități de contabilitate, revizie contabilă,

consultații în domeniul fiscal” și nu a achiziționat și nici nu a avut în stoc mărfuri

sau materii prime, a emis doar facturi de prestări servicii, constând în activități

de contabilitate către diverse societăți din jud. Sibiu, nefiind înregistrată ca

plătitoare de TVA.

SC I.A. SRL Baia Mare,

jud. Maramureș a avut ca obiect principal de activitate „restaurante” și a fost

declarată inactivă începând cu luna mai 2008, de către A.F.P. Baia Mare.

SC G.S. SRL Balș, jud.

Olt a avut ca obiect principal de activitate „fabricarea altor articole de îmbrăcăminte

și accesorii”, iar în evidența contabilă a societății nu au fost înregistrate facturi

de livrare marfă către SC M. SRL.

SC A. și R. SRL Lecea

Mare, jud. Timiș a avut ca obiect principal de activitate „baruri și alte activități

de servire a băuturilor”, iar de la înființare, din anul 2005, societatea nu a fost

plătitoare de TVA.

Reprezentanții SC R.C.

SRL Brașov, SC V.C. SRL Bălan, jud. Harghita și SC G. SRL Timișoara, au comunicat

către I.P.J. Neamț, că nu a desfășurat niciodată relații comerciale cu SC M. SRL

Roznov.

Prin urmare, în perioada

01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, SC M. SRL Roznov, jud. Neamț a înregistrat

în evidența contabilă a societății, achiziții de mărfuri fictive, în valoare totală

de 986.858 RON, de la cele 15 societăți comerciale, tranzacții care nu au avut la

bază documente din care să rezulte realitatea și legalitatea efectuării operațiunilor.

Instanța de fond a apreciat

că, în drept, fapta inculpatului S.N. care, în calitate de reprezentant al SC M.

SRL Roznov, jud. Neamț, în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, a dispus

evidențierea în contabilitatea societății a unor operațiuni comerciale fictive,

prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 290.033 RON, din care 157.564 RON

reprezentând TVA colectată nejustificat, iar 132.469 RON reprezentând impozit pe

profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza textului de lege

menționat și a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., instanța a aplicat inculpatului

o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul

sancționator, gradul concret de pericol social al faptei și datele personale favorabile

ale inculpatului, care este în vârstă de 37 de ani, nu este căsătorit, nu are antecedente

penale și a recunoscut fapta comisă în cursul judecății.

Conduita bună a inculpatului

înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sinceră avută în timpul procesului

la instanță, fac posibilă aplicarea în cauză a circumstanței atenuante prevăzută

de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu efect asupra reducerii pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În consecință, instanța

de fond a motivat că urmează să-l condamne pe inculpat la pedeapsa închisorii, pedeapsă

care va fi redusă atât ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cât și ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu respectarea dispozițiilor art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen.

În condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În speță, fiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a apreciat că reeducarea

inculpatului poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că

se va dispune suspendarea condiționată a executării principale și a pedepsei accesorii,

pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării

condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Referitor la soluționarea

laturii civile a cauzei, s-a reținut că acțiunea civilă formulată de partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală București în contradictoriu cu inculpatul

este întemeiată, întrucât acesta a cauzat statului un prejudiciu total în sumă de

290.033 RON, din care 157.564 RON reprezintă TVA și 132.469 RON impozit pe profit,

prin evidențierea în contabilitatea SC M. SRL Roznov a unor operațiuni comerciale

fictive, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat, la care

se adaugă accesoriile fiscale aferente, până la achitarea debitului, conform C.

proc. fisc.

În consecință, în temeiul

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., inculpatul

a fot obligat să plătească părții civile - Agenția Națională de Administrare Fiscală

București, suma de 290.003 RON, cu titlu de obligații fiscale, împreună cu accesoriile

fiscale până la achitarea integrală a debitului.

În ceea ce privește cererea

aceleași părți civile privind introducerea în cauză a SC M. SRL, ca parte responsabilă

civilmente și implicit obligarea acesteia în solidar cu inculpatul la plata prejudiciului

cauzat statului, s-a reținut că societatea a fost introdusă în cauză în această

calitate și citată prin lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență

M.V.

Însă, din adresa din

26 ianuarie 2012, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Neamț, rezultă că societatea nu mai ființează în prezent, fiind radiată din data

de 24 iunie 2011.

Față de faptul că a intervenit

radierea persoanei juridice, s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată

de aceeași parte civilă în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente SC M.

SRL Roznov.

Pentru recuperarea prejudiciului

cauzat de inculpat, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

a Finanțelor Publice Neamț, a emis decizia nr. 22 din 09 decembrie 2009, privind

luarea unor măsuri asiguratorii asupra conturilor din bănci și a bunurilor SC M.

SRL Roznov.

Ori, așa cum s-a precizat

mai sus, a motivat instanța de fond, societatea a fost radiată și nu mai are nici

conturi și nici bunuri, astfel că decizia a rămas fără obiect.

În această situație, temeiul

art. 163 C. proc. pen., se va dispune instituirea unui sechestru asigurător asupra

bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 290.003

RON și accesoriilor fiscale aferente, în vederea reparării pagubei produsă prin

infracțiune.

Împotriva acestei hotărâri,

în cadrul termenului legal a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț,

care a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive:

A considerat că în mod

greșit, deși a constatat existența prejudiciului adus bugetului general consolidat

în cauză, în cuantum de 290.003 RON, la care se adăugau obligațiile fiscale accesorii,

instanța de fond a instituit sechestrul doar până la concurența sumei de 290.003

RON.

