ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2742/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2742/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Prin

sentința penală nr. 247/2012 a Tribunalului Brașov s-a dispus în baza art. 9 alin.

(1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 56 acte materiale,

condamnarea inculpatul S.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit.

c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat; dreptul de a mai ocupa o funcție sau de a exercita o

profesie ce implică administrarea unei societăți, asociații sau altă asociere

ce desfășoară activități comerciale pentru comiterea infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat

executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a achitat din

totalul inițial al prejudiciului de 13.707,35 RON suma de 4.000 RON.

În baza art. 346 C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov cu titlu de

despăgubiri civile suma de 17.044 RON, din care suma de 9.707,35 RON reprezentând

prejudiciu efectiv cauzat și suma de 7.336,65 RON reprezentând penalități și majorări

de întârziere, precum și penalități și majorări de întârziere calculate la suma

de 9.707,35 RON începând cu data de 1 iulie 2012 până la data efectivă a plății.

S-au respins restul pretențiilor formulate

de partea civilă.

În baza art. 353 C. proc. pen. s-a menținut

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 13

decembrie 2011 asupra imobilului aparținând inculpatului S.D., imobil situat în

municipiul Codlea, str. M. înscris în cartea funciară, până la concurența sumei

de 17.044 RON.

În baza art. 189, art. 191 C. proc. pen.

a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 850 RON cheltuieli judiciare,

sumă ce include și onorariu avocat oficiu de 200 RON.

Pentru a pronunța această soluție, instanță

de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov

din data de 22 februarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate

a inculpatului S.D. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

S-a reținut că în perioada 11

noiembrie 2008-25 octombrie 2010 inculpatul a comercializat către SC R. SA deșeuri

reciclabile de materiale feroase în cantitate de 50.262 kg, încasând suma totală

de 85.670,94 RON declarând în mod nereal că deșeurile provin din gospodăria proprie

în scopul de a se sustrage de la plată impozitului pe venit de 16%, procedând în

această manieră, a prejudiciat statul român cu suma de 13.707,35 RON.

În cursul judecății inculpatul nu a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., învederând că solicită

în probațiune audiere de martori pentru a dovedi că deșeurile predate proveneau

și din gospodăria proprie, astfel încât prejudiciul creat a fost mai mic.

Instanța a constatat că materialul probatoriu

administrat în cauză a relevat cu certitudine faptul că în perioada 11 noiembrie

2008-25 octombrie 2012, inculpatul a desfășurat activități lucrative, colectarea,

materialelor refolosibile, pentru care trebuia să se înregistreze ca și plătitor

de impozite (pentru alte contribuții financiare nu s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului).

Urmare a desfășurării de activități lucrative

inculpatul a beneficiat de diverse sume de bani pentru care nu a plătit impozit

declarând în mod nereal că deșeurile predate ar proveni din gospodăria proprie.

Prima instanță a reținut că nu poate fi

primită susținerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut care sunt consecințele

declarării necorespunzătoare adevărului a sursei de proveniență a deșeurilor, în

condițiile în care pe formularul semnat nu s-a făcut nici o mențiune la rubrica

„alte surse”.

De altfel, în situația în care inculpatul

nu ar fi cunoscut împrejurarea că se calculau în alt mod impozitele sau contribuțiile

către stat (anterior inculpatul a avut calitatea de „persoană fizică autorizată”),

nu avea nici un motiv să nu declare că deșeurile predate provin din „alte surse”.

A reținut prima instanță că nu există probe

din care să rezulte că inculpatul deținea, din gospodăria proprie, cantități însemnate

de fier vechi, ci din contră, constatând că „afacerea cu deșeuri feroase și neferoase

este una bănoasă (...) a început să colecteze de la diferite persoane deșeuri pe

care ulterior le preda la SC R. SA Brașov în nume propriu”.

Inculpatul nu a dovedit în nici un fel

împrejurarea că administratorii SC C. SA Codlea sau SC S. SA Codlea ar fi fost de

acord să ia materialele dezafectate din incinta societății sau să procedeze la dezafectarea

acesteia, însă și în această situație materialul feros, neferos nu provenea din

gospodăria proprie.

