ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 273/S din 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.G.C., cu domiciliul în Brașov, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a lit. b) și lit. c) C. proc.

pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare precum și al neachitării cu rea credință a despăgubirilor civile, respectiv revocarea suspendării condiționate potrivit art. 83 și 84 C. pen. S-a obligat inculpatul să plătească părții civile Statul Roman prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL suma de 41.038 lei cu titlu de despăgubiri, la care s-au adăugat majorări și penalități începând cu data 17 noiembrie 2011 și pană la data achitării efective a prejudiciului.

S-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, pană la concurența sumei de 41.038 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 24 august 2010, Garda Financiară Brașov a sesizat Pachetul de pe lângă Judecătoria Brașov solicitând efectuarea de cercetări față de numitul V.G.C., administrator al SC M.I.X.D.H.B. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24172005, arătând că acesta s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (plata T.V.A. și impozit pe profit) prin neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate din relația comercială cu numitul V.D., în beneficiul căruia societatea a prestat servicii de construire (fila 8-9).

Din actele de cercetare efectuate în cauză a rezultat faptul că la data de 14 mai 2002 a fost înființată SC M.I.X.D.H.B. SRL, iar din data de 20 aprilie 2005 inculpatul V.G.C. a devenit asociat și administrator al societății. începând cu data de 12 decembrie 2007 alături de inculpat este numită administrator și soția acestuia numita V.M., deși aceasta nu s-a ocupat de administrarea societății sau de relația comercială cu V.D. (filele 97-102). La data de 25 august 2009 s-a încheiat contractul de prestări servicii dintre SC M.I.X.D.H.B. SRL în calitate de prestator și V.D. în calitate de beneficiar. Obiectul contractului 1-a constituit efectuarea unor lucrări de renovare de către prestator la un imobil din comuna Vâlcele, jud. Covasna.

Prețul contractului a fost stabilit la suma de 80.000 lei (fără T.V.A.) conform devizului anexă la contract, iar beneficiarul era obligat să achite suma de 30.000 lei ca avans și suma de 50.000 lei pe parcursul efectuării lucrărilor. Potrivit aceluiași contract plata lucrărilor trebuia să se facă în numerar. La data de 26 august 2009 inculpatul V.G.C. a primit de la beneficiar suma de 30 000 lei, cu titlu de avans, pentru care întocmește un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță", (fila 19) La datele de 22 septembrie 2009, 02 octombrie 2009, 19 octombrie 2009, 09 noiembrie 2009, 14 noiembrie 2009, 23 noiembrie 2009, inculpatul a mai primit de la numitul V.D. sau de la tatăl acestuia numitul V.J.

suma totală de 51.000 lei, întocmind drept dovadă a primirii banilor 8 înscrisuri intitulate „proces-verbal. Veniturile obținute parcursul derulării acestor relații contractuale nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale SC M.I.X.D.H.B. SRL, diminuându-se baza de impunere pentru calculul impozitului pe profit și T.V.A. Astfel, în declarația privind impozitul pe profit pentru anul 2009 depusă la A.F.P. Brașov din 22 aprilie 2010, societatea a declarat o cifră de afaceri de 31.922 lei, iar pe Declarația 394 inculpatul nu a menționat că a realizat venituri din prestările de servicii pe teritoriu național.

Prin neînregistrarea în evidențele contabile a sumei de 81.000 lei și neplata cotei de 16% impozit pe profit inculpatul a încălcat prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 potrivit căruia impozitul pe profit datorat bugetului consolidat al statului este stabilit prin aplicarea cotei de 16% asupra veniturilor provenind din livrări de bunuri și prestări de servicii. în același timp inculpatul a urmărit plata unui impozit minim la bugetul consolidat al statului. De asemenea, în declarația 394 pentru semestru I 2010, inculpatul nu a declarat venituri din livrări de bunuri și servicii pe teritoriu național. Impozitul pe profit s-a calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra sumei primite inculpat, întrucât acesta nu a prezentat documente contabile care să cuprindă cheltuielile deductibile (cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile - art. 21 din C. fisc.).

