ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2440/2012

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. dosar 647/2/2011, N.T.T.H., cetățean

vietnamez, a contestat decizia de returnare emisă de pârâtul Oficiul Român

pentru Imigrări la 12 ianuarie 2011, în temeiul art. 84 alin. (1) din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.

Prin sentința nr. 3388

din 11 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că reclamanta a intrat ultima dată în România

la 09 decembrie 2010, prin P.T.F. Curtici, în baza permisului de ședere

permanentă obținut în Cehia, colant având dreptul, potrivit art. 128 din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, de a rămâne pe

teritoriul statului român pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în decurs de

6 luni.

La data de 12

ianuarie 2011 reclamanta a fost depistată cu ocazia unui control efectuat de

lucrătorii autorității competente în Complexul Comercial „Europa" - stand

944, București iar în urma verificării evidențelor specifice, s-a constatat

faptul că are expirat dreptul de ședere în România, totalizând până la momentul

verificărilor, respectiv momentul emiterii deciziei de returnare, 83 zile de

ședere ilegală pe teritoriul României.

Având în vedere

aceste aspecte și anume că în momentul depistării străina în cauză se afla în

situație de ședere ilegală în România, s-a stabilit că sunt incidente

prevederile art. 128 alin. (1), coroborat cu art. 4, alin. (4), din O.U.G. nr.

194/2002, republicată și, în temeiul art. 82 alin. (3) lit. a) pct. 1 din

același act normativ, pe numele reclamantei N.T.T.H. a fost emisă Decizia de

returnare de pe teritoriul României din 12 ianuarie 2011, act administrativ a

cărui legalitate face obiectul prezentei contestații.

Ca atare, reclamanta

a avut dreptul de ședere reglementat pe teritoriul țării noastre pentru o perioadă

de cel mult 90 de zile în decurs de 6 luni, iar la data de 12 ianuarie 2011,

conform procesului-verbal existent la dosar, a fost depistată de către

lucrătorii O.R.I. în urma unui control efectuat în Complexul Comercial Europa,

sector 2, București,

Din probatoriu

rezultă că reclamanta a totalizat 83 zile de ședere ilegală, încălcând astfel

prevederile art. 128 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul

străinilor în România, republicată.

În consecință, cum

reclamanta a încălcat dispozițiile imperative ale art. 128 alin. (1) din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, instanța a

reținut că autoritatea pârâtă, în mod temeinic și legal, a emis pe numele

acesteia actul administrativ contestat.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Intimatul Oficiul

Român pentru Imigrări a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității recursului în raport cu dispozițiile art. 84 alin. (1) din

O.U.G. nr. 194/2002.

Considerentele

înaltei Curți asupra recursului

Văzând dispozițiile art.

137 C. proc. civ., aplicabil în recurs în temeiul art. 298 corelat cu art. 316 C.

proc. civ., și examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului,

invocată de către intimata-pârâtă și susținută de reprezentantul Ministerului

Public, înalta Curte constată că aceasta este fondată și urmează a o admite, cu

consecința respingerii recursului declarat în cauză, pentru următoarele

considerente.

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta N.T.T.H. a contestat Decizia de returnare de pe

teritoriul României din 12 ianuarie 2011, având ca obiect părăsirea

teritoriului României în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință a

deciziei, în caz contrar de îndepărtare sub escortă a reclamantei precum și

aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de 6

luni de la data ieșirii din tară.

Potrivit dispozițiilor

art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în

România, republicată cu modificările și completările ulterioare "Decizia

de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării. Instanța

soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.

Hotărârea instanței este irevocabilă."

În consecință,

sentința recurată nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 137 corelat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art.

84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, Curtea va admite excepția

inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de N.T.T.H. împotriva sentinței nr. 3388 din 11 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.T.T.H. împotriva sentinței nr. 3388 din 11 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.