Pentru a proveni din gospodăria proprie

era necesar ca inculpatul să facă dovada că folosise anterior în gospodăria proprie

bunurile sau părți din aceste bunuri predate la SC R. SA, fiind greu de presupus

că inculpatul a putut folosi pentru sine și familia sa cantitatea de peste 50 de

tone de fier vechi.

S-a constatat că în drept, fapta inculpatului

S.D. de a comercializa în perioada 11 noiembrie 2008-25 octombrie 2010 către SC

R. SA deșeuri reciclabile de materiale feroase în cantitate de 50.262 kg, încasând

suma totală de 85.670,94 RON, declarând în mod nereal (și ascunzând în acest fel

sursa impozabilă) că deșeurile provin din gospodăria proprie în scopul de a se sustrage

de la plata impozitului de 16% pe venit cu stopaj la sursă, realizează elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei

instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei, precum

și persoana inculpatului, pe care le-a analizat în contextul pericolului social

generic al infracțiunii de evaziune fiscală.

Astfel, instanța a avut în vedere că inculpatul

deși la urmărire penală a înțeles să recunoască fapta, în fața instanței a revenit

și a solicitat probe pentru a dovedi contrariul, în sensul că deșeurile predate

la SC R. SA ar proveni din gospodăria proprie.

Instanța a remarcat faptul că activitatea

infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, fapt

care coroborat cu lipsa altor venituri din activități lucrative, dovedește că singura

sursă de venit a inculpatului provenea din comiterea de fapte penale.

De asemenea, inculpatul nu a înțeles nici

în cadrul procedurii penale pendinte consecințele negative ale faptei sale, neplata

contribuțiilor fiscale are consecințe asupra modalității de organizare și repartizare

a bugetelor, solicitând administrarea de probe în pofida realității care transpare

din actele de cercetare penală.

Din totalul prejudiciului creat inculpatur

a achitat o parte infimă, deși de la momentul calculării acestuia a trecut o perioadă

îndelungată de timp.

Instanța a reținut, în considerarea dispozițiilor

art. 72 C. pen., că inculpatul, în vârstă de 48 ani, nu este la primul contact cu

legea penală, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, infracțiune

care aduce atingere implicit unui patrimoniu, întocmai ca și infracțiunea de evaziune

fiscală, faptă pentru care însă s-a împlinit termenul de reabilitare, art. 38

C. pen.

Instanța a constată însă că, prin raportare

la vârsta inculpatului, atitudinea sa procesuală manifestată prin prezența sa în

fața autorității la fiecare termen de judecată, încercarea de a acoperi parte din

prejudiciu, ținând seama că interesul societății este, alături de acela de a pedepsi

inculpații, de a a-i determina să-și modifice comportamentul și a nu mai reitera

fapte antisociale, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a

acesteia.

De asemenea, instanța a constatat, având

în vedere vârsta inculpatului, natura infracțiunii comise, cuantumul pedepsei aplicate

care poate constitui un semn de atenționare, că inculpatul poate desfășura și în

mod legal activități lucrative și astfel se poate îndrepta fără a fi necesară supravegherea

sa de către uri organism judiciar.

S-a reținut că prejudiciul efectiv cauzat

părții civile statul român prin A.N.A.F. la data de 25 octombrie 2010, data ultimului

act material este de 13.707,35 RON, sumă la care s-au adăugat penalitățile și majorările

de întârziere de 7.337 RON, astfel încât la data de 28 noiembrie 2011 prejudiciul,

cauzat A.N.A.F. este de 21.044 RON.

Până la data de 30 iunie 2012 inculpatul

a achitat din cuantumul prejudiciului de 13.707,35 RON suma de 4.000 RON.

Întrucât partea civilă a înțeles să uzeze,

potrivit principiului „electa una via”, de calea procesului penal pentru a-și recupera

prejudiciul cauzat instanța, având în vedere dispozițiile art. 1113 C. civ., văzând

că atât prejudiciul cauzat cât și penalitățile și dobânzile au ajuns la scadență

a constatat că plata se impută asupra datoriei mai vechi și mai oneroase care este

debitul principal, respectiv la suma de 13.707,35 RON.

Partea civilă a precizat la data de 10

iulie 2012 că se constituie parte civilă cu suma de 17.044 RON, ca urmare a plății

unei părți a prejudiciului, la care solicită penalități și dobânzi începând cu data

săvârșirii faptei și până la data plății integrale a prejudiciului.