Prin neînregistrarea în evidențele contabile inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit în valoare de 11.860 lei, la care se adaugă majorări de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010. Relativ la atitudinea procesuală a inculpatului, în actul de sesizare s-a arătat că, fiind audiat inculpatul a precizat că, în calitate de reprezentant SC M.I.X.D.H.B. SRL a încheiat cu V.D. un contract de prestări servicii, sumele primite fiind folosite, în cea mai mare parte, pentru achiziționarea de materiale de construcții pentru acea lucrare, iar 10% a folosit-o în interes personal pentru întreținere. Inculpatul nu a putut prezenta vreo factură, bon fiscal, chitanță din care să rezulte achiziționarea acelor materiale de construcție, documente care să fie înregistrate în evidențele contabile ale societății, să îndeplinească condițiile de document justificativ și pe baza cărora să se deducă cheltuielile.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a solicitat audierea beneficiarului lucrării și efectuarea unor expertize tehnice și contabile asupra construcțiilor pentru a se stabili cantitatea de materiale folosită. Prin aceeași cerere inculpatul a precizat că suma de 81.000 lei primită cu titlu de avans nici nu trebuia înregistrată în evidențele contabile până la finalizarea lucrării, întocmirea devizului final în baza proiectului și autorizației de construire atunci putându-se stabili cu certitudine costul cheltuielilor, încasărilor și datoriilor la bugetul de stat. Martorul V.D. nu a putut fi audiat, acesta aflându-se la muncă în străinătate, la audiere prezentându-se tatăl acestuia numitul V.J., semnatarul unora dintre procesele verbale prin care inculpatul a primit sumele de bani.

Fiind audiat martorul V.J. a precizat că inculpatul a încasat sumele de bani în calitate de reprezentant al SC M.I.X.M.H.B. SRL, urmând să se ocupe de renovarea unei construcții, tot el fiind cel care avea obligația să achiziționeze materialele. Inculpatul nu i-a prezentat niciodată facturi de achiziție materiale, iar pe parcursul lucrărilor au fost probleme cu muncitorii întrucât acesta nu i-a plătit. Martorul a mai precizat că nici în prezent lucrările nu sunt finalizate, iar inculpatul ar trebui să restituie suma de 30.000 lei. În ceea ce privește susținerea inculpatului că sumele de bani primite cu titlu de avans nu trebuiau înregistrate în contabilitate și nu datora impozit și T.V.A., s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât art. 6 din Legea nr. 82/1991 - privind contabilitatea prevede că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

În ceea ce privește plata T.V.A., art. 134/2 din C. fisc. prevede că taxa pe valoare adăugată devine exigibilă :."b) La data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator." Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora. Este adevărat că art. 134 1 din C. fisc.

prevede că faptul generator al taxei intervine la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor, iar prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari (alin. (7)). însă la întocmirea raportului de inspecție fiscală și stabilirea obligațiilor datorate s-a avut în vedere, dat fiind și reaua-credință a inculpatului, (care nu a pus la dispoziția autorităților nici un document legal de acea lucrare) exact data până la care societatea s-a obligat prin declarație notarială să finalizeze lucrările, respectiv 25 iunie 2010 (fila 28). Sub aspect probator, în cursul urmăririi penale au fost culese următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 31), sesizare Garda Financiară (fila 8-9), proces-verbal constatare Garda Financiară (filele 10-13),certificat de înregistrare SC M.I.X.D.H.B.

SRL (fila 14),contract de prestări servicii și deviz de lucrări (filele 16-18), copii chitanțe, procese-verbale primire sume bani (filele 19-27),declarație notarială, copie notă explicativă (fila 29), adresă constituire parte civilă A.N.A.F. și înscrisuri (filele 32-34),declarație inculpat (fila 37), decizie de impunere din 31 martie 2011 (filele 41-45), raport de inspecție fiscală (filele 46-59),raport de constatare tehnico-științifică (filele 75-85),declarații martori V.M., V.J. (filele 90,107-108), istoric SC M.I.X.D.H.B. SRL (filele 97-102). În ceea ce privește încadrarea în drept a faptei s-a reținut că fapta inculpatului V.G.C., care, în calitate de administrator al SC M.I.X.D.H.B.

SRL în perioada august 2009-noiembrie 2009 nu a înregistrat în evidențele contabile operațiunile comerciale și veniturile realizate în sumă de 81 000 lei, din relația comercială cu numitul V.D., sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu de 41.038 lei reprezentând T.V.A., impozit pe profit și penalități de întârziere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale). Sub aspectul laturii civile, Statul Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 41.038 lei.

(fila 32) Raportul de expertiză efectuat în cauză a urmărit a stabili dacă inculpatul a executat lucrări de renovare astfel cum se obligase prin contract și a concluzionat că într-adevăr la casa în discuție s-au efectuat lucrări evaluate la suma de 99.775 lei în care s-a inclus cota de aprovizionare de 10% (8.638 lei) și profit de 5% ( 4.751 lei) din care s-a estimat material folosit 38% în valoare de 33.123 lei,manopera 61% în valoare de 52.589 lei și utilaj 1% în valoare de 673 lei. Experta de asemenea a defalcat valorile raportându-se la valoarea efectiv încasată. În cauză însă inculpatul nu a fost cercetat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de înșelăciune ci i se impută faptul că în calitate de administrator nu a înregistrat în contabilitate contractul de prestări servicii încheiat și nu a contabilizat sumele încasate în baza acestui contract în sună totală de 81.000 lei.

