ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2742/2013

Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 247/2012 a Tribunalului Brașov s-a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 56 acte materiale, condamnarea inculpatul S.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a mai ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ce implică administrarea unei societăți, asociații sau altă asociere ce desfășoară activități comerciale pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. S-a constatat că inculpatul a achitat din totalul inițial al prejudiciului de 13.707,35 RON suma de 4.000 RON. În baza art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov cu titlu de despăgubiri civile suma de 17.044 RON, din care suma de 9.707,35 RON reprezentând prejudiciu efectiv cauzat și suma de 7.336,65 RON reprezentând penalități și majorări de întârziere, precum și penalități și majorări de întârziere calculate la suma de 9.707,35 RON începând cu data de 1 iulie 2012 până la data efectivă a plății.

S-au respins restul pretențiilor formulate de partea civilă. În baza art. 353 C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 13 decembrie 2011 asupra imobilului aparținând inculpatului S.D., imobil situat în municipiul Codlea, str. M. înscris în cartea funciară, până la concurența sumei de 17.044 RON. În baza art. 189, art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 850 RON cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariu avocat oficiu de 200 RON. Pentru a pronunța această soluție, instanță de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 22 februarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S.D.

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că în perioada 11 noiembrie 2008-25 octombrie 2010 inculpatul a comercializat către SC R. SA deșeuri reciclabile de materiale feroase în cantitate de 50.262 kg, încasând suma totală de 85.670,94 RON declarând în mod nereal că deșeurile provin din gospodăria proprie în scopul de a se sustrage de la plată impozitului pe venit de 16%, procedând în această manieră, a prejudiciat statul român cu suma de 13.707,35 RON. În cursul judecății inculpatul nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., învederând că solicită în probațiune audiere de martori pentru a dovedi că deșeurile predate proveneau și din gospodăria proprie, astfel încât prejudiciul creat a fost mai mic.

Instanța a constatat că materialul probatoriu administrat în cauză a relevat cu certitudine faptul că în perioada 11 noiembrie 2008-25 octombrie 2012, inculpatul a desfășurat activități lucrative, colectarea, materialelor refolosibile, pentru care trebuia să se înregistreze ca și plătitor de impozite (pentru alte contribuții financiare nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului). Urmare a desfășurării de activități lucrative inculpatul a beneficiat de diverse sume de bani pentru care nu a plătit impozit declarând în mod nereal că deșeurile predate ar proveni din gospodăria proprie. Prima instanță a reținut că nu poate fi primită susținerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut care sunt consecințele declarării necorespunzătoare adevărului a sursei de proveniență a deșeurilor, în condițiile în care pe formularul semnat nu s-a făcut nici o mențiune la rubrica „alte surse”.

De altfel, în situația în care inculpatul nu ar fi cunoscut împrejurarea că se calculau în alt mod impozitele sau contribuțiile către stat (anterior inculpatul a avut calitatea de „persoană fizică autorizată”), nu avea nici un motiv să nu declare că deșeurile predate provin din „alte surse”. A reținut prima instanță că nu există probe din care să rezulte că inculpatul deținea, din gospodăria proprie, cantități însemnate de fier vechi, ci din contră, constatând că „afacerea cu deșeuri feroase și neferoase este una bănoasă (...) a început să colecteze de la diferite persoane deșeuri pe care ulterior le preda la SC R. SA Brașov în nume propriu”. Inculpatul nu a dovedit în nici un fel împrejurarea că administratorii SC C. SA Codlea sau SC S. SA Codlea ar fi fost de acord să ia materialele dezafectate din incinta societății sau să procedeze la dezafectarea acesteia, însă și în această situație materialul feros, neferos nu provenea din gospodăria proprie.

Pentru a proveni din gospodăria proprie era necesar ca inculpatul să facă dovada că folosise anterior în gospodăria proprie bunurile sau părți din aceste bunuri predate la SC R. SA, fiind greu de presupus că inculpatul a putut folosi pentru sine și familia sa cantitatea de peste 50 de tone de fier vechi. S-a constatat că în drept, fapta inculpatului S.D. de a comercializa în perioada 11 noiembrie 2008-25 octombrie 2010 către SC R. SA deșeuri reciclabile de materiale feroase în cantitate de 50.262 kg, încasând suma totală de 85.670,94 RON, declarând în mod nereal (și ascunzând în acest fel sursa impozabilă) că deșeurile provin din gospodăria proprie în scopul de a se sustrage de la plata impozitului de 16% pe venit cu stopaj la sursă, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei, precum și persoana inculpatului, pe care le-a analizat în contextul pericolului social generic al infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, instanța a avut în vedere că inculpatul deși la urmărire penală a înțeles să recunoască fapta, în fața instanței a revenit și a solicitat probe pentru a dovedi contrariul, în sensul că deșeurile predate la SC R. SA ar proveni din gospodăria proprie. Instanța a remarcat faptul că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, fapt care coroborat cu lipsa altor venituri din activități lucrative, dovedește că singura sursă de venit a inculpatului provenea din comiterea de fapte penale.

