ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1026/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1026/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
62/CC din 19 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, a
fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.V.
privind sentința penală nr. 309 /F din 9 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul
Galați, secția I penală (definitivă prin Decizia penală nr. 5559 din 28
noiembrie 2003, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție Secția
penală, prin care fusese condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat .prevăzută de art. 174 alin. (1),
raportat la art. 175 lit. c) C. pen.).
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în
baza art. 399 C. proc. pen., că motivele invocate în cererea de revizuire -
comportamentul tatălui său față de el și mama sa, comportament care l-a
determinat să comită infracțiunea de omor - au fost cunoscute atât de instanța
de fond cât și cea de control judiciar, astfel că nu se încadrează în nici unul
din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.
pen.
Apelul declarat
împotriva acestei sentințe de condamnatul revizuient a fost respins, ca
nefondat, prin Decizia penală nr. 275/A din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, cu motivarea că în cauză nu
sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei din
urmă decizii condamnatul a declarat, în termen legal, recursul de față,
reiterând temeiul de drept, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și
conținutul cererii inițiale.
Recursul nu este
fondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei;
b) un martor, un
expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza
a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a
servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire de cere, a fost declarat fals;
d) un membru al
completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de
cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire
se cere;
e) când două sau mai
multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În cererea formulată,
revizuentul a precizat că solicită revizuirea sentinței penale prin care a fost
condamnat la pedeapsa închisorii întrucât instanța de fond nu a luat în
considerare la adoptarea soluției de condamnare probe esențiale în favoarea sa
și anume privind comportamentul tatălui său față de el și mama sa.
Analizând actele și
lucrările din dosar înalta Curte constată că motivul invocat de revizuientul
condamnat R.M. nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,
neconstituind fapte sau împrejurări ce nu ar fi fost cunoscute de instanța de
fond la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, astfel că, în mod
temeinic prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată
iar instanța de control judiciar (Curtea de Apel), că apelul este nefondat.
Pentru aceste
considerente, în baza art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,
recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., condamnatul B.V. va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să
fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.V. împotriva deciziei
penale nr. 275/A din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală
și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul
revizuient la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 4 aprilie 2012.