în ipoteza în care inculpatul ar fi deținut documente contabile justificative la achiziția de material ar fi beneficiat de deducere de T.V.A., ar fi scăzut din profit cheltuieli deductibile potrivit legii. Conform Legii Societăților Comerciale administratorii răspund pentru toate obligațiile prevăzute în dispozițiile legale sau în actul constitutiv. în esență, administratorii au calitatea de mandatari ai acționarilor, aceștia din urma neputând, datorita formei de organizare a societății, sa exercite singuri actele de comerț din obiectul de activitate al companiei.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiuni de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate În cauza de față, inculpatul administrator al societății avea obligația legală de a preda contabilului societății actul încheiat în numele societății, respectiv contractul de prestări servicii, iar sumele încasate trebuia să le înregistreze ori în registrul de casă ori sau să le predea la casierie sau să le depună în conturile societății.

La data săvârșirii faptei, respectiv august 2009, Legea nr. 571/2003 definea la art. 134 faptul generator ca fiind faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxe, exigibilitatea taxei ca fiind data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată și stipulează că exigibilitatea plății taxei reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1) și că această dată determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei. Potrivit art. 1341 faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor.

Prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile de construcții-montaj sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari. Potrivit art. 1342 din același act normativ taxa pe valoare adăugată devine exigibilă :."b) la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator." Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora.

În ceea ce privește suma pe care inculpatul o datorează bugetului de stat aceasta a fost corect calculată prin raportare la data până la care societatea s-a obligat prin declarație notarială să finalizeze lucrările, respectiv 25 iunie 2010, întrucât inculpatul nu a finalizat lucrarea și în consecință nu a întocmit un deviz de lucrare în sensul art. 1341 din C. fisc. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului V.G.C., care, în calitate de administrator al SC M.I.X.D.H.B.

SRL în perioada august 2009-noiembrie 2009 nu a înregistrat în evidențele contabile operațiunile comerciale și veniturile realizate în sumă totală de 81 000 lei, din relația comercială cu numitul V.D., sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu de 41.038 lei reprezentând T.V.A., impozit pe profit și penalități de întârziere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale) La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege care incriminează faptele, dar și dispozițiile art. 72 C. pen., a reținut ca circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului atât împrejurările comiterii faptei cât și persoana inculpatului așa cum este aceasta conturată de actele dosarului.

Instanța de fond a constatat că aplicarea pentru inculpat a unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul prevăzut lege aplicabil ca urmare a reducerii minimului special prevăzut de textele incriminatoare ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., va răspunde scopului și funcțiilor pedepsei astfel cum este acesta definit în art. 52 C. pen., reținând că scopul imediat al pedepsei, consecințele acesteia față de inculpat, vor fi pe deplin realizate, pe de o parte, iar pe de altă parte scopul mediat al pedepsei pentru acest gen de fapte necesită nu numai o intervenție promptă a organelor statului, dar și aplicarea unor sancțiuni care să asigure o prevenție în materie.

în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante în urma realizării concursului de infracțiuni, instanța a apreciat că suspendarea condiționată este forma de individualizare corectă pentru realizarea scopului pedepselor raportat la elementele deja expuse mai sus. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implica exercițiul unei activități economice) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei, pedeapsă pe care de asemenea o va suspenda potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut că acțiunea civilă alăturată procesului penal este întemeiată și dovedită de actele dosarului și ca urmare a obligat pe inculpat a plăti părții civile A.N.A.F.-A.F.P.

Brașov în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL suma de 41.038 lei cu titlu de despăgubiri la care se vor adăuga majorări și penalități începând cu data 17 noiembrie 2011 și până la data achitării efective a prejudiciului. Instanța a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 41.038 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea civilă Statul român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov și inculpatul V.G.C. Parchetul a criticat sentința sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, susținându-se că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea mică, ce nu este în măsură să asigure scopul acesteia.

în acest sens, s-a arătat că în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea circumstanțelor atenuante în privința inculpatului. Partea civilă Statul român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov, a criticat sentința sub aspectul faptului că instanța de fond a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V.G.C., până la concurența sumei de 41038 lei, fără calcul de majorări și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale a prejudiciului. De asemenea, partea civilă a mai criticat sentința cu privire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de introducere în cauză a SC M.I.X.D.H.B. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente.