De asemenea, inculpatul nu a înțeles nici în cadrul procedurii penale pendinte consecințele negative ale faptei sale, neplata contribuțiilor fiscale are consecințe asupra modalității de organizare și repartizare a bugetelor, solicitând administrarea de probe în pofida realității care transpare din actele de cercetare penală. Din totalul prejudiciului creat inculpatur a achitat o parte infimă, deși de la momentul calculării acestuia a trecut o perioadă îndelungată de timp. Instanța a reținut, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., că inculpatul, în vârstă de 48 ani, nu este la primul contact cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, infracțiune care aduce atingere implicit unui patrimoniu, întocmai ca și infracțiunea de evaziune fiscală, faptă pentru care însă s-a împlinit termenul de reabilitare, art. 38 C. pen.

Instanța a constată însă că, prin raportare la vârsta inculpatului, atitudinea sa procesuală manifestată prin prezența sa în fața autorității la fiecare termen de judecată, încercarea de a acoperi parte din prejudiciu, ținând seama că interesul societății este, alături de acela de a pedepsi inculpații, de a a-i determina să-și modifice comportamentul și a nu mai reitera fapte antisociale, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia. De asemenea, instanța a constatat, având în vedere vârsta inculpatului, natura infracțiunii comise, cuantumul pedepsei aplicate care poate constitui un semn de atenționare, că inculpatul poate desfășura și în mod legal activități lucrative și astfel se poate îndrepta fără a fi necesară supravegherea sa de către uri organism judiciar.

S-a reținut că prejudiciul efectiv cauzat părții civile statul român prin A.N.A.F. la data de 25 octombrie 2010, data ultimului act material este de 13.707,35 RON, sumă la care s-au adăugat penalitățile și majorările de întârziere de 7.337 RON, astfel încât la data de 28 noiembrie 2011 prejudiciul, cauzat A.N.A.F. este de 21.044 RON. Până la data de 30 iunie 2012 inculpatul a achitat din cuantumul prejudiciului de 13.707,35 RON suma de 4.000 RON. Întrucât partea civilă a înțeles să uzeze, potrivit principiului „electa una via”, de calea procesului penal pentru a-și recupera prejudiciul cauzat instanța, având în vedere dispozițiile art. 1113 C. civ., văzând că atât prejudiciul cauzat cât și penalitățile și dobânzile au ajuns la scadență a constatat că plata se impută asupra datoriei mai vechi și mai oneroase care este debitul principal, respectiv la suma de 13.707,35 RON.

Partea civilă a precizat la data de 10 iulie 2012 că se constituie parte civilă cu suma de 17.044 RON, ca urmare a plății unei părți a prejudiciului, la care solicită penalități și dobânzi începând cu data săvârșirii faptei și până la data plății integrale a prejudiciului. Tribunalul a constatat așadar că la data de 30 iunie 2012 (ultima plată fiind făcută de inculpat la data de 20 iunie 2012) inculpatul mai datora părții civile suma de 17.044 RON compusă din suma de 9.707,35 RON, prejudiciul ce mai este de recuperat urmare a scăderii celor 4.000 RON achitați deja și din suma de 7336,65 RON, care reprezintă penalități și majorări de întârziere. De la data de 1 iulie 2012, luna următoare ultimei plăți efectuate de inculpat, inculpatul mai datorează dobânzi și penalități de întârziere calculate la restul prejudiciului ce a mai rămas de achitat, respectiv la suma de 9707,35 RON.

Prin urmare, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 17.044 RON cu titlu de despăgubiri civile, sumă formată din suma de 9.707,35 RON prejudiciu efectiv cauzat și suma de 7.336,65 RON penalități și majorări de întârziere (calculate la soldul inițial). Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata majorărilor de întârziere și a penalităților calculate de la data comiterii faptei la suma de 17.404 RON, ceea ce ar presupune ca instanța să oblige inculpatul la plata de două ori a aceleiași obligații fiscale. S-a constatat însă că la data de 10 iulie 2012 partea civilă a precizat că pretențiile sale sunt în cuantum de 17.044 RON, sumă formată din prejudiciu, penalități și majorări de întârziere.

