ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față:

Analizând lucrările

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 10 mai

2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea

formulată de petiționarul V.G. împotriva rezoluției nr. 16/P/2011 din 16 februarie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția

Parchetelor Militare.

Pentru soluționarea

cauzei s-a dispus acvirarea dosarului nr. 16/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare.

La data de 17 mai

2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție o nouă

plângere formulată de petiționarul V.G. împotriva aceleiași rezoluții dispusă

în dosarul nr. 16/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Parchetelor Militare, ce a format obiectul dosarului nr. 4203/1/2011

al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din 6

septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 4203/1/2011, s-a dispus trimiterea

cauzei la dosarul nr. 3986/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

vederea discutării conexării.

Având în vedere

identitatea de obiect, cauză și părți, pentru o mai bună administrare a

justiției, prin încheierea din 9 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus conexarea dosarului nr. 4203/1/2011 la dosarul nr. 3986/1/2011.

Analizând lucrările

dosarului Înalta Curte reține că petiționarul V.G. la data de 30 aprilie 2010,

a formulat plângere împotriva locotenentului colonel major C.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, arătând că în

calitate de prim procuror militar la Parchetul Militar Craiova, la data de 5

aprilie 2004 a emis o adresă către Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă, ce a avut drept consecință

recunoașterea acestei calități.

Susține petiționarul

că în perioada 1971-1975 a fost reținut, arestat, strămutat, a avut domiciliul

obligatoriu stabilit de organele de securitate comunistă, întrucât a fost

opozant al regimului.

Comisia respectivă a

solicitat relații în sensul celor invocate de petiționar la Serviciul Român de

Informații, însă dosarul a fost trimis spre soluționare Parchetului Militar

Craiova care a comunicat comisiei pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă că numitul V.G. a fost cercetat în dosarul nr. 141/B/1976

de fostele organe de securitate ale județului Vâlcea pentru infracțiunea prev.

de art. 166 alin. (2) C. pen ., iar prin ordonanța din 7 aprilie1976 s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter

administrativ, precum și faptul că nu a reținut sau arestat.

Prin rezoluția nr. 16/P/2011

din 16 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Parchetelor Militare, a dispus neînceperea urmăririi penale față

de col. mag. (r) C.D. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 și art. 291 C.

pen.

Se reține că există

un impediment în punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, respectiv

împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Împotriva acestei

rezoluții, în termen legal, în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

petiționarul a formulat plângere ce face obiectul cauzei dedusă judecății,

arătând că adresa înaintată de intimat Ministerului Justiției este falsă, în

sensul că nu reflectă realitatea.

Analizând actele

existente la dosar Înalta Curte, apreciază că plângerea formulată de petiționar

nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Soluția dispusă prin

rezoluția atacată este legală și temeinică, în mod corect fiind dispusă

neînceperea urmăririi penale față de împrejurarea că s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale.

Dispozițiile art. 10 C.

proc. pen., reglementează cazurile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare printre acestea fiind cel referitor la împlinirea termenului prescripției

răspunderii penale.

Având în vedere data

comiterii presupuselor fapte reclamate de către petiționar, Înalta Curte

apreciază că în cauză s-a împlinit termenul prev. de art. 122 lit. d) C. pen .,

fapt pentru care apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale corespunde

exigențelor prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel încât urmează ca în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să respingă ca

nefondate plângerea formulată de petiționar.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.G. împotriva rezoluției nr. 16/P/2011

din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Parchetelor Militare, pe care o menține.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 octombrie 2011.