Tribunalul a constatat așadar că la data

de 30 iunie 2012 (ultima plată fiind făcută de inculpat la data de 20 iunie 2012)

inculpatul mai datora părții civile suma de 17.044 RON compusă din suma de 9.707,35

RON, prejudiciul ce mai este de recuperat urmare a scăderii celor 4.000 RON achitați

deja și din suma de 7336,65 RON, care reprezintă penalități și majorări de întârziere.

De la data de 1 iulie 2012, luna următoare

ultimei plăți efectuate de inculpat, inculpatul mai datorează dobânzi și penalități

de întârziere calculate la restul prejudiciului ce a mai rămas de achitat, respectiv

la suma de 9707,35 RON.

Prin urmare, instanța a obligat inculpatul

la plata către partea civilă a sumei de 17.044 RON cu titlu de despăgubiri civile,

sumă formată din suma de 9.707,35 RON prejudiciu efectiv cauzat și suma de 7.336,65

RON penalități și majorări de întârziere (calculate la soldul inițial).

Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului

la plata majorărilor de întârziere și a penalităților calculate de la data comiterii

faptei la suma de 17.404 RON, ceea ce ar presupune ca instanța să oblige inculpatul

la plata de două ori a aceleiași obligații fiscale.

S-a constatat însă că la data de 10

iulie 2012 partea civilă a precizat că pretențiile sale sunt în cuantum de 17.044

RON, sumă formată din prejudiciu, penalități și majorări de întârziere.

Întrucât inculpatul a plătit până la data

de 20 iunie 2012 suma de 4.000 RON din cuantumul prejudiciului cauzat de 13.707,35

RON, începând cu luna următoare, iulie 2012, inculpatul a fost obligat să plătească

penalități și majorări de întârziere doar la suma ce a mai rămas de achitat respectiv

la suma de 9.707,35 RON.

Împotriva acestei soluții au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.

și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

a criticată soluția primei instanțe sub aspectul modalității de individualizare

a executării pedepsei, apreciindu-se că se impune suspendarea sub supraveghere.

Inculpatul a solicitat achitarea sa și

aplicarea unei sancțiuni în condițiile art. 18

1

C. pen., iar în subsidiar

reducerea pedepsei.

Partea civilă a criticat soluția primei

instanțe sub aspectul laturii civile, în sensul că în mod greșit s-a dispus menținerea

sechestrului asigurător numai până la limita sumei de 17.044 RON, fără a se dispune

ca sechestrul să fie menținut până la achitarea integrală a prejudiciului, care

cuprinde și penalitățile de întârziere.

Prin decizia penală nr. 134/AP din 19 decembrie

2012 Curtea de Apel Brașov în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a

admis apelurile formulate de inculpatul S.D. și partea civilă Statul Român prin

A.N.A.F. împotriva sentinței penale nr. 247/2012 pronunțată de Tribunalul Brașov,

pe care a desființat-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului

și modalității de soluționare a laturii civile.

Rejudecând în aceste limite, s-au reținut

în favoarea inculpatului

dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului

de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menținându-se aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen.

S-a redus termenul de încercare stabilit

de la 4 ani la 3 ani.

S-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul

inițial de 13.707,00 RON, rămânând neachitate majorările și penalitățile de întârziere.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul să plătească părții civile Statul Român prin A.N.A.F. cu titlu

de despăgubiri civile suma de 7.336 RON reprezentând penalități și majorări de întârziere,

precum și majorările de întârziere ce se vor calcula la suma de 9.707 RON începând

cu data de 1 iulie 2012, până la data plății efective.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. s-a menținut

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 13

decembrie 2011 asupra imobilului aparținând inculpatului S.D., imobil situat în

Codlea, str. M., înscris în cartea funciară a localității Codlea, până la concurența

următoarelor sume: 7.336 RON reprezentând penalități și majorări de întârziere,

precum și majorările de întârziere ce se vor calcula la suma de 9.707 RON începând

cu data de 1 iulie 2012, până |a data plății efective.