S-a arătat că prin constituirea de parte civilă s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC M.I.X.D.H.B. SRL, pentru a răspunde în solidar cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat de acesta bugetului consolidat al statului. S-a susținut că prin introducerea în cauză a părții responsabile civilmente și obligarea acesteia în solidar cu inculpatul la plata prejudiciului cauzat la bugetul consolidat al statului se asigura un titlu ce poate fi valorificat de partea civilă în egală măsură cu privire atât la inculpat cât și la societate. Inculpatul a solicitat să se constate că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind corect calculat impozitul pe profit indicat în cadrul sumei totale stabilite ca prejudiciu respectiv suma de 12.960 lei (81.000 lei 16%) - fila 52 din dosarul de fond („Luând în considerare veniturile în cauză, agentul economic pe sem.

1/2010 avea de plată un impozit pe profit în sumă de 12.960 lei (81.000 lei 16%") - în condițiile în care suma real datorată ar fi fost de 617,12 lei (3.857 lei 16%). Instanța de fond, deși avea atașate înscrisurile necesare realizării unui calcul corect al prejudiciului pretins de partea civilă (raport de expertiză tehnică) s-a limitat la preluarea pretențiilor acesteia, fără nici un minim de verificări în actele cauzei, a susținerilor inculpatului, pe acest palier. Nu se poate considera că părții i s-a garantat dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 din C.E.D.O., dacă observațiile acesteia nu au fost analizate temeinic de către instanța de judecată. S-a mai susținut că pedeapsa aplicată este prea mare, fiind greșit individualizată în raport cu gradul de pericol social al faptei și cu persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a manifestat disponibilitate de a achita prejudiciul.

Prin Decizia penală nr. 25/Ap din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.G.C. și de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov împotriva sentinței penale nr. 273 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, care a fost desființată sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL și a măsurii asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului. Rejudecând în aceste limite, a fost obligat inculpatul V.G.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL, să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Brașov, suma de 26.139 lei plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011 până la data plății, reprezentând T.V.A. și suma de 617,12 lei plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plății, reprezentând impozit pe profit. S-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 26.139 lei plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011până la data plății și a sumei de 617,12 lei, plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plății. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar a constatat că apelul inculpatului este întemeiat, sub aspectul cuantumului sumei la care acesta a fost obligat cu titlu de impozit pe profit. Astfel, la calcularea acestei sume, organul constatator și instanța de fond au considerat că întreaga sumă primită de inculpat de la numitul V.D. și neînregistrată în contabilitate de 81000 de lei, ar constitui profit al societății administrate de inculpat. Or, în această sumă se include atât costul materialelor folosite la renovarea imobilului din comuna Vâlcele, jud. Covasna, cât și costul manoperei și a altor cheltuieli care au fost efectuate cu această ocazie.

În urma raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a stabilit cu certitudine care este cuantumul cheltuielilor efectuate de societatea administrată de inculpat cu renovarea locuinței menționate și care este profitul obținut de aceasta, fiind stabilit la suma de 3.857 lei. Această din urmă sumă constituie profit, în sensul C. proc. fisc. și la aceasta ar trebui calculat impozitul de 16% datorat de SC M.I.X.D.H.B. SRL. În consecință, suma datorată de această societate cu titlu de impozit pe profitul obținut ca urmare a neînregistrării în contabilitate a sumei de 81.000 de lei este de 617,12 lei. Fiind vorba de săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală, prin neînregistrarea în contabilitate a acestei sume, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și următoarele C. civ.

anterior, în vigoare la data săvârșirii faptelor. Având în vedere că cel care a produs un prejudiciu în urma săvârșirii unei fapte delictuale este obligat să-l repare în totalitate, adică atât sub aspectul prejudiciului efectiv produs, cât și sub aspectul beneficiului nerealizat, s-a apreciat că se impunea ca inculpatul să fie obligat și la plata tuturor accesoriilor pe care le-ar fi datorat societatea, calculate potrivit C. fisc. Cum aceste accesorii sunt datorate de la data la care societatea trebuia să achite sumele datorate cu titlu de impozit pe profit, s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului V.G.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL, la plata către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Brașov, la suma de 617,12 lei, reprezentând impozit pe profit, plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plății. Aceasta, deoarece suma calculată de partea civilă cu titlu de majorări și penalități până la data de 17 noiembrie 2011 nu este exactă, fiind calculată la un debit de 12.960 lei datorat cu titlu de impozit pe profit, iar instanța de apel a stabilit că debitul datorat cu titlu de impozit pe profit este de 617,12 lei. În ce privește suma datorată de societate cu titlu de T.V.A., s-a apreciat că aceasta a fost în mod corect calculată la întreaga sumă încasată de inculpat și neînregistrată, respectiv de 81000 de lei. De altfel, acesta nici nu a contestat modul de calcul al acestei sume.

