ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: Analizând lucrările lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 10 mai 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea formulată de petiționarul V.G. împotriva rezoluției nr. 16/P/2011 din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare. Pentru soluționarea cauzei s-a dispus acvirarea dosarului nr. 16/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare. La data de 17 mai 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție o nouă plângere formulată de petiționarul V.G. împotriva aceleiași rezoluții dispusă în dosarul nr. 16/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, ce a format obiectul dosarului nr. 4203/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din 6 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 4203/1/2011, s-a dispus trimiterea cauzei la dosarul nr. 3986/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea discutării conexării. Având în vedere identitatea de obiect, cauză și părți, pentru o mai bună administrare a justiției, prin încheierea din 9 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus conexarea dosarului nr. 4203/1/2011 la dosarul nr. 3986/1/2011. Analizând lucrările dosarului Înalta Curte reține că petiționarul V.G. la data de 30 aprilie 2010, a formulat plângere împotriva locotenentului colonel major C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, arătând că în calitate de prim procuror militar la Parchetul Militar Craiova, la data de 5 aprilie 2004 a emis o adresă către Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ce a avut drept consecință recunoașterea acestei calități.

Susține petiționarul că în perioada 1971-1975 a fost reținut, arestat, strămutat, a avut domiciliul obligatoriu stabilit de organele de securitate comunistă, întrucât a fost opozant al regimului. Comisia respectivă a solicitat relații în sensul celor invocate de petiționar la Serviciul Român de Informații, însă dosarul a fost trimis spre soluționare Parchetului Militar Craiova care a comunicat comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă că numitul V.G. a fost cercetat în dosarul nr. 141/B/1976 de fostele organe de securitate ale județului Vâlcea pentru infracțiunea prev. de art. 166 alin. (2) C. pen ., iar prin ordonanța din 7 aprilie1976 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, precum și faptul că nu a reținut sau arestat.

Prin rezoluția nr. 16/P/2011 din 16 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, a dispus neînceperea urmăririi penale față de col. mag. (r) C.D. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 și art. 291 C. pen. Se reține că există un impediment în punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, în baza art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere ce face obiectul cauzei dedusă judecății, arătând că adresa înaintată de intimat Ministerului Justiției este falsă, în sensul că nu reflectă realitatea. Analizând actele existente la dosar Înalta Curte, apreciază că plângerea formulată de petiționar nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția dispusă prin rezoluția atacată este legală și temeinică, în mod corect fiind dispusă neînceperea urmăririi penale față de împrejurarea că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Dispozițiile art. 10 C. proc. pen., reglementează cazurile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare printre acestea fiind cel referitor la împlinirea termenului prescripției răspunderii penale. Având în vedere data comiterii presupuselor fapte reclamate de către petiționar, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a împlinit termenul prev. de art. 122 lit. d) C. pen ., fapt pentru care apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale corespunde exigențelor prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel încât urmează ca în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., să respingă ca nefondate plângerea formulată de petiționar. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.G. împotriva rezoluției nr. 16/P/2011 din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2011.