S-a respins apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov și s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

S-a constatat în ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, că față de stăruința depusă de inculpat pentru a

repara paguba pricinuită, inculpatul făcând dovada în apel că a mai achitat suma

de 9.707 RON, acoperind astfel integral valoarea prejudiciului inițial, se justifică

reținerea în favoare sa a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru aceste considerente fiind redusă pedeapsa

aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menținându-se aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere

că în apel, inculpatul a făcut dovada achitării sumei de 9.707,00 RON cu chitanța

din 6 decembrie 2012, s-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul inițial

de 13.707,00 RON, rămânând neachitate majorările și penalitățile de întârziere.

Cu privire la criticile formulate de partea

civilă Statul Român prin A.N.A.F., s-a constatat că acestea sunt întemeiate, având

în vedere că prejudiciul cauzat de inculpat prin comiterea infracțiunii nu se limitează

doar la valoarea creanței principale și a accesoriilor calculate până la momentul

constituirii de parte civilă, ci se compune din penalitățile ce se vor calcula până

la data, achitării integrale a prejudiciului, astfel că măsura sechestrului asigurător

se impunea a fi fost menținută de către prima instanță până la concurența întregii

sume.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a solicitat în temeiul cazului de

casare prevăzut de dispozițiile

art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., schimbarea modalității de executare a pedepsei, arătând că se impune aplicarea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispozițiile

art. 86

1

C. pen., în loc de art. 81 C. pen.

Examinând recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că decizia atacată a fost pronunțată la data de 19 decembrie 2012, astfel că recursul

formulat intră sub incidența vechilor dispoziții legale, urmând a fi analizat prin

prisma cazurilor de casare anterior modificărilor Legii nr. 2/2013, intrată în vigoare

la data de 15 februarie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit, individualizate în raport de prevederile dispozițiilor art. 72 C. pen. sau

în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen.,

limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social

al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Înalta Curte apreciază, în raport de faptele

săvârșite, gradul de pericol social, numeroasele acte materiale, perioada îndelungată,

urmările produse, prejudiciul cauzat și de datele personale ale inculpatului, care

anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, așa cum rezultă

din fișa de cazier a acestuia, aflată la dosarul de urmărire penală, că hotărârile

atacate sunt netemeinice sub aspectul modalității de executare a pedepsei și se

impune aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de

art. 86

1

C. pen.

Raportat la aceste elemente, la criteriile

generale prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., Înalta Curte constată

că sunt întrunite exigențele stabilite de dispozițiile art. 52 C. pen., prin suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86

1

C. pen., fiind

întrunite cerințele prevăzute în acest text de lege.

Funcțiile de constrângere și reeducare,

precum și scopul pedepsei pot fi realizate printr-o justă individualizare a sancțiunii,

care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să

se schimbe în sensul adaptării la condițiile sociale și etice impuse de societate.

De altfel, ca să își poată îndeplini funcțiile

care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa

trebuie să corespundă, sub aspectul naturii atât gravității faptei, potențialului

pericol pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului cât și atitudinii

acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Astfel, se apreciază că prin schimbarea

modalității de executare a pedepsei, respectiv prin aplicarea pedepsei cu suspendarea

pe un termen de încercare de 6 ani, se va realiza reeducarea inculpatului S.D.,

în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni, pentru îndreptarea atitudinii

inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere faptele comise cât și circumstanțele

personale ale acestuia, care anterior a mai fost condamnat la 1 an închisoare cu

aplicarea art. 86

7

pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1),

art. 209 lit. a) și lit. e) C. pen. și 1.000 RON amenda administrativă pentru

art. 208 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță

și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care

se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov împotriva, deciziei penale nr. 134/AP din 19 decembrie. 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul-inculpat

S.D.

Va casa decizia atacată, în parte, numai

cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

În temeiul art. 86

1

C. pen.

va dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe

durata unui termen de încercare de 6 ani, care se calculează de la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

3

C. pen., va

obliga inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri

de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov;

- să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele acesteia de existentă;

În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage

atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și

executarea pedepsei accesorii.

Față de dispozițiile art. 192 alin.

(6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului

rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 134/AP din 19 decembrie

2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe

intimarul-inculpat S.D.

Casează decizia atacată în parte numai

cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

În temeiul art. 86

1

C. pen.

dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe durata

unui termen de încercare de 6 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive

a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

3

C. pen., obligă

inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov;

- să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;,

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele acesteia de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage

atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea

pedepsei accesorii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17

septembrie 2013.