În consecință, instanța de apel a obligat inculpatul să plătească, pe lângă suma arătată anterior, reprezentând impozitul pe profit și suma de 26.139 lei, plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011 până la data plății, reprezentând T.V.A. În ce privește recursul declarat de partea civilă Statul român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov, s-a apreciat că acesta este întemeiat sub aspectul neinstituirii măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și pentru recuperarea sumelor datorate cu titlu de majorări și penalități de întârziere. Instanța de fond a instituit sechestrul asigurător doar pentru recuperarea sumelor datorate de inculpat cu titlu de impozit pe profit și majorări și penalități, calculate până la data de 17 noiembrie 2011. Or, prejudiciul total produs de inculpat se compune și din majorările și penalitățile de întârziere calculate după această dată.

În consecință, măsurile asigurătorii ar trebui instituite și pentru recuperarea acestui prejudiciu, care are caracter de certitudine, întrucât legea prevede modul de calcul a majorărilor și penalităților de întârziere. Pentru aceste motive, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei de 26.139 lei plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011 până la data plății și a sumei de 617,12 lei, plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plății. S-a apreciat că nu este întemeiat motivul de apel al părții civile privind neintro ducerea în cauză a părții responsabile civilmente SC M.I.X.D.H.B.

SRL, deoarece instanța de fond a introdus în cauză această parte responsabilă civilmente și a obligat-o în solidar cu inculpatul la plata prejudiciului. Instanța de apel a apreciat că este nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, declarat împotriva aceleiași sentințe, sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin care se susține că instanța a aplicat o pedeapsă prea mică, ce nu este în măsură să asigure scopul acesteia. S-a reținut că instanța de fond a ținut cont, în mod corect, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, atât de natura infracțiunii săvârșite de inculpate, cât și de persoana acestuia. S-a avut în vedere că infracțiunea de care este acuzat inculpatul nu este una gravă, iar prejudiciul efectiv produs statului prin aceasta nu este foarte ridicat, având în vedere prejudiciul efectiv produs, fără majorări și penalități de întârziere.

De asemenea, inculpatul este o persoană integrată social, nu a mai săvârșit alte fapte de această natură și a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, aspecte care conturează ideea că săvârșirea infracțiunii de către inculpat a fost un eveniment izolat, care nu îl caracterizează. Astfel, s-a apreciat că aceste aspecte justifică reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. și impun aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia. Împotriva deciziei menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpatul V.G.C. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov. Prin motivele de recurs formulate, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond, susținând că la stabilirea acesteia nu s-a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei, nu au fost avute în vedere elementele personale favorabile acestuia și atitudinea procesuală pe parcursul procesului penal. Recurenta parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov, a criticat decizia atacată sub aspectul greșitei stabiliri a cuantumului prejudiciului cauzat de inculpat, respectiv a sumei la care acesta a fost obligat cu titlu de impozit pe profit. Înalta Curte, examinând recursurile, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că sunt nefondate, pentru considerentele următoare : Solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului nu este întemeiată.

Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, este corespunzător dozată, în conformitate cu criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la limitele de pedeapsă stabilite în textul de lege incriminator, la gravitatea concretă a infracțiunii săvârșită de inculpat, instanța de fond evaluând în mod corespunzător și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea procesuală sinceră și disponibilitatea de a acoperi prejudiciul. În contextul celor anterior menționate, Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului, aceasta fiind aptă să răspundă scopului și finalităților pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o măsură de constrângere și reeducare a inculpatului, precum și să determine formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

Nici critica formulată de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov, referitoare la greșita soluționare a laturii civile de către instanța de apel, respectiv sub aspectul cuantumului sumei la care inculpatul a fost obligat cu titlu de impozit pe profit, nu este întemeiată. Instanța de apel a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL, la plata către partea civilă a sumei de 617,12 lei, reprezentând impozit pe profit, plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plății, apreciind corect că, suma neînregistrată în contabilitate, de 81.000 de lei, include atât costul materialelor folosite la renovarea imobilului părții vătămate V.D.

cât și costul manoperei și a altor cheltuieli care au fost efectuate cu această ocazie, profitul obținut de SC M.I.X.D.H.B. SRL ca urmare a efectuării acestor lucrări fiind în sumă de 3.857 lei, impozitul de 16% calculându-se la această sumă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.G.C. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat și recurenta parte civilă vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.G.C. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov împotriva Deciziei penale nr. 25/Ap din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.