Astfel, obligațiile fiscale

accesorii sunt parte a aceleiași pagube produse prin infracțiune, ca și suma de

290.003 RON.

S-a menționat că obligațiile

fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) sunt determinabile, având în

vedere că acestea sunt calculate în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă,

de la momentul producerii prejudiciului până la data achitării integrale a debitului.

Mai mult, a învederat

instanței de apel faptul ca obligațiile fiscale accesorii (majorări, penalități

și dobânzi) decurg direct din lege și nu trebuie dovedite.

S-a precizat de asemenea,

faptul că după executarea hotărârii de către organele subordonate Agenției Naționale

de Administrare Fiscală, vor fi calculate obligațiile fiscale accesorii, care pot

depăși cuantumul de 290.003 RON.

Luarea măsurilor asigurătorii

până la concurența întregului prejudiciu alcătuit din suma arătată și accesorii

apare cu atât mai necesară cu cât, potrivit dispozițiilor art. 353 alin. (1) și

(2) C. proc. pen., acestea sunt executorii, atunci când se admite acțiunea civilă

- așa cum s-a întâmplat și în această cauză.

Astfel, părții civile

i se aduce o asigurare privind repararea prejudiciului, ce i-a fost produs, chiar

dacă în cauza vor fi exercitate căi de atac, până când cauza va fi soluționată definitiv,

părțile obligate nu își pot înstrăina bunurile.

A considerat că solicitarea

măsurilor asigurătorii este întemeiată, având în vedere și faptul că a fost admisă

cererea de constituire ca parte civilă, iar până la soluționarea definitivă a cauzei

penale și până la punerea în executare a hotărârii, este necesar a fi instituită

această măsură.

În opinia noastră, aplicarea

măsurilor asigurătorii asigura utilitatea admiterii acțiunii civile în cadrul procesului

penal și garantează executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din admiterea

acesteia.

S-a precizat că solicitarea

de înființare a sechestrului asigurător s-a făcut în temeiul art. 163 C. proc.

pen., care prevede: „Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de

procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea

unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale,

a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării

pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii

în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului

și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a

pagubei.”

Cererea de instituire

a măsurilor asigurătorii este întemeiată pe existența condițiilor de fapt (atitudinea

infracțională a inculpatului) care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării

debitelor pentru care ne-am constituit parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării

bunurilor proprietate personală și proprietate a părții responsabile civilmente.

De altfel, și practica

instanțelor de judecată a fost constantă în sensul de a dispune, în cazul admiterii

acțiunilor civile, instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența întregului

prejudiciu, constând atât din debit, cât și din accesorii.

Față de motivele invocate

s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe

în ce privește soluția dată în latura civilă, iar prin hotărârea ce se va pronunța

să se admită integral pretențiile astfel cum au fost precizate în cererea de constituire

ca parte civilă și prin memoriul de față, în sensul instituirii sechestrului asigurător

asupra tuturor bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente până

la concurența sumei de 290.003 RON și a accesoriilor ce se vor calcula conform legii

până la data plații efective a debitului.

În drept, și-a întemeiat

cererea de față pe prevederile art. 361 și urm. C. proc. pen.

Conform prevederilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și ale art. 229 C.

proc. fisc., republicat, organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane

sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc

în vederea administrării creanțelor fiscale.

Deși legal citat, reprezentatul

apelantei-parte civilă nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar.

Prezent în fața Curții,

instanța i-a prezentat intimatului-inculpat învinuirile care i se aduc prin actul

de sesizare al instanței și faptele pentru care au fost condamnată de instanța de

fond, precum și prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că

are dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot

ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații

are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.

Intimatul-inculpat nu

a fost de acord să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Prin decizia penală

nr. 59 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

a Finanțelor Publice Neamț împotriva sentinței penale nr. 21/P din data de 23

februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, pe care a apreciat-o ca legală și

temeinică.

Împotriva acestei decizii

penale, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Ministerul Finanțelor Publice

- Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Neamț, solicitând, prin motivele scrise depuse la dosar, admiterea recursului, modificarea

în parte a sentinței pronunțate de prima instanță cu privire la latura civilă și

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie admise integral pretențiile formulate,

în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpatului

și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 290.003 RON și a accesoriilor

ce se vor calcula conform legii până la data plății efective a debitului.

Recursul nu este fondat

pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte că

situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat

o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele

două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde

situației de fapt, în mod corect apreciind instanțele că se impune tragerea la răspundere

penală a inculpatului.

Referitor la motivul de

recurs formulat de recurenta parte civilă, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, corect a reținut

instanța de control judiciar că, din examinarea atât a minutei, cât și a dispozitivului

și a considerentelor hotărârii apelate, se constată că susținerile părții civile

sunt greșite întrucât instanța de fond a dispus instituirea sechestrului asigurător

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului „până la concurența sumei de

290.003 RON și a accesoriilor fiscale aferente, în vederea reparării pagubei produse

prin infracțiune”.

De asemenea, referitor

la solicitarea de instituire a sechestrului asigurător și asupra bunurilor părții

responsabile civilmente, s-a reținut că trebuia ca prin hotărârea de condamnare

a inculpatului să fi fost obligat acesta, în solidar cu partea responsabilă civilmente,

la plata despăgubirilor civile către bugetul de stat.

Ori, în cauză, corect

s-a respins cererea de obligare la plata despăgubirilor civile către bugetul de

stat în condițiile în care, în baza relațiilor transmise de Registrul Comerțului

de pe lângă Tribunalul Neamț,

SC M. SRL Roznov, județul

Neamț este radiată, nemaiexistând ca persoană juridică.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de partea civilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva

deciziei penale nr. 59 din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul S.N. și partea responsabilă

civilmente SC M. SRL.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul recurent inculpat S.N., în sumă

de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 septembrie

2012.