Întrucât inculpatul a plătit până la data de 20 iunie 2012 suma de 4.000 RON din cuantumul prejudiciului cauzat de 13.707,35 RON, începând cu luna următoare, iulie 2012, inculpatul a fost obligat să plătească penalități și majorări de întârziere doar la suma ce a mai rămas de achitat respectiv la suma de 9.707,35 RON. Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. și inculpatul. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a criticată soluția primei instanțe sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, apreciindu-se că se impune suspendarea sub supraveghere. Inculpatul a solicitat achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni în condițiile art. 18 1 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Partea civilă a criticat soluția primei instanțe sub aspectul laturii civile, în sensul că în mod greșit s-a dispus menținerea sechestrului asigurător numai până la limita sumei de 17.044 RON, fără a se dispune ca sechestrul să fie menținut până la achitarea integrală a prejudiciului, care cuprinde și penalitățile de întârziere. Prin decizia penală nr. 134/AP din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Brașov în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de inculpatul S.D. și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. împotriva sentinței penale nr. 247/2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și modalității de soluționare a laturii civile.

Rejudecând în aceste limite, s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menținându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. S-a redus termenul de încercare stabilit de la 4 ani la 3 ani. S-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul inițial de 13.707,00 RON, rămânând neachitate majorările și penalitățile de întârziere. În temeiul art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Statul Român prin A.N.A.F. cu titlu de despăgubiri civile suma de 7.336 RON reprezentând penalități și majorări de întârziere, precum și majorările de întârziere ce se vor calcula la suma de 9.707 RON începând cu data de 1 iulie 2012, până la data plății efective.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 13 decembrie 2011 asupra imobilului aparținând inculpatului S.D., imobil situat în Codlea, str. M., înscris în cartea funciară a localității Codlea, până la concurența următoarelor sume: 7.336 RON reprezentând penalități și majorări de întârziere, precum și majorările de întârziere ce se vor calcula la suma de 9.707 RON începând cu data de 1 iulie 2012, până |a data plății efective. S-a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

S-a constatat în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, că față de stăruința depusă de inculpat pentru a repara paguba pricinuită, inculpatul făcând dovada în apel că a mai achitat suma de 9.707 RON, acoperind astfel integral valoarea prejudiciului inițial, se justifică reținerea în favoare sa a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru aceste considerente fiind redusă pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menținându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Sub aspectul laturii civile, având în vedere că în apel, inculpatul a făcut dovada achitării sumei de 9.707,00 RON cu chitanța din 6 decembrie 2012, s-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul inițial de 13.707,00 RON, rămânând neachitate majorările și penalitățile de întârziere.

Cu privire la criticile formulate de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., s-a constatat că acestea sunt întemeiate, având în vedere că prejudiciul cauzat de inculpat prin comiterea infracțiunii nu se limitează doar la valoarea creanței principale și a accesoriilor calculate până la momentul constituirii de parte civilă, ci se compune din penalitățile ce se vor calcula până la data, achitării integrale a prejudiciului, astfel că măsura sechestrului asigurător se impunea a fi fost menținută de către prima instanță până la concurența întregii sume. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., schimbarea modalității de executare a pedepsei, arătând că se impune aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 86 1 C. pen., în loc de art. 81 C. pen. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 19 decembrie 2012, astfel că recursul formulat intră sub incidența vechilor dispoziții legale, urmând a fi analizat prin prisma cazurilor de casare anterior modificărilor Legii nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit, individualizate în raport de prevederile dispozițiilor art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte apreciază, în raport de faptele săvârșite, gradul de pericol social, numeroasele acte materiale, perioada îndelungată, urmările produse, prejudiciul cauzat și de datele personale ale inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia, aflată la dosarul de urmărire penală, că hotărârile atacate sunt netemeinice sub aspectul modalității de executare a pedepsei și se impune aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 86 1 C. pen. Raportat la aceste elemente, la criteriile generale prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că sunt întrunite exigențele stabilite de dispozițiile art. 52 C. pen., prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86 1 C. pen., fiind întrunite cerințele prevăzute în acest text de lege.

Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul pedepsei pot fi realizate printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării la condițiile sociale și etice impuse de societate. De altfel, ca să își poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii atât gravității faptei, potențialului pericol pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Astfel, se apreciază că prin schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv prin aplicarea pedepsei cu suspendarea pe un termen de încercare de 6 ani, se va realiza reeducarea inculpatului S.D., în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni, pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere faptele comise cât și circumstanțele personale ale acestuia, care anterior a mai fost condamnat la 1 an închisoare cu aplicarea art. 86 7 pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) și lit. e) C. pen. și 1.000 RON amenda administrativă pentru art. 208 alin. (1) C. pen. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva, deciziei penale nr. 134/AP din 19 decembrie. 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul-inculpat S.D. Va casa decizia atacată, în parte, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. În temeiul art. 86 1 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 3 C. pen., va obliga inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existentă; În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Față de dispozițiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 134/AP din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimarul-inculpat S.D. Casează decizia atacată în parte numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. În temeiul art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 3 C. pen., obligă inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;, - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013.